Cu ochii în patru şi urechile ciulite...

Jurnalistul zilelor noastre, între Sherlock Holmes şi Superman

Pretutindeni şi oricând jurnalistul trebuie să fie cu ochii în patru, urechile ciulite şi bineînţeles camera video, foto şi reportofonul cu degetul pe play. Este un izvor de ştiri şi articole, banda rulantă de materiale destinate publicului şi artistul care dă contur şi formă icoanei lumii în care trăim. 

Cearta înţeleptului cu lumea, eterna luptă între trup şi suflet, frumos şi urât îl urmăreşte şi pe reporterul de astăzi dornic s-a schimbe lumea prin scrierile, să intre-n voie şefului şi să lucreze de plăcere avînd o leafă grasă. Aşa cum nu vei găsi doi şoimi identici, nu vei putea afla doi jurnalişti care precep lumea, gândesc şi scriu la fel. Cineva munceşte ca negrul la o plantaţie, în birouri sau cărând ciment, altul este stăpânul propriului destin şi înfruntă valurile vieţii cu stoicism şi încredere în izbândă. Vorbim aşa cum vorbim unde nu ştim româneşte o trîntim în engleza sau ruseşte. Aici s-ar cere ceva mai multă lectură şi o parcurgere mai atentă a DEXului. Cîinii poliţiei de frontieră sunt timp îndelungat dresaţi şi antrenaţi, astfel ar trebui să se perfecţioneze şi jurnaliştii, cîinii de pază ai societăţii.Un om bine informat este o persoană puternică, un tip care are cap pe umeri şi cele necesare în bătătură. Trebuie depăşite tiparele inoculate de comunism şi barierele care ne îngrădesc libertatea de a gândi şi a ne simţi confortabil în forul nostru interior şi societatea în care trăim.

Tentativă jurnalistică: Partea Întaîi, Două boabe de relaxare...

În intervalul 17 martie-22 aprilie 2012, Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie, găzduieşte expoziţia "Drumul Cafelei", dedicată celor pasionaţi de orient, misticism şi redescoperirea continuă a micilor plăceri ale vieţii.  

La 17 martie 2012, a avut loc vernisajul Expoziţiei "Drumul Cafelei", exponatele aparţinând colecţiei private a lui Alexandru Stucanov, unul din cei mai cunoscuţi coffe-man-i din Republica Moldova. Căldura, aroma şi gustul cafelei transcende spiritul uman în lumi şi epoci demult apuse. Boabele atent culese, prăjite cu pasiune şi răbdare se transformă ca prin minune în licoarea supremă de inspiraţie şi deliciu. Curioşii dornici să guste din filosofia cafelei, vor putea admira colecţia impresionantă a serviciilor de destinate acestei băuturi, ibrice de forme şi dimensiuni variate, precum şi o colecţie excepţională de fotografii pe această temă. "Una din cele mai bune cafele le fac turcii. Ibricul este pus într-o "tigăiţă" specială cu nisip fierbinte(este evitat contactul direct cu focul). Cafeau se aduce până la stadiul de fierbere de două ori, apoi se lasă să se aşeze. Aceasta îi oferă băuturii un gust mai puternic şi o aromă specifică. Abia la a treia fierbere, oaspetele gustă din băutura padişahilor", ne-a povestit Sergiu Niculiţă, cunoscător al tainelor culinare şi student în anul I la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării. O zi în care descoperi ceva nou, e o zi împlinită. Carnetul cu impresii al lui Alexandru Stukanov, aşteptă să-i completaţi paginile cu notiţele şi gândurile dumneavoastră. 

Zâmbeşte Olanda te iubeşte!!!

Portocala Mecanică şi Ţara Lalelelor, Olanda, nu este doar ţara care are o economie puternică, o echipă de fotbal admirabilă şi locul în care consumul de droguri şi prostituţia este legalizată, este ceva mai mult. Oameni practici şi de o potrivă persoane cu un înalt spirit civic, o bună parte din studenţii olandezi sunt mebri a diverselor frăţii care printre altele susţin şi ample campanii de donaţii în ţările ex-sovietice şi cele din lumea a treia. Săptămâna trecută un grup de studenţi din Roterdam, membri ai fundaţiei Mara, au vizitat mai multe locaţii din Republica Moldova, donând seturi de medicamente şi echipament medical. Oaspeţii olandezi au vizitat mai multe şcoli internat şi spitale din Manta, Crihana Veche, Sângerei, Nisporeni dar şi Centrul Mamei şi a Copilului, şcoala internat nr. 5(unde învaţă copii cu dezabilităţi mintale) şi secţia medicală a penitenciarului din capitală. A fost o experienţă deosebită pentru mine şi mi-a părut nespus de bine când directorul unui internat ne-a comparat cu îngerii trimişi de Dumnezeu să-i ajutam pe micii suferinzi, a mărturisit Josh, unul din membri Fundaţiei Mara venit în Moldova. În acesta Chişinău primăvăratic plin de nuanţe gri şi cenuşii cei trei olandezi au reuşit să aducă zâmbetul şi câteva pete de culoare în sufletul oamenilor de aici. A fost o experinţă deosebită şi pentru mine, în una din zilele în care am avut plăcerea să fiu alături de acest grup în calitate de traducator şi GPS. Oameni deschişi şi cu o fire molipsitoare de optimism, au venit în acest colţ al Europei să îndeplinească misiunea primită în Olanda, toate cheltuilile de pe loc fiind suportate cu stoicism de "cei trei crai" de la Apus.

Cei mai mulţi cred că lumea se reduce la persoana sau la infimul anturaj în care roiesc, uitând că pământul e rotund şi oamenirea a înregistrat acum câteva luni în urmă o populaţie de peste 7 miliarde de suflete. Nu sunt consumatori de droguri, nu fac prozelitism religios şi nu sunt persoane cu conturi interminabile prin bănci, sunt la fel ca tine, dar cu ceva mai mult capital, curaj, optimism şi dorinţă de a face ceva bun pentru lumea din jur. Este o acţiune demnă de tot respectul şi merită a fi cunoscută de cât mai multă lume. Cred că recunoştinţă persoanelor la care au ajuns aceste modeste ajutoare va ajunge în Olanda şi vor face înconjorul lumii. Love, peace, fraternity. Duminică, 1 aprilie 2012, înainte de a urca în avion, unul din olandezi mi-a spus: o Moldovă mai sănătoasă, mai zâmbitoare şi mai luminoasă, nu este un vis, ci poate fi o realitate la care poţi contribui chiar tu!!!

surse: http://www.mara-foundation.org/

         http://www.inclusion.md/en/news/13