Cine poate citi, să înţeleagă...

De ce absolut nimic în lumea asta nu vine şi nu se primeşte gratis. Pentru tot şi pentru toate trebuie să plăteşti un preţ, efort, valută, renunţarea la vise sau răstignirea spartană o oricărei tendinţe hedoniste. Este un amplu proces de derivă socială, înjectarea în creierul unei mase, că unicul scop  al vieţii este urmărirea plăcerilor gastronomice, sexuale, exaltarea orgoliului individual sau de grup. Dăruiesc buchete de trandafiri, pentru că este cool şi în felul acesta accesez un shortcut pentru a ajunge mai repede la inima(prostii, la trupul persoanei care ne trezesţe tendinţele cele mai primitive). Fac foamea o lună întreaga, dar tot îmi iau un telefon ultimul răcnet, cu care să mă rup în figuri, în cercul de "prieteni", barem că nu am bani pe cont, dar sunt cool şi sunt în rând cu "lumea". Hai sictir, mâine, peste yeci de nai, sau dioncolo, tot trebuie să dai socoteala pentru tot ce ai făcut, gandit, petrecut timpul şi ai gestionat bunurile pe care le-ai avut, aşa câte le-ai avut. Cum mertă trăită o viaţă.
Singurătatea este grea şi de cele mai multe ori nimeni nu îi înţelege povara atât timp cât sângele pulsează cu putere în vene şi perspectiva morţii este ignorată cu desăvârşire. Omul contemporan este un specimen într-un complex proces de însingurare, în mare parte şi datorită boom-ului mijloacelor de socializare, care plasează tot mai pregnant comunicarea verbală, fizică pe planul secund. Nu îmi surâde perspectiva undei singurătăţi şi de aceea încerc să îmi fac cât mai mulţi prieteni şi cunoştinţe, dar ca acest lucru să funcţioneze, mai este nevoie şi de o triere a masei de oameni care vin în casa inimii tale, ospătează, fac mizerie şi te lasă cu ochii în soare. Nu vreau să fiu de unul singur, dar nici nu am de gand să mă mulţumesc cu jumătăţi de măsură. Cine poate citi, să înţeleagă...