E iarasi decembrie
Este iarasi decembrie, numai ca anul acesta sufixul are alt numar pe coada: 2014. Un an zbuciumat plin de o gramada de intamplari, revelatii, impliri, suferinte, nervi, urcusuri si coborasuri. Acum un an locuiam intr-un apartament plin de indieni si pakistanezi in Turist Club Areea, Abu Dhabi. Mirosul de kurry facea sa usture nu doar ochii, cailie respiratorii dar si mintea. Batalioanele de taracani, revcendicau bucataria centimentru cu centimentru dupe ce erau afumati "sanatos" la betiile de peste o zi. Stresat de programul fara activitati si clienti tot mai rari, disconfortul din camera in care al cincelea element a dat peste cap ordinea fireasca a lucrurilor si singuratatea locului nou de care incepusem incet incet sa ma descotorosesc cunoscand oameni noi, originari din spatiul capato-danubiano-pontic. Dupa o luna aburinda in care s-au perindat intai decembrie, ziua mea de nastere, craciunul pe nou a venit anul nou. In noaptea de peste ani mi-am zis si mi-am dorit ca anul care vine sa iubesc cat mai mult, sa fiu iubit si ce tine de mine sa-mi cristalizez drumul pe care trebuie sa merg pentru a reusi in viata.
Zilele s-au perindat una dupa alta, aici o ploita rece de ianurie cu vreo 16 - 18 grade plus, aici un filmulet de Craciun si tot intr-o buna dispozitie am ajuns si in februarie de ziua indragostilor organizand un frigarui, cu invitatii, ceva de-ale guri, un bidonas de royal Pepsi(jumate vodka), o chitara si o prezenta eterogena. Mai in gluma mai in serios lumea a inceput sa se dezmorteasca dupa shock-ul cultural initial si pana la urma s-a declansat hora, karaoke si voia buna generala i-a curpins pe toti: moldoveni, kargizi, romani si filipineze. In februarie am inceput sa ma intalnesc mai in gluma mai in serios si uite ca la mai putin de doua luni de la anul nou, una din dorintele mele ascuse a prins o umbra de contur. Au urmat Colour run si Ferrari World in martie, cina romantica cu bufet de pe corabioara care facea turul orasului vechi prin aprilie. In luna mai am ajuns nitam nisam in desert, ok, nu nea deportat nimeni, de buna voie si nesiliti de nimeni am mers la deser safari, primblati in jeep-urile care sareau de pe o duna pe alta, incat erau mai mai sa se rastoarne, cand tocmai in momentul culminant soferul fenta nisipul si aducea masina iar pe picoare. Tot in inima pustiei unde niste oamuleni intrezpinzatori au organizat un asa zis sat de beduini, am facut o tura cu o camila cu doua gheburi indoite, ciudat mijloc de locomotie, chit ca nu a prins sa ne scuipe, ca de mirosit, duhnea a sudoare si a piele batuta, dar nu-i pe asta, am bifat-o si pe asta. Daca tot era vorba sa ne delectam am luat dupa aia doua motorete si neam luat la intrecere si acrobatii pret de vreun sfert de ora, promitiandu-mi ca data viitoare vom lua niste atv-uri mai serioase cu putere si viteza mai mare. Mancarica orientala iar la bufet, din cauza cozii mari nu am prin mai nimic din gustosenii, asa ca neam limitat cu ce a mai ramas dupa rafala de hindusi, turisti si alte natii. Iar din programul artistic care incheia toata aventura am dat din nenoroc peste o dansatoare de buric ce avea fata de barbat si din cate am inteles era un transexual iranian, ptiu! fir-ar sa fie, macar aici sa vezi un belly dance autentic dansat de o femie, ei cum sa va spun p..a!!! Dar ca sa nu uit tot aici prin mai a fost ziua lui Eduard Ludwig Aristarhovici, unde am improvizat un un-plug session cu Vadim si Oleg, cameraman ca deobicei, miss paparazzi Roxanne, iar fraza serii s-a redus la "oooo oooo cranberry juice". La multi ani Ludwig, prietenia ta a insemnta enorm pentru mine in acesti doi ani mergand pe al treilea de stat in Dubai..
