Apocalipsa bate la fereastră...

Semnele vremurilor de pe urmă se fac tot mai des simţite pe cele cinci continente ale pământului. Duhovnicii îndeamnă lumea la pocăinţă şi rezistenţă contra forţelor malefice, care deţin puterea economică şi politică mondială. 

Războiul nevăzut declanşat odată cu izgonirea lui Lucifer din ceruri, nu a încetat niciodata. Au fost perioade ale istorie când această luptă a prins contur si a mişcat mii şi sute de mii de oameni şi perioade în care disputa lumină întuneric a întrat în sfera digitală, a războiului total pentru mintea, sufletul şi trupul omului.
De mai bine de trei zile un grup de creştini ortodocşi împreună cu preoţi se roagă lui Dumnezeu şi cer autorităţilor să li se respecte drepturile elementare prevăzute de constituţie, libertatea religiei şi a credinţelor religioase. Atât timp cât puterea politică este derogată de popor, autorităţile sunt obligate să apere interesele şi drepturile cetăţenilor săi. Creştinii cer anularea iniţiativei religioase din parlament care doreşte ca de la 1 ianuarie 2013, toţi moldovenii să aibă certificate cu codul de bare şi paşaport biometric. Codul numerci personal reprezintă în primul pas spre înrobirea minţii şi a sufletului, marcarea cu semnul fiarei. Fără aceste acte persoanele vor rămâne fără locuinţe, loc de muncă şi minima posibilitate de a mai trăi într-o societate tot mai îndepărtată de Dumnezeu şi cele sfinte.
"Protestele sfinte" de lângă Palatul Republicii mi-au adus în minte involuntar unele fragmente din Războiul sfârşitului lumii de Vargas Llossa. Roman în care autortăţile civile sunt văzite ca întruchipare sau uneltele Câinelui, întruchiparea răului pe pământ.
Trecătorii au avut diferite păreri faţă de credincioşii care au amenjat tabăra de corturi şi cer o nimica toată, să li se permită să deţină acte de identitate fără codul de identificare personal. "Ce stau aici şi pierd timpul de geaba. Ce nu au de lucru prin grădini şi pe la cotele lor, căci mai toţi cei de aici sunt veniţi de pe la sate", s-a arătat indignat un trecător. "oamenii care vorbesc de cele sfinte şi Dumnezeu ca re o prezenţă continuă, omniprezenţă şi mereu lucrătoare par rupţi din cărţile de istorie medievală sau din povestirile din pateric. Sunt de neînţeles de lumea interconectată la situl de viaţă modern, tehnologozat în care sufletul a fost încuita într-un cufăr ca un bibelou învechit şi prăfuit".
Se apropie Apocalipsa aceasta o ştim cu toţii, atitudine pe care o va adopta fiecare în parte faţă de creatorul său şi modul său de vieţuire este la discreţia fiecăruia. Atât doar trebuie să reţinem că pentru tot şi pentru toate mai devreme sau mai târziu va trebui să dăm socoteală, că lăsăm în urma noastra imperii financiare clădite pe cranii, că lăsăm amintirea luminoasă a unui suflet mărinimos şi om de omenie.