Super Mario 4-ever (Nenea Mircea cel de toate zilele)

"Simbolul" mai multor generaţii la rând a fost un mustăcios simpatic, care aduna bani, mânca ciuperci, înfrunta dragoni şi sărea peste maimuţele şi ţestoase verzi sau roşii ca la final să o salveze pe prinţesă şi totul să se încheie cu un final epic fericit. Câţi din cei ce au prins primele jocuri electronice gen nindendo, dendy sau sega şi-au pus întrebarea cine este super Mario, nenea din ţevile de canalizare şi de ce el a căpătat o poplaritate atât de mare în rândul mai multor grupuri de vârstă. Trecând peste aspectele tehnice, de marketing şi branding, cred că aventurile italianului digital nu sunt altceva decât prefigurarea drumului individului în viaţă cu suişurile şi coborâşurile sale.

Pentru început să vedem ce ne spune wikipedia despre acest joc:  Mario este o franciză media deținută de Nintendo și creată de Shigeru Miyamoto 1983. Mario și-a făcut prima apariție în anul 1981, în jocul Donkey Kong de pe arcade, purtând numele de Jumpman. Primul joc ce a inclus numele de Mario în titlu, a fost Mario Bros., din 1983, joc ce a marcat și prima apariție a lui Luigi, fratele mai mic al lui Mario. Mario este deasemenea și mascota firmei Nintendo, făcându-și apariția pe toate consolele de jocuri video create vreodată de Nintendo, incluzând Super Mario Galaxy si Super Paper Mario pe Wii. Acest personaj, Mario, este un instalator italian, scund și îndesat, cu păr șaten și mustață neagră, ce locuiește în Mushroom Kingdom (Regatul Ciupercilor). El este îmbrăcat cu un tricou roșu și o salopetă albastră și poartă o pălărie cu inițiala M. Înfățișarea standard a acestui personaj nu este schimbată aproape niciodată. Luigi este mai înalt decât fratele său, cu toate că este mai mic ca vârstă. Singurele diferențe între cei doi, pe lângă înalțime, sunt și culoarea hainelor (Luigi este îmbrăcat în verde) și litera de pe șapcă (L în cazul său). Luigi este descris deasemenea, ca fiind mult mai timid și mai fricos decât Mario. Alte personaje importante ale seriei sunt: Princess Peach, Bowser, Toad, Wario, Donkey Kong și Yoshi. Unor personaje le-au fost create propriile lor serii de succes, exemplând cazurile lui Yoshi și Wario. Pe baza poveștii originale, Nintendo a creat o mulțime de francize spin-off, cum ar fi: Dr. Mario, Mario Party, Mario Kart, Mario Tennis, Mario Golf, Paper Mario, Mario & Luigi, Mario Vs. Donkey Kong etc. Un lucru foarte important este și faptul că Super Mario Bros., de pe NES a intrat în Cartea Recordurilor cu onoarea de cel mai vândut video game din toate timpurile.

De mai multă vreme am observat că toate lucrurile mare necesită muncă, răbdare şi perseverenţă. Convingere ce se formează dea lungul vieţii şi odată ce conştientizezi acest adevăr priveşti altfel lucrurile şi începi sa faci paşii cei mici şi siguri care te vor călăuzi spre indeplinirea scopului propus, fericirea, sub toate formele ei imaginabile şi neimaginabile. Ce putem învăţa despre viaţă de la un simplu joc video, mulţi vor spune prea puţin, îi înţeleg le respect opnia şi totuşi eu cred altceva. În secolul XXI cei mai mulţi oameni respiră aceleaşi nevoi, bani, hrană, prieteni, dragoste şi fericire, existand peste şapte miliarde de modalităţi de a obţine toate cele mai sus amintite.

