Niciodată nu e prea târziu...

Azi e miercuri, ajun de fake day of love, stau călare pe un matras gonflabil şi odihnesc fasolele cu carne şi salata pregătite pe la vreo patru dimineaţa. Într-o zi mi-au venit în minte cuvintele profesorului meu de Istoria artelor care sunau ceva de genu: oamenii deştepţi de genu tău au două opţiuni în viaţă, prima încep un lucru măreţ şi îl termină spirtuit în aburi de alcool sau ajung departe realizându-se în domenii multiple.
Privind retrospectiv parcă îl văd în faţa oachilor pe proaspătul licenţiat în istorie luându-şi rămas bun de la dragostea lui din Cluj pe trapa avionului din Otopeni, presimţind o vară de neuitat pe tărâmurile americane. New Hapshier-ul, cu munţii şi lacurile sale, ne-a primit cu braţele deschise, instalându-ne în Enfield(vezi conecţiunea cu FC Liverpool), gazdă-gazdă, maşină şi împrejurimi minunate numai bune de explorat într-o vacanţă de vară. Nopţile de vară petrecute aranjând marfurile pe rafturi în Price Chopper, au fost garnisite cu mirosul înţepător de sconcşi întins pe asfalt, ritmurile şi mesajele directe ale Paraziţilor şi energia cafelei cu gust de alune, care ne menţinea starea de veghe(mie şi lui Cristi).
Duşul rece din octombrie m-a dezmeticit şi prin martie am mai reîntâlnit visul clar de primăvară la Iaşi. Căţărat pe schelele unui hotel de vreo cinci stele  dand cu trafaletul, am reuşit un an mai târziu să zăresc în depărtările albastre îngrădite de munţii Stâncoşi, vila de vacanţă a actorului Tom Cruise se întâmplau toate în localitatea Mountain Village din Teluride, Colorado. Muncă, nervi, singurătatea dar şi perseverenţa au făcut să închei cu bine aventura americană din 2009, apărând în prim plan pe monitorul central al stadionului de baseball din Denver, în momentul dansului de bucurie a un home run al echipei gazdă. Niciodată nu am să uit, primă săptămână după susţinerea tezei de masterat în care împărţeam cv-uri şi căutam un loc de muncă conform aspiraţiilor mele modeste a unui potenţial angajat cu studii europene. Ei şi cum mi-a profeţit domnul senator PSD, vreun an de zile 2010-2011 am fost până la gât în bere, ridicând capitalismul autohton la nivelul economiei de piaţă europene. Din moment ce criza a mai trecut, în urma mai multor întâmplări, în toamna anului 2011 m-a trezit student la Jurnalism şi profesor de istorie la liceu unde am absolvit.
Această perioadă a fost una din cele mai intense în activităţi şi întâmplări din utlimii doi ani, destinul subsemnatului urmând să facă o cototură majoră pe la finele lui mai când în plină sesiune, semnasem un contract de muncă pe un an în Emiratele Arabe Unite. Doream o schimbare mare în viaţă, căci aşa am fost format să nu mă mulţumesc cu puţinul şi această plecare a fost o altă mare provocare pe care n-am ratat-o. Primele luni petrecut în Emirate a fost o adevărată vacanţă, cu un program de muncă lejer, nopţi lungi pline voie bună în care jucam Mafia sau Crocodill, hotel de patru stele, sala de forţă, piscină şi băi matinale în apele fierbinţi ale golfului. Mai nou în rutina zilnică, e tot mai greu să gaseşti timp pentru lucruri plăcute şi hobby-rile îndrăgite. Cu toate acestea după un jogging(cross nocturn), o bustare bună, un film interesant şi câteva pagini alese, închid pleopele plin de mulţumire cu dorniţa de a reuşi să fac mai multe în ziua ce va veni.
Lucrurile capătă încet încet mai multă claritate cu trecerea timpului şi volens noles, omul îşi stabileşte scopurile şi priorităţile care încet dar sigur vor face vie ceea ce pare acum doar o himeră, dragostea, fericirea, împlinirea şi încă multe altele.