Deja incepea sa se incalzeasca afara, adica vremea devenea din ce in ce mai torida si uite ca intr-o seara cand iubita ajunge la mine, fara prea mare tam tam, ne organizam de un night show pe plaja in Jumeirah, nelipsitul si inspirationalul Aristarhovici, noi doi, chitara, Royal Pepsi prietenul petrecerilor si pe final Razvan, colegul meu de camera si prietenul lui Nicola(adica va-ti prins, Marco, Marco Giovani, aaaaaaaaaa Marco Polo, cu alte cuvinte piesa de rezistenta din luna aprilie mai si iunie a fost nu alta decat Moldovenii s-au nascut de Zdob si Zdup).
Ciresoarul, da de unde asa fructepe acii, costa o avere sa fiu sincer, dar ca sa indulcim atmosfera torida din Dubai, unde m-am mutat din aprilie intr-o dimineata cam mahmurel am plecat cu Alex, Oleg si Roxana la scuba diving, adica sa inotam sub apa cu tot echipamentul necesar. Era deja fierbinte, cerul deun senin dogorit, miros de apa sarata si strigatele de pesarusi pareau ca atarna in eter. Dupa un instructaj sumar, sen-sey-ul nostru egiptean nea verificat echipamentele si hop hop, hop hop am luat-o incet spre mare. Nisul ardea talpile si balonul cu oxigen apasa greu pe coloana si spate, hai ca noi il mai caram cum il mai caram dar Roxana se vedea ca se forteaza serios sa faca fatza incarcaturii din spinare. Cum a fost, pai repede, am facut cateva poze prin apa, am mers, adica inotat cam pana la 4 sau 7 metri adancime si cam atat. Daca nu gresec am mai scris despre aceasta intamplare undeva intr-0 alta povestire.
bun de cuptor, luna iulie, am inceput-o serios cu o mica petrecere de sase iulie cand a fost ziua soramei Cristina si apoi asa silentios caci era ramadanul, perioada de reducerei, program idiot de lucru si mai mult prin casa, prin lecturi si din cand in cand la un chesecake sau la un film asa ca sa nu o luam razna prea tare. Prin august lumea si-a revenit dupa postul musulman iar noi am inceput incet incet sa ne pregatim pentru concediu, azi luam una, saptamana care vine luam alta, mergeam mai in fiecare weekend in Bur Dubai sa traversam creek-ul cu barcuta, shaorma sau alte bucate arabesti de la fastfoodul de pe colt din statia de metrou Banias Square si tot asa inaintam spre septembrie. Pe unde sunt pe unde nu-s trimitem ca toti moldovenii niste bani acasa, odata pe luna, odata la doua sau trei luni, cum ne prindeau activitatile, dar nu imi pierdeam speranta si continuam.
Septembrie, pregatiri insense de concediul mult asteptat doi ani de zile. Cadouri pentru familie si prieteni, bilete de avion, documentatia pentru viza moldoveneasca si cea romaneasca, filme documentare despre locurle pe care ar trebui macar tangential sa le vedem ca sa intelegem ceva din calatoria noastra. Luna spetembrie am branduit cat sa putut garderaobele noastre si pana a porni la drum am mai tras si o fuga la Adidas Outlet inchinand la vreo mie de drahme pentru o vacanta sportiva plina de miscare, la propriu si la figurat. Nu am reusit sa o felicit repede pe mama cu incepututl noului an scolar si pe Rodica cu ziua de nastere ca am fost prins in valva legata de Eid-ul din octombrie si numaratoarea inversa care a pupat pragul aeroportului intr-o buna dimineata de duminica 12 octombrie, dupa un banchet de despartire "modest".