 O zi ca toate celelalte, nu se anunţa nimic deosebit la radio sau ziare, undeva într-o margine de jungla sau în mijlocul unui camp de orez o femei aduce o nouă viaţă pe lume astfel începând aventurile lui super Mario. Mititel şi neajutorat acesta face primi paşi în viaţă, se frige şi vede că focul arde, se izbeste de pământ şi înţelege că trebuie să îşi ţină echilibru, îl muşcă ţinţarii şi  îi pocneşte, Mario calcă peste creaturile cele rombiforme, care-l pot ucide, şi iată că tot bâiguind descoperind lumea, află că poţi creşte mare demolând pereţi şi mâncând ciuperci. Nu intodeuna experienţele care ne oferă o lecţie de viaţă sunt plăcut, dar creştem în minte şi devenim mai puternici. Sărind peste meschinăria oamenilor "mici" şi ferindu-se de drosofilele ucigaşe(totalitatea viciilor, patimilor şi a comunităţilor sociale care limitează şi încătuşează omul fizic şi psihic), tânărul Mario ajunge să desopere floare curcubeu, de la care poate arunca foc. Floarea cunoaşterii, a descernământului şi a detaşării de toate lanţurile ce ne trag iremediabil în jos, dulceaţa cărnii, a stomacului şi a plăcerii vinovate. Cei mai puţini avizaţi în butonarea consolelor, mai dau prin gropi, personajul lor mai cade în gura leului, şi trebuie să o ia de la început, parcă în viaţă puţini sunt aceia care au "averi" le pierd şi apoi muncesc din greu pentru a le recupera şi unii reuşind chiar să se autodepăşesc. Este interesant că în acst joc exista provocări şi dificultăţi ce le însoţesc în drumul spre următorul nivel.  Cine e mai îndemânatic reuşeşte să adune un puncaj mai mare sau chiar să obţină o viaţă în plus, iar câţi din noi am dori o "schimbare" în viaţa noastră, mulţi, dar câţi curajoşi răspund provocărilor şi oportunităţilor ce ne le oferă viaţa zilnic? Fiinţa socială are nevoie să interacţioneze cu semenii săi pentru a evolua şi a fi în măsură din creatură şă contribuie la procreiere.

"Duşmanii" instalatorului nostru din acest joc sunt tot felul de creaturi simpatice, care îi aduc moartea sau pierderea aumitor proprietăţi, să arunce foc sau pierde înălţimii. Ţestoasele verzi sunt lunecoase asemenea unor coportamente umane care fie îţi luminează minte şi reuşeşti să transformi răup pe care ţi-l vor într-un bine pentru tine şi pentru alţii, fie te aruncă îndărăt. Dragonii cu flăcările de foc sunt încercările vieţii, care ţi-aprind vulcanii în creer şi în inimă, Mario îi infruntă deşi încă nu a ajuns la palatul cu prinţesă şi încă mai are mult până la randul de Super, sau cum i-ar yice britanicii Sir. 
Misiunile devin tot mai complicate odată cu avansarea jocului şi este nevoie de rapiditate şi agilitate pentru a trece la următorul nivel. Uneori trebuie să ţinteşti cât mai sus şi să năzuieşti spre cer pentru a cunoaşte laurii gloriei şi culmele succesului.
Prietenia şi familia sunt două lucruri vitale în viaţa unui om şi de acea Mario căruia barbişonul i-a devenit mustaţă, îl susţine mereu pe Luigi şi compania pe de o parte şi îşi urmează cutezător drumul spre marea sa iubire, prinţesa apărată de dragon(o altă metaforă, frumuseţea e uneori un dar sau un blestem, un avantaj, o exteriorizare a naturaleţii şi rafinamentului interior, sau o compensaţiune a lipsei de scrupule, valori şi principii morale, dragonul care o păzeşte ştie cel mai bine ce reprezintă tipa din castel).
Ajuns la pensie, nenea Mircea s-a lăsat de dragoni şi sa lansat în afaceri, pariază la raliuri şi formula unu, din când în când îl mai trimite în knock-out pe vreun inamic într-un meci de box cu scpuri caritabile şi îşi vede de ale lui. Eu cred că el e fericit, rănile i s-au închis şi are despre ce povesti în serile de iarna nepoţilor adunaţi în jurul său lângă şemineu. Fiecare din noi este un Mario şi doar acţiunile noastre zilnice vor arătă pe parcurs dacă vom trăi u happy end sau vor apărea pe un fundal întunecat două cuvinte seci şi reci ca pietrele unui cavou game over. Mâncaţi "ciuperci", săriţi peste ţestoase şi trăiţi din plin toate provocările vieţii. Sper că nu v-am plictisit cu acest articol masiv, încheind cu trăiască super mario din voi sau Nenea Mircea cel de toate zilele.
Surse: wikipedia.org, imagini https://www.google.com/search?q=super+mario&hl=ro&client=firefox-a&hs=2Y8&rls=org.mozilla:en-US:official&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=M-8rUYDTG4354QS8-IHACw&ved=0CAoQ_AUoAQ&biw=1280&bih=613#imgrc=_

Niciodată nu e prea târziu...

