Fresh refresh of what we*re doing and thinking
Cineva spunea ca cuvintele i-au fost date omului pentru a-si ascunde gandurile. Adevărat sau nu fiecare poate judeca acest citat în funcție de faptele și gândurile care îl însoțesc dea pururi în fiecare clipă aievea sau în vis. Mă tot întreb care este scopul cel mai însemnat în viața unui om și ajung fără doar și poate la ineluctabila predica stoarsă din învățăturile sfinților părinți sau a scripturilor mântuirea, pacea sufletească și împlinirea mai presus de materie întru spirit și metafizic.
Colindători suntem în această viață căutând răspunsuri și dezlegarea la întortocheatele întrebări de fiecare zi. Rupt dintr-o realitate firească care clocotește la pară înceată într-un mediu îmbibat de corupție, cu sate depopulate, luciu și glamur rupt dintr-o realitate occidentală care sfidează un mecanism anacronic care bate pasul pe loc, ticâind la cheremul unor funcționărași cu apetituri de avere ciclopice, curge în tihna sa însalubra apă a bâcului plin de anvelope, plasticuri și jegurile eliminate de orașul în care fericirea și soarele răsare cu predilecție doar în unele apartamente sau vile. Am o certitudine că omul secolului XXI este ai mult decât ceea ce pune pe el, țoale chick rupte din cosmopolitan, esquire, FHM sau Vip Magazin. Este mai mult decât ceea ce are zilnic pe masă de la gustările frugale ce acoperă masa sărăcăcioasă acoperită cu o peliculă ponosită, tacâmuri de plastic și două trei cepe cu cartofi față de caviarul, argintăria și gustările sofisticate capodopere gastronomiei universale. Este mai mult decât ceea ce face zilnic fie că este el un măturător sau guleraș alb de pe wall street sau de prin oficiile puterii sau a corporațiilor. Omul este rodul gândurilor și al faptelor sale luate la un loc și întinse în viața de zi cu zi ca untul pe pâine și doar constanța în care își păstrează și își menține vie flacăra credinței în visul și dorințele sale îl deosebesc finalmente de cel care trăiește viață sau este tăvălit de realitate dintr-un colț al neputinței în cel al disperării și eșecului total.
Era întâi ianuarie 2014, amintirile focurilor de artificii de la Emirates Palace ardeau încă vii în fața ochilor mei când am pășit cu dreptul în acest an al marilor împliniri. Zic an al marilor împliniri , al marilor izbânde, an al dragostei și an al marilor reușite care una după alta vor implanta pilonii fericirii metafizică sau fizică încet dar sigur. Absolut nimic în aparență nu venea în sprijinul acestor afirmații decât dorința fermă de a colora noua pânză imaculată din calendar în culori aprinse și sunete vibrante. Filele din calendar sa-u pernidat moderat în ritmul tihnit al capitalei din laguna golfului persic, într-o bună după amiază pe când așteptam rezolvarea unor formalități legatele de eliberarea pașaportului românesc am doi ochi căprui, pătrunzători și interesanți deopotrivă care au spălat cu buretele în zilele ce au urmat reziduurile unor generalizări pripite despre oameni, dragoste, familie, arta de a reuși în viață, prietenie, pasiunea și prețul carierei și multe alte chestiuțe discutate la bucătăria unor noi prieteni din Etihad Towers. Lectura este recomandată de o mulțime de personalități din varii domenii și nu neapărat pentru faptul că citind aflăm lucruri noi dar pentru că anume așa reîmprospătăm ceea demult cunoștem dar dintr-un motiv sau altul ăncă nu le-am trecut prin filtrul conștiinței. Printre firile subțiri de țigară, la un pahar de vin bun, privind imensitatea golfului persic înconjurând reședința princiară a șeihului am purtat cea mai frumoasă conversație despre nimic și despre toate cu oameni pe care abia îi cunoscusem dar care vibrau pe aceiași frecvență megahertz sau FM. Cuvintele și planurile invocate ici colo cu o doză de incertitudine au prin contur într-o după amiază de februarie într-un Heritage Park, la o pizza party, la Ferrari World, sau într-un apartament drăguț înghesuit cu filipinezi în care privitul filmelor până dimineața, mesele în doi în trei dar și nopțile se scurg plăcut, pe neobservate. Frodo și compania colindă andâncurile din minele Moriei pline de orci și alte pericole inimaginabile pentru ca la final să fie mai puternici și mai increzuți în reușita expediție care părea din start o aventură sinucigașă menită eșecului, dar ei au reușit! E primăvară iar primele săptămâni din martie au trecut pe neobservate. Europa și tot estul continentului tremură la urletele marelui URS(S), Ucraina fierbe, Crimeea e ocupată iar jucătorii din culisele geopoliticii fac mutările care aruncă în presă doar îngrijorare și temeri vehiculând scenarii apocaliptice și intenții belicoase dinspre marea putere a țarilor medievali. Străzile Chișinăului sunt invadate de mașini scumpe, euro crește, politicienii fac scandal și avere pe seama poporului, în timp ce națiunea aptă de muncă și cu viziuni occidentale așteaptă abolirea regimului de vize pentru Republica Moldova, pentru a pleca provizoriu sau definitiv într-o țară civilizată în care legea-i lege și lucrurile sunt bine gândite și tocmite...
