Semiluna se ridica în apusul oriental

Timp de mai multe zile mă tot gândeam să postez ceva pe blog. Ocupaţie ingrată, condamnată de unii şi luată în zeflemea de alţii. Aici nu fac nici literatura şi nici vreun soi de spovedanie pentru al de pierde vara din spaţiul electonic. Scriu pentru mine şi pentru cei care gandesc undeva într-un moment sau altul al vieţii pe aceeiaşi lungime de undă. Şi iată că s-a înserat în Deira, unul din cartierele numeroase din Dubai, capitala shopingului mondial şi a luxului ce convieţuieşte agresiv cu mizeria şi sărăcia a muncitorilor, care fac să răsară noi mall-uri, clădiri azurii şi buticuri sclipitoare. Încă de la Chişinău aflasem că aici, pentru a putea aduna bani trebuie să împarţi multe locuri(verbul share este o componentă inalienabilă pentru fiecare nou venit pe aceste meleaguri). Fiecare împarte aceaşi cameră de locuit 4-6 inşi instalaţi regulamentar în paturi supraetajate într-o cameră de trei pe patru, baia şi bucătăria comună unde din când în când se intersecteză cele cinci continente şi fără doar şi poate transportul în comun. Cea mai eficientă modalitate de a economisi banii pe transport este carliftul, un fel de abonament lunar la unul din microbuzele particulare, care te duc şi te aduc de la muncă. Faptul că perioada de aşteptare este cam lungă şi pasageri mai întârzie sistematic la serviciu sunt fleacuri pe lângă inepuizabilul schimb cultural, continuu şi multicolor care are loc zilnic pe cele patru roţi între patru geamuri aburite de aerul condiţionat. Aşa de exemplu am aflat o groază de lucruri despre Nepal, ţara în care Dumnezeu a binevoit să instaleze cel mai înal vârf muntos, Everestul himalayan.

În afară de jungla plină de tigri, leoparzi, şerpi şi alte vietăţi, turistul poate savura în tihnă o primblare pe elefantul condus de un nepalez mititel, care face parte dintr-o breasla ce transmite secretul merseriei din tată în fiu timp de secole. În afara naturii, aici mă refer la plante şi animale, oamenii din Nepal mi-au părut interesanţi datorită faptului cum gândesc şi cum se comportă cu oamenii străini, cel puţin până acum am dat doar peste omuleţi tare de treabă(da, eram să uit domnişoara host din ţara respectivă este o perlă ce împodobeşte alături de alte splendori bălăi şi mai bronzate intrarea din Cheesechex). Amatorii de body jumping îşi pot lua porţia de adrenalină sărind în gol de pe unul din podurile din junglele nepaleze, una din atracţiile turistice cele mai însemnate din regiune. Pentru a scurta ideia ce ţine de Nepal, trebuie să mai adaug că au o grămadă de zei, adica forme variate ale divinităţii supreme şi ţara e presurată cu temple. Economia şi viaţa politică pe acolo urmează un curs şi mai încurcat decât a ţărişoarei noastre dintre râuri. Acum când scriu rândurile astea aud cum decolează şi aterizează avioanele de la aeroportul internaţional Dubai. Luna dispare încet în norii de praf sau mai bine zis după clădirile din sptale case pentru a lăsă loc soarelui care pe la ora 6 va trimite razele  sale orbitoare prin balcon evitând termopanele exact în perna care îmi acoperă capşeanul. Cele două ture de rugăciune arabă care au umplut periferia raionului de ecouri solemn melancolice lasă loc zăpuşelii şi forfotei mulţimii multinaţionale pornită la serviciu. Un meci de hokey în scop caritabil, mici cumpărturi, jacuzi, bere şi vizita prietenilor din penthouse rezumă ziua de miercuri zece octombrie 2012. şi totuşi pita din brutăria pakistaneză de un dirham e tare gustoasă şi fierbinte, după o săptămână întreage de cizkexuri.