Azi e miercuri, ajun de fake day of love, stau călare pe un matras gonflabil şi odihnesc fasolele cu carne şi salata pregătite pe la vreo patru dimineaţa. Într-o zi mi-au venit în minte cuvintele profesorului meu de Istoria artelor care sunau ceva de genu: oamenii deştepţi de genu tău au două opţiuni în viaţă, prima încep un lucru măreţ şi îl termină spirtuit în aburi de alcool sau ajung departe realizându-se în domenii multiple.
Privind retrospectiv parcă îl văd în faţa oachilor pe proaspătul licenţiat în istorie luându-şi rămas bun de la dragostea lui din Cluj pe trapa avionului din Otopeni, presimţind o vară de neuitat pe tărâmurile americane. New Hapshier-ul, cu munţii şi lacurile sale, ne-a primit cu braţele deschise, instalându-ne în Enfield(vezi conecţiunea cu FC Liverpool), gazdă-gazdă, maşină şi împrejurimi minunate numai bune de explorat într-o vacanţă de vară. Nopţile de vară petrecute aranjând marfurile pe rafturi în Price Chopper, au fost garnisite cu mirosul înţepător de sconcşi întins pe asfalt, ritmurile şi mesajele directe ale Paraziţilor şi energia cafelei cu gust de alune, care ne menţinea starea de veghe(mie şi lui Cristi).
Duşul rece din octombrie m-a dezmeticit şi prin martie am mai reîntâlnit visul clar de primăvară la Iaşi. Căţărat pe schelele unui hotel de vreo cinci stele  dand cu trafaletul, am reuşit un an mai târziu să zăresc în depărtările albastre îngrădite de munţii Stâncoşi, vila de vacanţă a actorului Tom Cruise se întâmplau toate în localitatea Mountain Village din Teluride, Colorado. Muncă, nervi, singurătatea dar şi perseverenţa au făcut să închei cu bine aventura americană din 2009, apărând în prim plan pe monitorul central al stadionului de baseball din Denver, în momentul dansului de bucurie a un home run al echipei gazdă. Niciodată nu am să uit, primă săptămână după susţinerea tezei de masterat în care împărţeam cv-uri şi căutam un loc de muncă conform aspiraţiilor mele modeste a unui potenţial angajat cu studii europene. Ei şi cum mi-a profeţit domnul senator PSD, vreun an de zile 2010-2011 am fost până la gât în bere, ridicând capitalismul autohton la nivelul economiei de piaţă europene. Din moment ce criza a mai trecut, în urma mai multor întâmplări, în toamna anului 2011 m-a trezit student la Jurnalism şi profesor de istorie la liceu unde am absolvit.
Această perioadă a fost una din cele mai intense în activităţi şi întâmplări din utlimii doi ani, destinul subsemnatului urmând să facă o cototură majoră pe la finele lui mai când în plină sesiune, semnasem un contract de muncă pe un an în Emiratele Arabe Unite. Doream o schimbare mare în viaţă, căci aşa am fost format să nu mă mulţumesc cu puţinul şi această plecare a fost o altă mare provocare pe care n-am ratat-o. Primele luni petrecut în Emirate a fost o adevărată vacanţă, cu un program de muncă lejer, nopţi lungi pline voie bună în care jucam Mafia sau Crocodill, hotel de patru stele, sala de forţă, piscină şi băi matinale în apele fierbinţi ale golfului. Mai nou în rutina zilnică, e tot mai greu să gaseşti timp pentru lucruri plăcute şi hobby-rile îndrăgite. Cu toate acestea după un jogging(cross nocturn), o bustare bună, un film interesant şi câteva pagini alese, închid pleopele plin de mulţumire cu dorniţa de a reuşi să fac mai multe în ziua ce va veni.
Lucrurile capătă încet încet mai multă claritate cu trecerea timpului şi volens noles, omul îşi stabileşte scopurile şi priorităţile care încet dar sigur vor face vie ceea ce pare acum doar o himeră, dragostea, fericirea, împlinirea şi încă multe altele.

