Munca cinstită între ciocan şi nicovală

Am fost ceva timp în urmă la o întrunire a organizaţiei AISEC legată de dezvoltarea individuală a tinerilor şi de formarea personalităţii. O întâlnire de totalizare în care s-au întalnit "oameni de succesc din lume originari din The Republic of Moldova", şi am rămas stupefiat şi eu dar şi moderatorul întâlnirii, ca printre marii şefi şi directori de fel de fel de firme şi brănduri, nu exista măcar un singur şef de departament sau de secţie pe umerii căruia să stea buna funcţionare a instituţiei în care munceşte, concluzia, toţi vor să fie şefi sau directori, dar prea puţini doresc să îşi suflece mânecele să pună o bază durabilă pentru realiazarea a ceva întradevăr măreţ, dacă nu îndividul cel puţin pentru comunitate şi lumea în care trăim.
Undeva citisem că omul de la naştere până la cripta funerară este un actor şi joacă mai multe roluri sociale pe care benevol sau nu şi le asumă. În lista de roluri pe care mi le-am asumat de-a lungul timpului, am bifat în ultima perioada de timp rolul profesorului de istorie(salutat cu sau mai puţin respect de fostele mele eleve de a cincea), rolul de edificator al capitlaismului sălbatic din spaţiul post sovietic şi cel mai nou rolul de omul bun la toate(chelner pe la nunţi, funcţie relativ ingrată dar care aduce cu certitudine mai muţi bani decât alte meserii mult mai trudnice). La un moment dat mi-a apărut o întrbare retorică: ce pana mea e de făcut ca să ajunceg la masa celor avuţi, cerc închis prin definiţie, în situaţia în care le dai şah mat într-o converaţie generalistă, s-a lasat pauza, au fost trase culisele, şi glonţul care l-a ucis pe Lincoln la teatru şi pe Kenedy la Dallas, ţi-a zburat şi ţie în creerii dintr-o cauză obscură şi în acelaşi timp atotcuprnzătoare, ori mergi pe capuri sau te mănâncă ploşniţele disperării şi a neputinţei, the chose is yours, cum ar spune un anglo-saxon. Mai multă experienţă, mai multe roluri sociale asumate, fac ca individul să perceapă încet dar sigur limitele sale şi îl fac să şi le depăşească dacă este pe drept cuvant o personatilate. Fapt care încerc să-l descopăr în fiecare din interlocutorul meu. Stomăcelul are ceasul lui biologic, aşa cum există luni albastre şi perioade de ploi şi de secetă. Pe de altă parte există un ego-u care te vede cu totul altceva, împlinit, realizat, what a fuck, putred de bogat şi înconjurat numai de hetaire, în care clipurile R"n"B sau Hip Hop apardoar umbre şterse.
Făt Frumos din lacrimă va tăia capetele balaurului corupţiei, a glamurului fad, a modelelor a antieroile şi va ridica la rang de cinste virtutea, dragostea, spiritul de sacirficiu şi fapta bună dezinteresată ca să realizăm într-o bună zi că distanţa dintre ciocan şi nicovală poate fi o perioadă nesfârşită de frustrări sau răstimpul motivării individuale pentru un destin dea dreptul măreţ!!!!