Scrisori din Emirate...n...
Am aşteptat cu înfrugurare să vină zilele libere după două săptămâni de muncă peste program, somn puţin şi stresul provocat de nesiguranţa zilei de mâine, adică unde voi stat de la întâi noiembrie. Am renunţat să îmi tocmesc un plan de ucis timpul duminică şi luni, uneori emai bine să te laşi dus de val. După ce ma văzut filmuleţul despre Dubai am hotărât să văd cu ochii mei portul ăn care se aduc mătăsurile şi de unde pleacă ceaiul şi alte mărfuri în ţările orientului mijlociu şi îndepărtat. Nu departe de staţia de Metro Al Ras sunt ancorate o mulţime de corăbioare de mic tonaj, contruite din lemn, cu o structură rudimentară dar care înfruntă cu mult curaj şi zel furtunile din Golful Persic. Un căpitan de vas mă întreabă în timp ce făceam câteva poze unei nave dacă nu am drum cumva până în Iran. Papai Marinarul:"Nu-ţi fă griji, vasul e sigur are atâtea şi atâtea tone,un motor cu o capacitate de n sute cai putere şi un număr potrivit de cilindri. Drumul e sigur, durează doar trei zile, la intervale de trei ore sunăm la dispecerat şi chiar dacă nu avem tehnică prea sofisticată la bord GPS-ul este totuşi nelipsit. Aşadar dacă te hotărăşti de un sejur maritim eşti binevenit la bordul vasului meu". Cabina căpiatnului ca şi vasul toate din lemn, cu sîrmele pe care se usucă hainele echipajului şi neorânduiala plină de pace de la bordul vaslui care avea la bord vreo 5 tone de ceai din Şri Lanka, m-au îngândurat, ar fi şi asta una din ideile ce merită să le adaug la Bucket Listul de Dubai. Construirea canalului ce uneşte oraşul cu Golful Persic (The Creek) a fost un moment crucial pentru dezvoltarea comunităţii din această zonă aridă. 
Am traversat cu barca canalul şi am ajuns la cel mai vechi târg de mătase(are în jur de 60 de ani, cam pe aici). Este amenajat frumos, cu inscipţii şi denumirea firmelor dasupra fiecărei prăvălii, scrie în arabă şi în latină. Aici găseşti pânzeturi, haine, încălţăminte, suveniruri, bunuri ce pot fi luat la bucată şi în cantităţi cevamai mari(panzeturile şi mătăsurile). Old Souk este flancat într-o parte de un templu indian a comunităţii hinduse. Dumnezeu nu ne-a dat creieri şi judecată ca să credem şi să nu cercetăm, aşa că m-am descălţat şi am intrat să văd ce-i acolo. Un coleg de la Cheesecake mi-a arătat locul unde trebuie să mă descalţ, m-am spălat pe mâini şi urcăm împreună scările în templu. Înăuntru nimic ieşit din comun, sfânta sfintelor unde ard câteva candele şi mai multe imagini cu zeii hinduşi între care o imabine cu o treime interesantă: un bărbat frumos cu pielea albastră, un copilaş cu faţă de elefant şi o zeiţă deo frumuseţe şi senzualitate divină, dacă nu greşesc Shiva. Mai mulţi credincioşi pe acolo în genunchi ridicau rugăciuni, alţii aduceau ofrande în timp ce am urcat la alt etaj unde la intrare ne-am acoperit capul. În această încăpere am văzut desene cu zei pe pereţi, un fel de altar şi un cor care cântau o melodie suavă dar ritmică folisnd un fel de acordeon şi tobe dintr-astea orientale. Ieşind de acolo gustăm nişte pâine cu un fel de gem dat de omul de la ieşire. Trec pe lângă o moscheie şi ajung la o cetate, care am aflat că este de fapt muzeul oraşului, şi-am zis dă să intru că cine ştie dacă mai ajung altădată pe aici.
Fac o baie de mulţime şi mă tot târguiesc cu unii cu alţii ba pentru un ceas, ba pentru un mobil, ca să ajung la un moment dat să îmi propună cineva un Samsung Galaxi S3 parcă cu vreo 300 de AED(cel mai probabil era şterpelit de pe undeva), cum eram gata să dau lovitura sau ţeapa săptămânii s-a apropiat omul în alb şi mi-a spus să nu-l iau şi a început să-l ameninţe pe bişniţar că va chema poliţia. Răsfoiesc de vreo două luni cartea lui Salinger, De veghe în lanul de secară şi azi m-am hotărât să-i fac felul chiar dacă-i în engleză. Pustiul teribilist are aere şi pretenţii de om cu gărgăuni şi experienţă trăieşte într-o lume cu pisălogi, coşuroşi, băieţi musculoşi şi atât, fete frumoase, seci şi acţionând totalmente împotriva rasţiunii. O lume a unui adolescent, pe care o descopăr pe ritmurile trupei româneşti Travka, iar din când în când mai iau o gură de mountain DEW şi-un Winston. Am aruncat nişte poze pe fb, am recapitulat weekendul şi aproape-am citit o carte nouă, înseamnă că pot începe cu brio noua săptămână de lucru.
oau . e fantastic
ReplyDelete