Coborat din avion pana la autobuz ingenunchez si pup pamantul aeroportului Chisinau concesionat rusilor, de bucurie ca am ajuns in sfarsit sanatos acasa. Stam la rand si inca nu realizez ca sunt acasa, iar stam la rand pentru a perfecta documentele si ramanem ultimii , dupa o sovaiala la vederea pasaportului filipinez, domnisoara in uniforma mimeaza un zambet primitor si ne lasa sa trecem bariera emotionala intre strainatate si acasa. Aranjez geamantanele pe un carucior si ne indretam spre iesire cand ii observ pe mama, nenea Nicolae, Cristina, Rodica cu Victor, Taniusa, care ne asteptau cu nerabdare. Flori, un ursulet de plus, si voci pline de emotii si dor vibrau in aerul racoros de acasa. Iesim din aerport ne imbarcam intr-un microbuz si dupa ce iesim din Aerogara, ne oprim pentru o sampanie si un pahar de bun venit. Deci this is moldova babe, this is mai family and keep calm the most interesting is just ahead, fentand rapid discutia din romana in engleza si invers pe durata intrgei vizite a Roxanei in Moldova si in Romania. Trec peste concediu si revenim la rutina din Dubai si respectiv din Abu Dhabi, iar ca totul sa inceapa cu brio , in primul weekend am mers la aquaparclul din Yas Island Abu Dhabi, caci fie vorba intre noi Atlantisul din Dubai ne-a placut ambilor in mod deosebit.
Noiembrie zboara, se sbate si la finalul lunii imi descopera un pliculet cu doua liniute paralele si o pereche de ghetute, khaalas, soarele zambeste mai dulceag, se lasa racoarea si ceea spre ce inconstient am mers un an de zile a prins contur si culoare. Nervi, emotii, ligheane de lacrimi de bucurii si temeri, pe unde fondate pe unde nu, ne-au prins intr-un decembrie cu totul si cu totul incarcat. Hartogaraie, analize, momente festive si gandul unui nou inceput, adica relularea unui ciclu pentru care am fost in cele din urma creati fiecare...
E iarasi decembrie numai ca de data aceasta locuiesc intr-un apatament ok, cu niste colegi romani cu care ne intelegem de minune ficare cu pasarelile lui dar de inteles, cu o iubita care e mai mult decat iubita, cu oportunitati de a incepe un job mai bun, mai bine platit si cu o sete nebuna de viata si de a reusi in viata de unul singur(self-made-man), ferm convins in resuita actiunilor mele, de a deveni un fecior mai bun, un frate mai intelegator, un prieten mai de Doamne ajuta si un lider de echipa si de familie, capabil sa mentina echilibru, armonia si succesul in tot ce ne-am propus. Asa sa ne ajute Dumnezeu si sa ne calauzeasca pe fiecare in drumul sau spre fericire, mantuire si implinire.
Ion M. Cerga, Dubai 12.12.2014.
Zilele s-au perindat una dupa alta, aici o ploita rece de ianurie cu vreo 16 - 18 grade plus, aici un filmulet de Craciun si tot intr-o buna dispozitie am ajuns si in februarie de ziua indragostilor organizand un frigarui, cu invitatii, ceva de-ale guri, un bidonas de royal Pepsi(jumate vodka), o chitara si o prezenta eterogena. Mai in gluma mai in serios lumea a inceput sa se dezmorteasca dupa shock-ul cultural initial si pana la urma s-a declansat hora, karaoke si voia buna generala i-a curpins pe toti: moldoveni, kargizi, romani si filipineze. In februarie am inceput sa ma intalnesc mai in gluma mai in serios si uite ca la mai putin de doua luni de la anul nou, una din dorintele mele ascuse a prins o umbra de contur. Au urmat Colour run si Ferrari World in martie, cina romantica cu bufet de pe corabioara care facea turul orasului vechi prin aprilie. In luna mai am ajuns nitam nisam in desert, ok, nu nea deportat nimeni, de buna voie si nesiliti de nimeni am mers la deser safari, primblati in jeep-urile care sareau de pe o duna pe alta, incat erau mai mai sa se rastoarne, cand tocmai in momentul culminant soferul fenta nisipul si aducea masina