Negustorul de nimicuri esentiale au pelerinajul in lumea cartilor citite in ultima vreme

Este nevoie de a rabdare, vointa si mult curaj pentru a citi o carte ce depaseste 6-900 de pagini. Desi nu aveam intentia sa ma laud am pacurs cu toate acestea slava cerului cateva de asttfel de carti. Andrei mi-a luat-o inainte cu aceasta ideie creand o pagina pe FB cu pe acesta tema "cartile mele", bravo amice! Ma gandeam undeva sa imi notez pentru viitor cartile pe care le/am parcur in acest an destul de plin de literatura, carti bune, istorioare si destine interesante care mi/au imbogatit fara indoiala imaginatia si vocabularul.  Din cate au putut remarca unii prieteni ce/mi urmaresc viata virtuala la moment citesc cartea lui Kiyosaki, Tata bogat, tata sarac, o carte despre educatia financiara si care prezinta factorii determinanti de ordin psihologic si social ce imparte omenirea in oameni saraci si cei cu avere. am deja vreo 6 pagi de note la care voi reveni cu siguranta la momentul si la locul potrivit;

Cartea lunii noiembrie: E. Hoffman, Elixirele diavolului, un roman despre un tanar calugar care trece prin multe intamplari manat de fortele infernului si ocrotit de pronia divina, un roman care pune fata in fata celel doua tipuri de vietuire, viata monahala inchinata slujirii divinitatii si a binelui aproapelui sau viata laica plina de ispite si patimi ce nimicesc deopotriva sufletul si trupul;
Cartea lunii noiembrie2: Masterul si Margarita scrisa de Bulgakov, am auzit multe povestindu-se despre aceastasta carte, plus niste prieteni mai noi mi/au povestit cateva fragmente care m-au intrigat, Behemot, Maestrul, Margarita, Profesorul Woland, Azazelo dar mai alesc Koroviev/Fagotto va vor tine compania intr-o istorioara care pe alocuri va va increti pielea ca la gaina, va va pune sa va ganditi si sa redescoperiti unele sensuri eterne ale firii umane si va va descreti fruntile, provocandu/va un surs dulce in coltul buzelor. Recomandata de M'Cerga
Cartea lunii octombrie, luna in care am inceput sa lecturez mai serios a fost nici mai mult nici mai putin Paulo Coelho, Unsprezece minute, mi-au placut atat de mult anumite pasaje incat nu am rezitat ispitei si am postat cateva fragmente din roman pe FB si ODN. Comerciala? Da! Simplista? Poate. Interesanta? Cu siguranta... Recomandata de M'Cerga
Carte lunii septembrie-nefinalizata, Singur in lanul de secara, in engleza the Catcher in the rye scrisa de J. D. Salinger, este povestea unui adolescent din primul deceniu de dupa al doilea razboi mondial si introduce cititorul in lumea adolescentului etern, in care se pot recunoaste multi la un moment dat in ganduri si framantarile interioare. Recomandata de M'Cerga. Lecturi frumoase si utile tuturor!!!! si nu uitati niciodata nu e prea tarziu cine ai putea fi spunea foarte frumos George Eliot!!!

Cum poate suna o felicitare la ziua ta de nashtere

cum poate suna o feliocitare de la multi ani, banal, urare de baini, sanaate masina iubire, succes in toate, dar cu poate suna o felicitare din partea unui frate, din partea unei mame sau din partea unei surori, eu am ramas ravasit de cuvintele ei, vedeti si doi si dati/va cu parerea despre @El special one@ care mia scris aceste randuri: detossssssss te-as fi sunat cu drag!!! insa crede-ma am baut in cinstea ta in seara asta! esti unicul si scumpul meu frate, ma mandresc cu tine si te iubesc enorm!!!
nu se rezuma totul la sunat; tu esti in sufletul si gandul meu mereu!
esti toot ce am mai scump pe lume, tu si mama! esti parte din mine. din existenta mea!
eu iti urez ca anul care s-a adaugat in calendarul tau si te-a facut mai matur sa iti aduca intelepciune si rabdare!
nimic in viata nu se da usor, oamenilor ca noi bratan li se da totul de 2 ori mai greu! insa noi, detka suntem inzestrati cu intelect si mandrie, ceea ce nu toti vor cunoaste indiferent de facultatile vietii.
Noi suntem oameni simpli si iubitori, ssuntem veniti pe pamant pentru a le arata altora ce inseamna iubire de sine si de cei din jur, suntem trimisii lui Dumnezeu pentru a deschide inime si suflete, pentru a arata ca nu exista nimic mai scump si mai valoros in lume decat dragostea de aproapele tau.

