Oameni şi locuri dragi

Cine şi ce dă sens şi culoare vieţii unui om, casa, patul, parcul prin care trece zilnic obosit după o zi de muncă încărcată cu un şef dement, asfatul plin de gropi şi băltoacele de jumate de metru de pe strada Munceşti după ploaie, becul din bucătăria în care înfuleci ouăle arse şi ceaiul fără de zahăr sau altceva? Mâinile, picioarele, minte ne dao mobilitatea fizică şi psihică de a exploata ceea ce simţurile percep drept frumos, tentant, gustos sau demn de dorit pe drept sau pe nedrept. Fiecare zi petrecută într-un grup de oameni într-un mediu oarecare are menire schimba o experienţă cu o ăncărcătură sentimentală şi psihologică diferită. Într-un fel ne simţim în clasa întâi, alfel la primul sărut, la prima discotecă după ce trezeşti a doua zi întrun pat străin cu o domnişoară, serviciu, familia, nunta primilor prieteni şi lista continuă la infinit. Omul sfinşeşte locul şi orinude s-ar duce cu el duce în spate păcatele şi virtuţile sale pe care le împarte cu oameii din jur. În acest marazm de cuvinte şi vorbăraie goală un prieten parafrazând un cântec al trupei Gradusî îmi reamintea că în pofida tuturor şi a toate suntem propriii regizori şi actorii principali ai filmului nostru şi peste tot şi toate omul este nelimitat în esenţă, faptul unde ajunge depinde numai de propriile lui opţiuni sau curajul de a înfrunta noul sau ceea ce depăşeşte propriile concepte şi principii ce variază de la caz la caz. Cred că fiecare clipă este cea mai frumoasă în momentul în care o trăim, ca mai apoi să se transforme într-o amintire, trecut, vis, nimic, un punctul de refugiu. Oamenii din jurul nostru sunt cred cea mai însemnată realitate care aruncă la nimereală culorile pe pânza ce rulează fără răgaz spre finalul "năstruşnic" dintre patru scânduri şi doi metri de pământ. Parcul cu mici şi bere, acordurile din amurguri, primblările în serile cu salcâm ânflorit tot şi toate valorează infinit datorită locului şi a ssufletelor ce ţi-au împărtăşit acelaşi emoţii, gânduri şi frîmântări interioare. Rutina este ghilotina vieţii şi cătuşele redescoperirii farmecului de a trăi, aşa că noutatea şi provocările în viaţă sunt ceimai buni prieteni pe care îi avem pentru a descoperi în esenţă plenitudinea artei de a trăi viaţa, a trăi nu a supravieţui sau a subzista, de acea fiecare om are mereu să aibă în jurul sau un suflet înţelegător....Cred că îi aveţi fiecare, dacă nu da-ţi-mi add pe facebook şi schimbăm situaţia în ghini:)