Bere, muzică şi oameni dragi

Încă din 2010 când am revenit acasă de la studii din Iaşi, România, mă întrebam dacă există în Chişinău măcar un singur local unde se ascultă şi formaţii cu sau fără nume cântă live muzică rock.La mai bine de un an de atunci într-o bună zi de decembrie am descoperit tocmai două baruri de acestea. Ok, să încep cu începutul, unul este tipic bodegii de la Iaşi cu mult fum de ţigară, înghesuială şi amatorii ce vin să cânte pentru vreo doua trei beri, sau pur şi simplu să se umfle în pene că ştiu să schimbe trei patru acorduri, cu bere ieftină şi locuri foarte puţine, astfel încât dacă peste noapte toată lumea pasionată de sex, love and rock’n’roll să-i aduni la un loc umpli vreo 3 stadioane Zimbru si vreo 100 de astfel de locaţii. Pereţii sunt împânziţi cu fotografiile legendelor muzicii rock iar atunci când nu se cântă barmanii rulează rock-ul care se pliază perfect pe dispoziţiunea celor prezenţi în local.
Era sâmbătă seara, am susţinut un examen de dimineaţă, la care fie vorba între noi am întârziat un sfert de ceas academic şi mersi ţării în care blatul e la putere am reuşit să întru şi să-mi etalez (ne)cunoştinţele la obiectul dat. După ce am desenat vreo paişpe mii de hieroglife pe un papirus ştampilat de somităţi universitare, simţeam că trebuie să urmeze ceva, ultimul examen e dat(din 2011), deci let´s party!!! Am incercat să rezistăm ispitei bahice în cadrul spaţiului academec , dar rezistenţa noastră pe baricade nu a ţinut prea mult, am sorbit pe furiş doar trei patru guri de foc în sanatatea unei colege de grupă, cu tot alaiul, felicitări, tras de urechi, vorbăraie şi cel mai important pahare răsturnate ritmic peste cap. Dispoziţia a intrat încet dar sigur în zona de confort psihico-afectivă şi masa de omuleţi care au participat la Misterele Eleusine de la U. am intrat şi am colindat scumpii dascăli, cei care încă mai crede că dintr-o masă amorfă de oameleni poţi să mai să creezi, să-i transformi într-un crater vulcanic mereu în fierbere, gata gata să ierupă, ţop, şi s-a produs evenimentul!!!
 Chişinău Aurie vă rog şi un pahar! Chişinău Aurie ne pare rău dar nu mai este(toată studenţăraia vine aici şi bate doba şi iaca la mine s-o terminat Auria). Bun bre, daţi-ne dar bere de a noastră de aceea Draft cum se zice, ca daca nu noi, apoi cine va mai susţine producătorul autohton, care-i la toneta de lângă barul în care stăm ieftină, mai bună şi multă în Kilă, optăm până la urmă pentru canapele moi şi căldurică în locul parcului rece şi friguros.
 Eu vreau un Festival(de parcă viaţa în Moldova e lipsita de festivaluri la fiecare pas, în troleibuz, în maxitaxi, la magazin, în lift, acasă, on-line şi în presă, Moldova este într-o petrecere continuă...)! Cu grapefrupt, machito, ...Cafea americano...Sokol...Baltika 3...dzing...paharul spart...hahaha....hihihihi...nota...vă multumim la revedere...mai intraţi!
Adorm în troleibuzul 24 şi iar tratez cu controlorul să îmi perimită să cobor după cotitură. Ajung acasa aşa mai mult pe autopilot, nu că eram sub influenţă dar începusem sabantuiul pe nemâncate şi asta explică totul. Întru pe net să văd de kestii mai sunt acolo, somn, somn de voie vreo două ceasuri după care mi-a venit un chef nebun să ies în oraş. Ies pe la jumătate la 10, maxi-taxi-urile circulă din ce ăn ce maiu rar în cenrtu, pe drum mai întanesc încă un pasager care merge cu mine să descoperim Chişinăul de nopate care ascultă muzică bună, atenţie muzică bină!!! Nici nu mă gândeam când am ieşit din casă că îmi voi încărca bateriile cu atâta optimism şi energie pozitivă la un tip de concert la care demult îmi doream să merg. La Clubul ALBION, ieri au evoluta formaţia Furiosnails, care au căpătat mai mult notorietate în ultima perioadă de timp datorită melodiilor folosite la spoturile publicitare pentru berea Chişinău şi aici ma refer la melodiile de vara aceasta „We make it!” şi de la Hramul oraşului „Oameni şi locuri dragi”. Au fost interpretate mai multe melodii din noul album intitulat sugestiv PAŞAPOARELE ALBASTRE, sau ceva de genul astă, melodii scrise în diferite locuri din Europa, şi având ritmuri şi stiluri de interpretare deosebite, fapt care m-a făcut mândru, că sunt şi băieţi talentaţi care încet încet cuceresc olimpul celebrităţii, se fac auziţi şi văzuţi căci pe bune chiar au talent şi ce fac le iese de minune. A fost o seara cu o atmosferă eletrizantă cu o sală nu prea mare dar plină de oameni care trăiau cu fiecare por energia transmisă prin muzică de cei de scenă. La eveniment nu au lipsit nici reprezentanţii televiziunilir, Rutv şi Jurnaltv(e deja a doua sâmbătă la rând când îi întâlnesc pe Nata Albot şi Andrei Bolohan, ultima oara eram la Nr1, mai la vale de SunCity).
Într-un oraş grăbit, plin de mici mizerii, şi negativismul care asemeni unui ciocan încearcă să-ţi spargă ţeastă, să-ţi zboare creerii şi să-ţi înghită sufletul, mai există locuri unde poţi să te rupi de acestă realitate scârnavă, poţi să dai un restart la tot şi la toate macar aşa la nivel mental şi să începi totul de la început cu fruntea sus şi elanul în suflet. Mersi celora care au răspuns cererilor de pe forum să facă un asemenea local unde se ascultă rock şi se dau concerte cu regularitate şi la final dar nu celor din urmă băieţilor formaţiei The FrurioSnails şi celor care au făcut posibil aceste eveniment.