Și iar e martie
O fi fost o binecuvântare pentru unii, o perioadă de așteptare febrilă pentru alții, în ceea ce mă privește am parcurs ultimele zile calm, meditativ uneori, simplu și firesc savărând din plin fiecare moment dăruit de Bunul Dumnezeu, cochetând doar rareori cu ispita scrisului și pseudo-celebrității vituale. Iubesc la nebunie schimbul anotimpurilor și de la o vreme încoace am început să uit care-i senzația aia de nădușeală la amiază și tremurul suav am mușchilor sup pielea de găină din serile pitorești ale începutului de primăvară.
Într-o scurtă incursiune în istoricul lunii martie sunt o mulțime de cartonașe colorate din care totuși trecând peste ani, împliniri și noi realități afectiv-mercantile îmi râmân neștirbite în minte lumânările din amurgul de martie, mirosul de tămâie și gustul amar al lacrimilor de pe chipurile oamenilor dragi sfâșiați de aceași durere a despărțirii pământești de persoanele scumpe. Iar timpul zboară, undeva în structura ADN-ului sunt mai vii ca niciodată amintirile generațiilor anterioare care pe neobservate lasă loc unei noi suflări tinerești. Ieri o nepoțică, mâine un nepoțel mai trec câțiva ani sau luni și te dezmeticești înconjurat de o armată de copilași care mai în glumă mai în serios îți vor lua rolul și il vor duce mai departe. E martie iar, anotimpul ghioceilor și a mărțișoarelor, luna în care celebram și felicităm toate femeile, mamele, surorile, iubitele, bunicile adevărate minunății ale universului fără de care aceste rânduri nu ar fi fost scrise și lumea ar fi arătat diametral opus, doar gri, pâclă și murmur.
Ideile și gândurile sunt mai palpabile decât cine își poate imagina vreodată iar ceea ce-mi părea imposibil acum un an când cântam în restaurantul plutitor din Bur Dubai, acum sunt părți intregi a realității mele cotidiene. Ceea ce ne dorim poate fi sau nu ceea ce este și bine pentru noi ca entități spirituale și sociale; Sunt dulci murele de pe alte meleaguri, curiozitatea dar și spiritul de competiție din fiecare bărbat tresare de fiecare dată în fața unei noi provocări de orice gen ar fi acestea;
Credeam până nu demult că cea mai tare serbare a unei sărbători #oficiale# dreasă cu de toate: muzică, petrecere și sărutări pătimașe a încremenit într-un 14 februarie, dar nu a fost să fie. Totul curge, totul se transformă și nimic nu dispare pur și simplu iar în acest început nebun de martie iar am împlântat o bornă de referință într-o amiză frenetică, cu muzică, #oaspeți# inoportuni, o cină savuroasă cu bucate tradiționale românești(Restaurantul Transilvania din Hotelul Royal International) și cu o seară de dedicații și felicitări internaționale aproape completă lansată prin difuzorul smartphone-ului meu fixat pe unde Abu Dhabi 803.14 FM.
P.S.E târziu după miezul nopții, vreau să cred că lucrurile se vor așeza în tameș-balmeșul de peste Bug și oamenii vor putea să-și trăiască în place bucuriile vieții. Cu un picior deja în geamantan și privirea-n rafturile magazinelor nerăbdarea întoarceri acasă crește constant și știu vă fie o sărbătoare mare revenirea mea acasa în familie și între prieteni.
Într-o scurtă incursiune în istoricul lunii martie sunt o mulțime de cartonașe colorate din care totuși trecând peste ani, împliniri și noi realități afectiv-mercantile îmi râmân neștirbite în minte lumânările din amurgul de martie, mirosul de tămâie și gustul amar al lacrimilor de pe chipurile oamenilor dragi sfâșiați de aceași durere a despărțirii pământești de persoanele scumpe. Iar timpul zboară, undeva în structura ADN-ului sunt mai vii ca niciodată amintirile generațiilor anterioare care pe neobservate lasă loc unei noi suflări tinerești. Ieri o nepoțică, mâine un nepoțel mai trec câțiva ani sau luni și te dezmeticești înconjurat de o armată de copilași care mai în glumă mai în serios îți vor lua rolul și il vor duce mai departe. E martie iar, anotimpul ghioceilor și a mărțișoarelor, luna în care celebram și felicităm toate femeile, mamele, surorile, iubitele, bunicile adevărate minunății ale universului fără de care aceste rânduri nu ar fi fost scrise și lumea ar fi arătat diametral opus, doar gri, pâclă și murmur.
Ideile și gândurile sunt mai palpabile decât cine își poate imagina vreodată iar ceea ce-mi părea imposibil acum un an când cântam în restaurantul plutitor din Bur Dubai, acum sunt părți intregi a realității mele cotidiene. Ceea ce ne dorim poate fi sau nu ceea ce este și bine pentru noi ca entități spirituale și sociale; Sunt dulci murele de pe alte meleaguri, curiozitatea dar și spiritul de competiție din fiecare bărbat tresare de fiecare dată în fața unei noi provocări de orice gen ar fi acestea;
Credeam până nu demult că cea mai tare serbare a unei sărbători #oficiale# dreasă cu de toate: muzică, petrecere și sărutări pătimașe a încremenit într-un 14 februarie, dar nu a fost să fie. Totul curge, totul se transformă și nimic nu dispare pur și simplu iar în acest început nebun de martie iar am împlântat o bornă de referință într-o amiză frenetică, cu muzică, #oaspeți# inoportuni, o cină savuroasă cu bucate tradiționale românești(Restaurantul Transilvania din Hotelul Royal International) și cu o seară de dedicații și felicitări internaționale aproape completă lansată prin difuzorul smartphone-ului meu fixat pe unde Abu Dhabi 803.14 FM.
P.S.E târziu după miezul nopții, vreau să cred că lucrurile se vor așeza în tameș-balmeșul de peste Bug și oamenii vor putea să-și trăiască în place bucuriile vieții. Cu un picior deja în geamantan și privirea-n rafturile magazinelor nerăbdarea întoarceri acasă crește constant și știu vă fie o sărbătoare mare revenirea mea acasa în familie și între prieteni.
Comments
Post a Comment