Iar realitatea rămâne un vis mare alcătuit din atomii plăsmuirii ideilor celor aproape 7 miliarde de spirite care pășesc sub soare și pe umerii cărora sunt așezate blestemele și binecuvântările generațiilor și civilazțiilor demult apuse. Ia-ți inima în dinți, privirea sus și lasă-ți cele mai arzătoare vise să prindă aripi pentru a trăi realitatea și rolul pe care întotdeauna ți l-ai dorit, înconjurat de oamenii dragi și interesanți în locurile pe care le-ai visat(va urma...)
Colindători suntem în această viață căutând răspunsuri și dezlegarea la întortocheatele întrebări de fiecare zi. Rupt dintr-o realitate firească care clocotește la pară înceată într-un mediu îmbibat de corupție, cu sate depopulate, luciu și glamur rupt dintr-o realitate occidentală care sfidează un mecanism anacronic care bate pasul pe loc, ticâind la cheremul unor funcționărași cu apetituri de avere ciclopice, curge în tihna sa însalubra apă a bâcului plin de anvelope, plasticuri și jegurile eliminate de orașul în care fericirea și soarele răsare cu predilecție doar în unele apartamente sau vile. Am o certitudine că omul secolului XXI este ai mult decât ceea ce pune pe el, țoale chick rupte din cosmopolitan, esquire, FHM sau Vip Magazin. Este mai mult decât ceea ce are zilnic pe masă de la gustările frugale ce acoperă masa sărăcăcioasă acoperită cu o peliculă ponosită, tacâmuri de plastic și două trei cepe cu cartofi față de caviarul, argintăria și gustările sofisticate capodopere gastronomiei universale. Este mai mult decât ceea ce face zilnic fie că este el un măturător sau guleraș alb de pe wall street sau de prin oficiile puterii sau a corporațiilor. Omul este rodul gândurilor și al faptelor sale luate la un loc și întinse în viața de zi cu zi ca untul pe pâine și doar constanța în care își păstrează și își menține vie flacăra credinței în visul și dorințele sale îl deosebesc finalmente de cel care trăiește viață sau este tăvălit de realitate dintr-un colț al neputinței în cel al disperării și eșecului total.
Era întâi ianuarie 2014, amintirile focurilor de artificii de la Emirates Palace ardeau încă vii în fața ochilor mei când am pășit cu dreptul în acest an al marilor împliniri. Zic an al marilor împliniri , al marilor izbânde, an al dragostei și an al marilor reușite care una după alta vor implanta pilonii fericirii metafizică sau fizică încet dar sigur. Absolut nimic în aparență nu venea în sprijinul acestor afirmații decât dorința fermă de a colora noua pânză imaculată din calendar în culori aprinse și sunete vibrante. Filele din calendar sa-u pernidat moderat în ritmul tihnit al capitalei din laguna golfului persic, într-o bună după amiază pe când așteptam rezolvarea unor formalități legatele de eliberarea pașaportului românesc am doi ochi căprui, pătrunzători și interesanți deopotrivă care au spălat cu buretele în zilele ce au urmat reziduurile unor generalizări pripite despre oameni, dragoste, familie, arta de a reuși în viață, prietenie, pasiunea și prețul carierei și multe alte chestiuțe discutate la bucătăria unor noi prieteni din Etihad Towers. Lectura este recomandată de o mulțime de personalități din varii domenii și nu neapărat pentru faptul că citind aflăm lucruri noi dar pentru că anume așa reîmprospătăm ceea demult cunoștem dar dintr-un motiv sau altul ăncă nu le-am trecut prin filtrul conștiinței. Printre firile subțiri de țigară, la un pahar de vin bun, privind imensitatea golfului persic înconjurând reședința princiară a șeihului am purtat cea mai frumoasă conversație despre nimic și despre toate cu oameni pe care abia îi cunoscusem dar care vibrau pe aceiași frecvență megahertz sau FM. Cuvintele și planurile invocate ici colo cu o doză de incertitudine au prin contur într-o după amiază de februarie într-un Heritage Park, la o pizza party, la Ferrari World, sau într-un apartament drăguț înghesuit cu filipinezi în care privitul filmelor până dimineața, mesele în doi în trei dar și nopțile se scurg plăcut, pe neobservate. Frodo și compania colindă andâncurile din minele Moriei pline de orci și alte pericole inimaginabile pentru ca la final să fie mai puternici și mai increzuți în reușita expediție care părea din start o aventură sinucigașă menită eșecului, dar ei au reușit! E primăvară iar primele săptămâni din martie au trecut pe neobservate. Europa și tot estul continentului tremură la urletele marelui URS(S), Ucraina fierbe, Crimeea e ocupată iar jucătorii din culisele geopoliticii fac mutările care aruncă în presă doar îngrijorare și temeri vehiculând scenarii apocaliptice și intenții belicoase dinspre marea putere a țarilor medievali. Străzile Chișinăului sunt invadate de mașini scumpe, euro crește, politicienii fac scandal și avere pe seama poporului, în timp ce națiunea aptă de muncă și cu viziuni occidentale așteaptă abolirea regimului de vize pentru Republica Moldova, pentru a pleca provizoriu sau definitiv într-o țară civilizată în care legea-i lege și lucrurile sunt bine gândite și tocmite...
Iar realitatea rămâne un vis mare alcătuit din atomii plăsmuirii ideilor celor aproape 7 miliarde de spirite care pășesc sub soare și pe umerii cărora sunt așezate blestemele și binecuvântările generațiilor și civilazțiilor demult apuse. Ia-ți inima în dinți, privirea sus și lasă-ți cele mai arzătoare vise să prindă aripi pentru a trăi realitatea și rolul pe care întotdeauna ți l-ai dorit, înconjurat de oamenii dragi și interesanți în locurile pe care le-ai visat(va urma...)
Comments
Post a Comment