fara titlu...

Timpul a trecut si cu fiecare ecunda scursa in clepsidra nisipurilor de aur viitorul si fericirea danseaza tangoul exuberat al cautarii marilor impliniri. Balansand intre extre, rutina coitiana si consumismul exacerbat se pierde esenta pe drum si unica alternativa este un restart capital. In Ucraina continua hemoragia interna, morti, raniti, toruturi si delaratii socante si demisii ale unor liderilor politici(referinta la ministrul afacerilor Externe: Putin h..lo); la chisinau continua balada miorita cu concesionarea aeroportului, parada demagogiei proeuropene/euroasiatice, fierb cazanele campaniei electorale din toamna iar ca un respiro cetatenii de rand admira un fetival medieval sau gusta din suculentele fructe ale lui ciresar. Au trecut mai mult de doi ani de cand nu am fost acasa dar aruncand o privire fugara peste presa scrisa din Republica Moldova imi vine extrem de greu sa contac ca s-a schimba ceva in bine de-a lungul acstor lungi doi ani. Rotim globul geografic si auzim de miscarea radicalior islamici din Irak, morti, raniti, cresterea pretului la petrol, instabilitate regionala, America flutura in stilu-i caractersitic drapelul justitiei si echitatii fiind mereu gata sa intervina pentru o cauza dreapta. Ia in acest interval de timp de cealalta parte a Atlanticului se desfasoara Cupa Mondiala la Fotbal in Brazilia. La o saptamana de la inceperea competitiei atentia opiniei publice internationale cel putin din cate au reusit eu sa citesc a trecut peste protestele populatiei locale revoltate de majorarea vertiginoasa a preturilor, regele sportului adunand in fata ecranelor milioane de oameni. Spania a fost elinimata miercuri 18 iunie dupa infrangerea in fata selectionatei din Chile, echipa britanica a fost scoasa practic din cursa competitiei dupa infrangerea in fata Italiei si Uruguai-ului cu acelasi scor 1-2, ramanand sanse infime de a iesi din faza grupelor. Deocamdata doar Olanda, Germania si Franta au demonstrat un joc dimanic, ferm, creativ si am certitudinea ca una din aceste tari va ajunge in finala. Pana atunci bucurativa de fotbal, de vara si frumoasele zile insorite.
A ramas mai putin de o saptamana panla la inceputul Ramadanului si in timpul ramas am tot rasfoit filele imaginatiei ce e de facut pentru a intra in aceasta luna de post pentru adeptii mul Mohamed cu bateriile incarcate la maxim.
Sa va povestesc o intamplare. Intr-o dimineatza acm cateva saptamani, mai mult domind decat treaz am luat cate o chifla idiana cu carne de pui, o cafeluta si am plecat cu pritena mea la Acvaparcul Atlantis. La drept vorbin am auzit multe despre acest loc, am vazut poze si filmulete pe internet dar experienta in sine pe viu a acestor topogane si alte atractii au fost mult mai colorate si mai intense decat ma asteptam. Era ora unsprezece iar in fata ghiseurilor de bilete deja era aranjata coloana indiana de turisti, singura optiune a fost sa asteptam vre-un ceas de vreme inconjurati de omuleni din Brazilia, Filipine, India, Rusia si alte natii ajunse in Dubai la munca sau in calitate de turisti. In loc de bilete traditinale am primit cate o banda elastica cu un barcode iar pentru dulap ne-a fost eliberata o fasie similara in jurulul mainii. Primele doua trei ore am incercat sa ne miscam cat mai rapid sa reusim sa vedem toate atractile posibile, unele mai rapide altele mai line, ca in cele din urma sa prindem gustul cascadelor organizate circular dea lungul intregului complex. Cand soarele a inceput sa friga ceva mai tare ne-am ostoit foame intr-un fastfood specific american, caci biletul includea si o masa gratuita in afara atractiilor generale. Pentru o taxa suplimentara curiosii pot face poze si inota intr-un bazin aparte plin cu rechini sau a trai pe viu experienta scaldatului cu delfini dresati. Mult Soare, multa adrenalina si o senzatie ca parca nu ai mai pleca de aici. Si cand ma gandesc ca acum zece ani aici nu erau decat valurile sarate ale golfului persic, raman profund impresionat de geniul digineriei moderne area putut crea astfel de construcii impresionante....
Acestea fiind spuse reamintesc ca dupa mai bine de trei luni in care m-am razboit cu golblini si orici alaturi de Gandalf, Frodo, Aragorn si compania am frunzaresc o biografie interesanta despre Steve Jobs de Walter Isaacson, insiprationala dar si revelatoare deopotriva. O carte care urmareste deopotriva evolutia calculatoarelor si destinul omului care si-a pus propria apmrenta a cursului dezvolatarii dispozitivelor electronice de la Apple 2 la Macintosch, iMac, iPod sau iPhone. Gustul pentru design, perfectionismul exacerbat, relatiile complicate cu angajatii, partenerii de afacei sau concurentii, personalitatea mercuriana. Descrierea omului cu toate ideiele sale marete si cu pacatele aferente fiecarei personalitati, poate una din cele mai interesante asptecte pe care leam gustat in acesta carte este proximitatea cronoilogica de ziua in care scriu aceste randuri, iar dispozitivele electronice doar proiectii futuristice in Silicon Valley acum 30 de ani au ajuns parte a realitatii cotidiene a celro mai multi.