Bratan, sange din sangele meu, tu esti tot ce mi-as fi putut dori mai mult de la viata, esti bucatica din mine si partea mea buna, esti acea baza a existentei mele care ma face sa fiu mai buna si mai iubitoare cu cei din jur.

Multumesc lui Dumnezeu ca te am si te voi avea mereu aprape, indiferent de distanta si de greutati eu voi fi acolo pentru tine, iar tu pentru mine!

Te iubesc enorm! si tot ce imi doresc mai mult de la viata, este sa te am aproape atatea zile cat voi fi pe acest pamant! atatea zile cat sa imi vad nepotii crescand si sa bem pentru vietile noaste scurte, zic eu ... IMPREUNA!

ai grija de tine! pentru mine si maman, sunt o sora de kkt ca nu am sunat... insa cred eu sincer ca ceea ce am scris mai sus sterge orice frustrare vizavi acel apel piedut!

Love you bro,
Your beloved sister,
Cristina
Today
bai rautate
cand soarele apune
si tot ce ai in gand se-aseaza
pe raze si pe luna
un singur gand tresare,
o viata scurta avem
o inima si-un gand
o simpla alinare
o vorba si-un rand...
totul din jur dispare,
ramanem doar noi doi
un frate si o sora
un suflet pentru doi
iubirea se masoara,
alinte-mi al meu rand
cu existenta pura
si cu al tau alint!
Desi durere-ai mare
si drumul lung apare
Doar tu iubite frate,
esti tot ce am mai scump pe acest pamanat!

Alegerile pe care le facem...

Este trecut de mizul nopţii şi au mai rămas potrivit calendarului maya înca doua zile şi sa terminat cu totul. Lumea împărţită în două grupuri antagoniste ce fac băşcălie unii de alţii, pare mai mult ca nici o dată un bâlci grotesc în care viermii se târăscă de la o zi la alta, rechinii înghit alţi peşti, sirenele năucesc marinarii în căutarea fericirii strivindu-le visurile de pietrele unei realităţi cenuşii... La oră târzie în noapte întreb unde eşti muză cu chip suav şi respiraţie caldă, rază de soare şi somn dulce, unde eşti tu tihna dupamiezeleor de vară şi curcubeul de după furtună care impacă cele trei stihii cerul, văzduhul şi pământul. Alegerile în viaţă sunt nişte virgule, semne de suspensie sau două puncte gemene după care urmează acel ceva care ne apropie cu viteza halucinantă de idealul şi visul nostru sau ne îndepărtează irezistibil de acel "vreau să devin când am sa fiu mare..." Cel mai greu este să trăieştu cu alegerile făcute, o zice unul din personajele filmului din 2012 The Words. Eşti ceea ce citeşti, ce spui şi ceea ce gândeşti, cogito ergo sum spunea proverbul latin, adevăr ce respiră prospeţime şi viaţă după atâta amar de vreme. Schimbarea pe care o bună parte din pietonii de sub soare o caută, o descoperă şi o folosesc cu îi taie capul uitând uneori că totul porneşte din inimă, din sufletul tău zbuciumat de îndoili şi ros de cariile incertitudinii. Mări, oceane, megapolisurile sau întinsele păduri ecuatoriale nu pot ascunde fantoma de care încerci să te ascunzi.
Ce este succesul pentru tine dragă cititorule? Faima, banii, luxul, recunoaşterea individului ca primus inter pares, posibil toate acestea şi ceva în plus. Un om la naştere este ca o buerete care este într-o formare continuă este ca un castel pe vîrf de munte ce înfruntă itemperiile naturii. Are un fundament solid ridicat cu lacrimi şi sânge, ziduri înalte ce au menirea de a proteja dragostea, familia şi lucrurile cele mai sensibile şi citadelă, sfânta sfintelor, locul regăsirilor şi statul major al deciziilor capitale. Dacă şi marele Platon, cărturarul mărturisea într-un moment de deznădejde ştiu că nu ştiu nimic, căci finitulnu poate cuprinde infinitul, cu atât mai sfidătoare este această realitate omului contemporan ultra tehnologizat cu IPhonuri, tablete, camere video şi foto, calculatoare şi alte gadgeturi sofisticate. Cred că omul de succes este persoana care este împăcată cu sine înăşi, conştientă de calităţile şi limitele sale, care area capacitatea de a îndrepta toate puterile sale creative şi volitive într-o singură direcţie, un punct o linie îngustă dar fixă, o cărare care duce spre triumful până şi dincolo de mormânt. Aşa cum toate basmele populare au şi antieroi, "omul roşu", "spânul lui Harap Alb" sau balaurul din tufişul de măcieş de pe marginea cărării noastre este invidia, mândri şi disperarea. Pentru aceşti luptători de guerrillă am şi un mesaj crengian "paşol certi na turbincu"!!!