iar pe picoare. Tot in inima pustiei unde niste oamuleni intrezpinzatori au organizat un asa zis sat de beduini, am facut o tura cu o camila cu doua gheburi indoite, ciudat mijloc de locomotie, chit ca nu a prins sa ne scuipe, ca de mirosit, duhnea a sudoare si a piele batuta, dar nu-i pe asta, am bifat-o si pe asta. Daca tot era vorba sa ne delectam am luat dupa aia doua motorete si neam luat la intrecere si acrobatii pret de vreun sfert de ora, promitiandu-mi ca data viitoare vom lua niste atv-uri mai serioase cu putere si viteza mai mare. Mancarica orientala iar la bufet, din cauza cozii mari nu am prin mai nimic din gustosenii, asa ca neam limitat cu ce a mai ramas dupa rafala de hindusi, turisti si alte natii. Iar din programul artistic care incheia toata aventura am dat din nenoroc peste o dansatoare de buric ce avea fata de barbat si din cate am inteles era un transexual iranian, ptiu! fir-ar sa fie, macar aici sa vezi un belly dance autentic dansat de o femie, ei cum sa va spun p..a!!! Dar ca sa nu uit tot aici prin mai a fost ziua lui Eduard Ludwig Aristarhovici, unde am improvizat un un-plug session cu Vadim si Oleg, cameraman ca deobicei, miss paparazzi Roxanne, iar fraza serii s-a redus la "oooo oooo cranberry juice". La multi ani Ludwig, prietenia ta a insemnta enorm pentru mine in acesti doi ani mergand pe al treilea de stat in Dubai..
Deja incepea sa se incalzeasca afara, adica vremea devenea din ce in ce mai torida si uite ca intr-o seara cand iubita ajunge la mine, fara prea mare tam tam, ne organizam de un night show pe plaja in Jumeirah, nelipsitul si inspirationalul Aristarhovici, noi doi, chitara, Royal Pepsi prietenul petrecerilor si pe final Razvan, colegul meu de camera si prietenul lui Nicola(adica va-ti prins, Marco, Marco Giovani, aaaaaaaaaa Marco Polo, cu alte cuvinte piesa de rezistenta din luna aprilie mai si iunie a fost nu alta decat Moldovenii s-au nascut de Zdob si Zdup).
Ciresoarul, da de unde asa fructepe acii, costa o avere sa fiu sincer, dar ca sa indulcim atmosfera torida din Dubai, unde m-am mutat din aprilie intr-o dimineata cam mahmurel am plecat cu Alex, Oleg si Roxana la scuba diving, adica sa inotam sub apa cu tot echipamentul necesar. Era deja fierbinte, cerul deun senin dogorit, miros de apa sarata si strigatele de pesarusi pareau ca atarna in eter. Dupa un instructaj sumar, sen-sey-ul nostru egiptean nea verificat echipamentele si hop hop, hop hop am luat-o incet spre mare. Nisul ardea talpile si balonul cu oxigen apasa greu pe coloana si spate, hai ca noi il mai caram cum il mai caram dar Roxana se vedea ca se forteaza serios sa faca fatza incarcaturii din spinare. Cum a fost, pai repede, am facut cateva poze prin apa, am mers, adica inotat cam pana la 4 sau 7 metri adancime si cam atat. Daca nu gresec am mai scris despre aceasta intamplare undeva intr-0 alta povestire.
bun de cuptor, luna iulie, am inceput-o serios cu o mica petrecere de sase iulie cand a fost ziua soramei Cristina si apoi asa silentios caci era ramadanul, perioada de reducerei, program idiot de lucru si mai mult prin casa, prin lecturi si din cand in cand la un chesecake sau la un film asa ca sa nu o luam razna prea tare. Prin august lumea si-a revenit dupa postul musulman iar noi am inceput incet incet sa ne pregatim pentru concediu, azi luam una, saptamana care vine luam alta, mergeam mai in fiecare weekend in Bur Dubai sa traversam creek-ul cu barcuta, shaorma sau alte bucate arabesti de la fastfoodul de pe colt din statia de metrou Banias Square si tot asa inaintam spre septembrie. Pe unde sunt pe unde nu-s trimitem ca toti moldovenii niste bani acasa, odata pe luna, odata la doua sau trei luni, cum ne prindeau activitatile, dar nu imi pierdeam speranta si continuam.
