Un an de dragoste

Cineva a spus ca dragostea tine cinci ani, adevar sau fictiune, timpul imi va arata cat temei au aceste cuvinte. Pana una alta de la o vreme se vede ca a inceput sa-mi priasca viata, si de rau de bine, ne-am luat cu Roxanne la intrecere cine are mai mare burtica, si tin sa martusiresc ca dupa patru luni am fost nevoit sa accept ca m-a batut, fericiti si deschisi noii provocari de a deveni parinti.
Cu toate aceste povestea noastra a inceput in primele clipe ale anului 2014 cand mi-am dorit din toata inima ca in anul nou sa descoper adevarata dragoste sa iubesc si sa fiu iubit si de aunci uite ca s-au scurs mai bine de 14 luni dea dreptul binecuvantate. Intr-un material precedent scriam in trecere despre asa zisele aventuri la parcurile de distracite, gratarele sau despre vacanta din Moldova din toamna anului 2014, moment de cotitura si certitudine.
Revenirea acasa a fost ceva extraordinar, revenem pe plaiurile natale dupa doi ani, campurile pline de coceni aurii, verdele maroniu a naturii tomnatice neau sarutat suav simtind pentru a cata oara aerul de octombrie incarcat de sarbatori, soare bland si caldura domolita a unui anotimp inclinat spre iarna. Mereu am sustitinut si inca pastrez vie ideia ca desi am iesit dintr-un mediu comun, drumul meu in viata va fi unul spectaculos, cu urcusuri si coborasuri, invesmantat in exoctic, feieric, vis, cantec, poezie, dans, muzica, rugaciuni, lacrimi, dezamagiri si impliniri totale. Intors acasa am avut parte de toate acestea in doze diferite si pentru nespusa bucurie ii multumesc Roxannei, familiei si prietenilor pentru toate momentele deosebite, sprijinul si incurajarile primite. M-am regasit prea rar in atmosfra cluburilor galagioase in care nu te poti intelege om cu om, tocmai de aceea nu ne-am aruncat in valtoarea vietii de noapte a urbei de pe Bac. In schimb am gustat din bucatele traditionale, am discutat mult si am baut (cel putin eu) metri cu bere la povesti cu oamenii dragi. Ca sa nu fie vacanta chiar atat de scurta am pus umarul al contributie la un teasc, la o zdrobilca, la caratul vinului in beci, dar mai ales la disparitia lui in pahar, La multi ani, pace si sanatate! Inchina sanatos ioane, tu si iubita ta! Da Doamne!!!
Ce fac moldovenii cand nu au bani? Schimba o suta de euro! adevarat ma-m convins de acesta pe deplin :)) Ei si daca era tot toamna si erau o groaza de lume pe care trebuia sa-i intalnesc nu au lipsit categoric nici ca noptile racoroase de octombrie sa nu vibreze in acordurile chitarei, fredonand piesele incarcate de amintiri si licarul momentelor ce au trecut.
Am adus acasa teancul de carti adunat in Dubai si Abu Dhabi, iar la plecare in lunile ce au urmat l-am citit pe Max Werber, Thanatonautii(Calatorii in moarte) si Imparatia ingerilor, doua romane science fiction cu implicatii filosifice, teologice, antropologice, etc, etc, recomandate de Mihaita Budac, pe   care l-am regasit tot in bar, dar de data asta nu in Cheesecake ci in Propaganda pe Sciusev 69.
O buna parte din prietenii mei intre timp s-au casatorit si deja aveu cte unul sau doi copilasi zglobii pe care i-am intalnit la un loc intr-o duminica la Slujba de la Sfantul Pantelimon, crescuti in cariera asezati mai bine cu casnicia si privind cu credinta si nadejde in viitor, cenusiu, mai luminos, mai cert sau vag asa cum poate fie el privit in Moldova, tara tuturor minunilor. Iar Anele de la jurnalism pot sa confirme acest lucru .
Desaga lunilor care ne astepta e plina cu surprize si provocari, o excursie in Filipine, asezarea la casa noasrta in cele din urma(mutarea impreuna), afaceri, lucrul, masina, planuri,, planuri si ce-i mai important bebele, toate le vom rezolva pas cu pas cu binecuvantarea Celui de sus, rabdare si intelepciune.
Salutari calduroase din Emiratele Arabe Unite, care incet incet se infierbanta din nou, sanatate, privirea senina si nu amanati sa iubiti, nu lasati pe maine sau poimaine, fiti voi acei care mergeti si luati dragostea in brate, in piept, in priviri si le/ii sarutati patimas pe buze.
Acum ma uitam sa vad ce imagine sa postez sa fie mai atractiv articolul si mi-am adu aminte ca azi 20 martie 2015 a avut loc eclipsa de soare partiala si parca umbra metafizica a insecuritatii afective parea sa planeze in eter, parea, caci pentru mine abia incepea un nou weekend minunat cu draga mea in Abu Dhabi. Aloha!!!!
Ion M. Cerga.

Comments

Popular Posts