Ziua de 24 ianuarie 1859 între mit și ficțiune. Puterea este în Unire

Una din cele mai însemnate momente din istoria poporului român este dubla alegere a lui Alexandru
Ioan Cuza din 24 ianuarie 1859. Despre toate dedesubturile acestei combinații care a permis românilor să înfăptuiască mica unire au fost secate tone de cerneală și defrișate hectare întregi de pădure. Cu toate acestea marile evenimente din istoria națiunii sunt folosite de grupurile de interese pentru a obține un plus de imagine și de popularitate, depunând flori, rostind cuvântări înflăcărate și parafrazându-l pe Eminescu, mititeii cu ochelari scot partea convinabilă a leului din toate cele întamplate, derapând de la adevărata însemnătate a evenimentului. Tot ce a fost despărțit cu forța mai devreme sau mai târziu se va reunifica, așa s-a întâmplat cu italienii, germanii, polonezii, românii și alte națiuni care încă mai luptă ideologic sau cu calașnikovul în mână pentru un vis ”stalul națiune”.

Îmi place filosofia istoriei și ideile interesante pe care le formulează în cărțile lor Neagu Djuvara și Lucian Boia. V-ați întrebat vreodată dar ce ar fi fost dacă Principatele Române nu ar fi fost cucerite și supuse de turci, poloni, austrieci, unguri sau ruși? Cum s-ar fi dezvoltat și ce ar fi putut reprezenta romînii astăzi sub aspect cultural, economic și militar în Europa și în lume, dacă unificarea politică ar fi avut loc la sfârșitul Evului Mediu? Este dificil să ne imaginam, bineînțeles. Cu toate acestea unele teorii susțin există conexiunii directe între dezvoltărea popoarelor și  aplasarea lor geografică, climă, relieful și bogățiile lor naturale

 A venit toamna aderării la Nato și Uniunea Europeană, podurile de flori s-au ofilit. Pe scrumul acestora s-au croit drumuri și poteci care au învrăjbit două maluri, au îmbogățit șmecheri și au lăsat țara fără părinți, frați și surori atrași de promisiunile occidentului prosper. A trecut iarna, au venit primii soli ai reînvierii și odată cu ei europeniii care săruta salivos, promițând marea și sarea, tineretul face marșuri arborând tricoloruri , intonând cântece patriotice și dând la bot stataliștilor moldoveniști, antifașciști și antiromâni(aici e vorba de marșurile unioniste din Chișinău și Bălți din 2012 organizate de asociația obștească Acțiunea 2012, la care au participa tineri entuziasmați de ideile unioniste promovate prin astfel de manifestări; cine are de pierdut și cine are de câștigat în timp din toate acestă poveste vom trăi și vom vedea, iar cine este în umbra acestor scheme de manipulare a maselor, posibil nu vom afla niciodata). 
Păsările migratoare se vor întoare în primăverile ce vor veni acasă, vor fi diferiți dar vor simți la fel căldura de pe lijancă, colindele și urăturile cu clinchet de zurgălăi și răget de buhai, vor lăcrima la doinele strămășești și vor țopăi la horele, bătutele și hostropățurile de la hramuri. Vinul va înroși obrajii și va desăvărși gustărica de mămăliguța cu fripturică și brânză de oi. Flacăra care unește moldovenii basarabeni de pe toate paralele grobului este soarele care li-a mângâiat creștetul și pământul care li-a zgârâiat și sfredelit tălpile acasă(multe, multe altele ne unesc și ne despart deopotrivă). Uniți în cuget și în fapt putem să ne aducem locul natal mai aproape de noi, redând țara locuitorilor ei, căci un stat fără locuitori nu este decît o fantomă. Per aspera ad astra(prin greutăți la stele), sunt convins că agerimea spiritului națiunii noastre va readuce soarele pe cer și vor izgoni balaurii văzuți și nevăzuți, materiali și spirituali, toate prin unirea faptelor, a ideilor pragmatice și a sacrificiului de sine pentru binele comun. Deoarece nimic nu este mai bine decât să fii stăpânul propriului destin, regizorul filmului vieții și ”gospodar” la tine acasă.