Începutul - aparența viitorului

Potrivit mitologii populare românești fiecare din noi la naștere are parte de câteva ursitoare care de rău de bine schițează în linii mari destinul noului suflet apărut pe lume. Slava Domnului că nu ne-an născut în Sparta și sutele de mii de semi-oameni au o șansă în plus de a aduce omenirii genii. Anul 2013 deși cu terminație cam diocheaеă a început diferit pretutindeni. Clica noastră politică se zbate să regleze conturile în privința vânătorii din Pădurea Domnească iar sutele de mii de moldoveni din tot cuprinsul hărții geografice nu încetează  să pompeze bani în țara, în care vor după un timp oarecare să se întoarcă și să trăiasca ca germanii, elvețienii sau britanicii diriguind o mică sau mare afacere, fără a mai avea insomnii referitor la ziua de mâine.
Focurile de artificii din Dubai de la Burj Khalifa, Burj Al Arab sau Palm Jumeira au luminat noaptea căutărilor și a neștiinței oamenilor de pe loc veniți în căutarea unei noi sorți de izbândă. Mai multă experiență, mai mulți bani și o viața mai decentă aici sau mai departe, sunt forțele motrice care au ridicat un megapolis în mijlocul deșertului, un adevarat muzeu de realizări inginerești. Dăunăzi mergeam cu metroul și din ultimul compartiment urămăream cum șerpuiesc intestinele de oțel și beton a orașului. Ficare luminiță la cele patru și ceva secunde, fețele obosite a filipinezilor, hindușilor și a altor nații privind în gol cu gândul la zeci de mii de km depărtare, așteptau stația lor de ieșire. (Abulac butuclac Atenţie se închid uşile; Al mahadm catâ mahia al haliju pijeria-Următoarea staţie Buissness Bay). Metroul se supra aglomerează la marile intersecții Union și Burjumn iar la staţiile terminus săgeţile subterane ajung doar cu vreo douăzeci de pasageri în cele zece vagoane ce gonesc ca nebunele prin măruntaiele orașului sau întretăind intersecțiile aglomerate străjuite de zgârienori, edifici ce apar ca ciupercile după ploaie la un interval scurt de timp.
Luna ianuarie din străbuni e celebră datorită sărbătorilor sale religioase și a tradițiilor sale populare. Un loc deosebit în acest buchet folcloric îl ocupă urăturile tradiționale sau cele adaptate la realitățile cotidiene, care aduce zâmbetul și voia bună pe fețele și în privirile tuturor celor care simt și gândesc ca acasă. Catlețelele, găluștele, răciturile și cinzeacu încet încet aprind atmosfera care aduce în zori damful și durerile de cap insuportabile la serviciu, reoșeața în care ochii înjectați de nesomn care fără voia subsenatarilor metaforic vorbind alugă dea dreptul și cei mai înfocați și siltori clienți ama tori ai bucăriei cizcheicoviste.:)
În raionul meu mai nou au poposit de curând vreo doi oameni, noi un moldovesan și o gagică chirkiză bună de tot. Repețițiile matinale de la ora unu și trei nu prea dau răgaz celorlalți colegi de apartament să doarmă în timp ce ideia unui vis frumos și intereant dospește și deranjează suav somnul colegilor de apartament. De citit am terminat Tată bogat, tată sărac de Kyosaky și încă o broșură de Osho, care zice că viața trebuie trăită aici și acum în limitele și condițiile diferite ale existrenței noastre. S-a încheiat festivalul internațional de cumpărături cu artificiile care zguduiau din țâțâni toate ferestrele și pereții camerei noastre.Peisajul trebuie umplut cu multe chestii mărunte de la muncă, de acasă, de pe drumul spre muncă și de ieșirile de noaspte la magazin, după țigări sau glavnaya uborka, preocupări domestice ale locuitorilor marii urbe despărțiți de iubire, casă și oamenii dragi. Skype-ul, invenția simplă dar foarte utilă omoară depărtări și distanțe temporale, aducânduni-i aproape pe cei dragi, ne dau o nouă suflare vie, ne menține pe aria de plutire și militează alături de noi pentru niște bunuri și realități general valabile, mia-n sută aplicabile și pentru țara noastră.
George Eliott spune că nicioată nu e prea târziu să fii cine ai putea fi dar, doar atunci când lupți și te iei zi de zi la trântă cu toate lucrurile de jur care încearcă să de doboare, doar atunci imposibilul devine viață și realitate, iar la finalul unui drum pavat cu sacrificiii și iubire de aproape și de manitate, etc, etc, toutl iese bine.
Chișinăul clocoteșete de intrigi, băieții și fetele de la jurnal, ora de Ras sau Mnisterul Adevărului, fac haz de necz iar celelalte milioane din afara țării așteptă ziua dreptății și a legii pe meleagurile de unde au plecat. Moldoveanul are nevoie de cumpatare la cumprăturile de noi valori și idealuri, care pot fi constructive și distructive în egala măsură. Speranța nu moare niciodată iar sufletul născut într-un noian de încercări și restriște mereu va încerca să devină cel mai bun...
Cineva este un burjuman , alții sunt băieții din băi,. cu saună, bazin, parcare și jocuri ultra sofisticate, cineva adună kitesența distracției într-un bloc din World Trade Center iar toți indiferent unde și ce fac și-au legat strânse prietenii care persita și azi la 6 luni după Aurisul de patru stele cu băile fierbinți din Golful Perisc și jocurile interminabile de Mafis în care subsemnatul zbura din primele runde, iar crocodilii ne-au reamintit că sponge bob  nu e doar un personaj din animații ci o prezență vie în viețele fiecăruia din noi. Se lasă  seara Benyas sQuare este împânzită de curve de la africane și europene ascunse pe după colțuri, îmbracate provocator, cu picioarele sprijinite de pereții fumăgăiți.  orașuil desfrăului a luxului și a schinului înfipt în cer, clădire nemaipomenit de frumoasă și monumentală de o potrivă.