Septembrie, pregatiri insense de concediul mult asteptat doi ani de zile. Cadouri pentru familie si prieteni, bilete de avion, documentatia pentru viza moldoveneasca si cea romaneasca, filme documentare despre locurle pe care ar trebui macar tangential sa le vedem ca sa intelegem ceva din calatoria noastra. Luna spetembrie am branduit cat sa putut garderaobele noastre si pana a porni la drum am mai tras si o fuga la Adidas Outlet inchinand la vreo mie de drahme pentru o vacanta sportiva plina de miscare, la propriu si la figurat. Nu am reusit sa o felicit repede pe mama cu incepututl noului an scolar si pe Rodica cu ziua de nastere ca am fost prins in valva legata de Eid-ul din octombrie si numaratoarea inversa care a pupat pragul aeroportului intr-o buna dimineata de duminica 12 octombrie, dupa un banchet de despartire "modest".
Coborat din avion pana la autobuz ingenunchez si pup pamantul aeroportului Chisinau concesionat rusilor, de bucurie ca am ajuns in sfarsit sanatos acasa. Stam la rand si inca nu realizez ca sunt acasa, iar stam la rand pentru a perfecta documentele si ramanem ultimii , dupa o sovaiala la vederea pasaportului filipinez, domnisoara in uniforma mimeaza un zambet primitor si ne lasa sa trecem bariera emotionala intre strainatate si acasa. Aranjez geamantanele pe un carucior si ne indretam spre iesire cand ii observ pe mama, nenea Nicolae, Cristina, Rodica cu Victor, Taniusa, care ne asteptau cu nerabdare. Flori, un ursulet de plus, si voci pline de emotii si dor vibrau in aerul racoros de acasa. Iesim din aerport ne imbarcam intr-un microbuz si dupa ce iesim din Aerogara, ne oprim pentru o sampanie si un pahar de bun venit. Deci this is moldova babe, this is mai family and keep calm the most interesting is just ahead, fentand rapid discutia din romana in engleza si invers pe durata intrgei vizite a Roxanei in Moldova si in Romania. Trec peste concediu si revenim la rutina din Dubai si respectiv din Abu Dhabi, iar ca totul sa inceapa cu brio , in primul weekend am mers la aquaparclul din Yas Island Abu Dhabi, caci fie vorba intre noi Atlantisul din Dubai ne-a placut ambilor in mod deosebit.
Noiembrie zboara, se sbate si la finalul lunii imi descopera un pliculet cu doua liniute paralele si o pereche de ghetute, khaalas, soarele zambeste mai dulceag, se lasa racoarea si ceea spre ce inconstient am mers un an de zile a prins contur si culoare. Nervi, emotii, ligheane de lacrimi de bucurii si temeri, pe unde fondate pe unde nu, ne-au prins intr-un decembrie cu totul si cu totul incarcat. Hartogaraie, analize, momente festive si gandul unui nou inceput, adica relularea unui ciclu pentru care am fost in cele din urma creati fiecare...
E iarasi decembrie numai ca de data aceasta locuiesc intr-un apatament ok, cu niste colegi romani cu care ne intelegem de minune ficare cu pasarelile lui dar de inteles, cu o iubita care e mai mult decat iubita, cu oportunitati de a incepe un job mai bun, mai bine platit si cu o sete nebuna de viata si de a reusi in viata de unul singur(self-made-man), ferm convins in resuita actiunilor mele, de a deveni un fecior mai bun, un frate mai intelegator, un prieten mai de Doamne ajuta si un lider de echipa si de familie, capabil sa mentina echilibru, armonia si succesul in tot ce ne-am propus. Asa sa ne ajute Dumnezeu si sa ne calauzeasca pe fiecare in drumul sau spre fericire, mantuire si implinire.
Ion M. Cerga, Dubai 12.12.2014.
Comments
Post a Comment