Democraţia este societateaîn care interesul individual primează celui de grup, cel puţin astfel o arată acest regim politic în Europa postcomunistă. Fie eşti membrul grupului, liderul ei sau Chuck Norris care înfruntă toate de unul singur, opţiunea de cele mai multe ori îţi este impusă. Dacă magnetul atrage metalul cu certitudine aurul la aur trage iar "gadkii utionok" de acii va fi răsfăţatul sorţii puţin mai departe la vecini sau în celălalt colţ al lumii. Incoerenţă, repetiţie şi exprimare ecliptică astea-s vadurile tulbure în care-şi caută peştişorul de aur o dreaptă pentru rugăciuni şi mântuire şi o stângă-cronos ce devorează clipele pentru deliciul propriu minut cu minut...

KBW(Khalid bin al Waleed)

Uite că au trecut şi cele trei luni de toamna petrecute cum necum în deşert. Frunzele copacilor din jurul giganticei Burj Khalifa au căpătat o nuanţă aurie roşietică, a început sezonul primblărilor(afară dar şi a shoppingului) iar ploaia care a spălat trotuarele urbei de sticlă şi beton, inundând jumate din cladirile din zonă a anunţat solemn începutul iernii. Gaşca "Paţanilor din Deira" s-a destrămat pe neaşteptate la sfârşitul lunii octombrie, când tunisieni şi egiptenii din apartamentul 504 de lângă Clock Tower s-au dezmeticit că au diparut undeva lumina civilizaţiei europeane din odaia de alături. Camera era goală, paturile strânse, măsuţa pentru jurnale, covoraşul verde de la Ekeya, plita electrică şi nargileaua, fierul şi suportul de călcat, hainele şi toate mărunţisurile ce ne-au prins bine bucata asta de vreme, au fost împachetate şi duse la o noua adresa. Avioanele decolau şi aterizau cu aceiaşi frecvenţă, făcând întreaga clădire să vibreze iar pereţii ce au aşteptat o lună întreagă tencuitorii se holbau la mine ameninţător în timp ce îmi strângeam ultimele boarfe. Dulapurile cu mânerile rupte, balconul microscopic îndesat cu cărţi şi alte vechituri, carnizurile cu perdele înegrite de soare şi colb îşi luau rămas bun de la mine într-o tăcere mormântală. Povestea merge mai departe, iar a doua zi un taxi, târse-i cu chiu cu vai geamantanele şi sacoşele pânâ-n portbagajul automobilului care a provocat un ambuteiaj în timp ce aştepta zestrea unui moldovean. Pakistani, întreb eu? Pakistani, îmi răspunde şoferu în timp ce execută încă o curbă în direcţia Khalid bin al Waleed Metro Station, noua mea locaţie pentru cel puţin o lună de acum ăncolo. Mă grăbeam să ajung mai repede căci întarziam la servici, aşa că primul meu contact cu deja "colegi de camera" a fost scurt şi la obiect, Ivan Maldavan, novîi vaş sojiteli, vsem privet, uvidimsea vecerom(trebuie să spun că mă mutasem într-uin apartament cu vreo 9 chirghizi, adică oamenii care trăiesc în Kîrgîstan).
Elanul primelor împresii legate de experienţa mea arabă s-au mai temperat, am început să fac puţin sport, alergând vreo 6 kilometri zilnic de-a lungul canalului de la Old Souk până la staţia de transport fluvial Al Seef, consulatul american iar de acolo o iau spre casă. În aceste ieşiri sănătoase în oraş, alerg nu totdeauna prin cele mai salubre locuri, undeva yace un tomberon supraîncărcat rasturnat de vreun miştocar asiatic, vitrinele lunimoase, chiciuri arhitecturale şi nu numai, maşini, trafic infernal, instalagii de irigare ce readuc viaţă gazoanelor sau tufărilor de pe marginile drumului.