În căutarea peștișorului de aur...

Dacă există minuni în viața ceasta ele încep odată cu primă răsuflare și cu primul strigăt dat de copilul ce a pășit ăn această lume. Copilăria este poate una din cele mai interesant momente din viață căci departe de noi sunt grijile zilei de mâine, înțelegerile mecanicii sociale, iar preocupările majore sunt descoperirea lumii din jur purtând pe buze mirifica întrebare de ce? Timpurile au fost tulburi la începutul anilor 90 în Republica Moldova, dar cu toate aceste mi-au râmas vii în memorie după amiezile său serile când mi se citeau povești înainte de culcare, preferata mea era aventurile lui Harap Alb, deși am ascultat cu placere pațaniile lui Făt Frumos, Prâslea, Dan Pățitul, Dănilă Prepeleac, lumea în care binele învinge răul, în care greutățile petruiesc calea izbânzilor.
Nu s-au scurs în ceasul de nisip bine o săptâmână de la aventurile în deșert, unde am făcut-o pe nababul călărind o cămile, sărid de pe un pis pe altul într-un super jeep 4X4 special echipat, conducând cu nerușinare un scuter din care cadeau bucati la cotituri și care huruia ca un roi de cărăbuși puși pe treabă, lăsând deoparte toate datoriile legate de muncă am plecat într-o dimneață fumurie la scuba diving(să fie pe înțelesul tuturor asta este un fel de atracșie turistică, sport pe de o parte dar și o acțtivitate foarte distractivă și interesanta deopotrivă în care echipac tu un costum special, având masca de oxigen si echipamentul complet de acqualangist exploarezi adâncimile flora, fauna marina). Cel mai greu din toate aceste lucuri a fost cu trezirea de dimineață, în ajun adică marți 13 mai, a poposit din Abu Dhabi prietena mea, și după prea multe introduceri am pus la cale o mică petrecere, cu câțiva amici de prin localitate. Un kil de voie bună, ceva de ale gurii și multă voie bună și câteva acorduri de chitară au plămădit o petrecere mișto care s-a lăsat resimțită a doua zi la scuba diving. Mahmureala, damf ucigător, arșită și foame sfâșietoare. Pe la orele nou în cele din urmă ajungem la o cafeluță sau un ceai, comandăm în pripă căteva chicken porata, pe care ni le aduce rapid chelnerul idiand, aruncând pe sub buzele-i cârnoase și dinții albi ca varul câte un enjoy și un Thank you de servici scuturând alene din cap în stilul caracteristic omulenilor din subcontinentul indian.
Punctualitatea nu este tocmai la ea acasă în această țară, asftel înghesuiți într-un taxi palid ca gălbenușul, Roxane încerca să preziceze exact locația urmând ca tipii să ne mai aștepte vreun sfert de oră până să ajungem la destinație. Pe malul mării exact la întrarea n parcare de la Jumeirah open beach era parcat un fort cu reporcă, lângă care asteptau doi gagii cam pirpirii, uitându-se la ceasuri și ajutând alți colegi de ai noștri să își monteze echipamentul de scufundare. Pe la unsprezece soarele a inceput să frigă, dar rusnacii tolăniț pe plajă sfidau cu idiferență mușcăturile razelor matinale.
În cele din urmp amprimit și noi echipamentul necesar, instrucțiile elimentare au fost făcute și gârboviți de greutatea baloanelor cu oxigen ne-am pornit spre mare. Capitan Sam, instructorul nostru s-a asigurat că totul funcționează cum se cuvine și la mai pușn de cinci minute de la intrarea în apă am început expediția la adâncime. Apa era străvezie, iar aparatul respirator și bulele de aer deși abundente le-am deprins rapid și uite așa am început să înotăm încoace și încolo, făcând poze, desticulând folosind semnele din timp invățate. Sub privirile măștilro noastre s-au dezgolit la pușin timp recifele de corali de dimensiuni diferite, cu roirui de pești transparenți sau grupuri mici de pești tropicali de un alabstru aprins, roș însângerat sau verde aprins. Din toate părțile cât putei cuprinde cu vederea puteai surprinde o mulțime de meduze gilatinoase de dimensiuni diferite, unele din ele având mai multe vinișozre sângerii decât altele. Mai toto timpul în mișcare Sam ne-a făcu poze mai tot timpul iar la un moment dat când am ajuns la vreo șase șapte metri adâncime am reușit nuștiu cum sămi înțep genunchiul drept întrun gem de ace de pe un pietroi subacvatic, ei drăcie, moldovean sunt ce boala, nscut în URSS, rezist rezist, ceva mai nasol s-a înțepat Roxana, căreia i-au intrat sub piele acele pe care leam scos acasa cu un pensetă botezând rana de la scuba diving cuniste spirit medicinal. Alex și Oleg și ei scrutau cu mult interes adâncimile misteroase ale golfului persic, jonglând alene cu încălțările de brăască când deasupra unui coral când la nivelul nisipului admirând alegele și gângăniile de la adâncime.
Și peștișorul de aur, păi cred că era plecat la muncp peste hotare, sau era dus prin vecini sau lao petrecere cu niște prieteni iar ce-a putut găsi au fost doar niște creaturi similare dar paradoxal sau nu, incapabile să îndeplinească dorințe sau porunci. cam așa au ajuns trei moldoveni(Alex, Oleg și eu) o filipineză(Roxane) și un egiptean(Sam) să organizeze un team building internațional la adâncime.Cât a durat această plăcere, e greu de spus, poate mia puțin de jumptate de oră, dar faptul ăn sine și senzațiile simțite în acest interval au meritat cu vârf și indesat fiecare dirhamel achitat pentru această aventura. Până la noi scufundări, imcerga.