Duminică, 25 martie 2012,
începând cu ora 16.00 în centrul Chişinăului a avut loc Marşul Unirii, celebrarea
a 94 de ani de la unirea Basarabiei cu România(27 martie 1918). La acest marş
au participat tineri şi bătrâni, poeţi, studenţi, elevi, profesori şi oameni
din alte domenii de activitate. La cea dea treia ediţie a Marşului Unirii,
organizat în acest an de Acţiunea 2012, şi-au adus aportul oameni de creaţie şi
membri ai ONG-urilor de pe ambele maluri ale Prutului. Participanţii la marş au
arborat tricoloruri, pancarte unioniste şi anticomuniste, grupuri de tineri au
purtat tricouri cu slogane precum Basarabaia pământ românesc sau Basarabia e
România(marele banner afişat în faţa Academiei şi pe scările Palatului de Operă
şi Balet). Acţiunea a fost autorizată de Autorităţile Municipale, astfel cei
care au participat la eveniment au parcurs Bulevardul Ştefan cel Mare până la
scoarul Teatrului de Operă şi Balet, însoţiţi fiind de reprezenţanţii foreţelor
de ordine, care au preîntîmpinat altercaţiile şi provocările lansate de un mic
grup de „aşa-zişi patrioţi” ai Moldovei, care au aruncat injurii verbale dar şi
ouă. Un lucru care sfidează orice logică
este acela că cei mai mari „aşa-zişi patrioţi ai Moldovei” sunt unii
minoritari, cărora bine mersi li-i bine şi şi li-i cald aici între Prut şi
Nistru şi nu aiurea de unde au venit cândva bunicii sau strămoşii lor, şi
nesocotesc limba şi cultura populaţiei băştinaşe, dispreţuind-o şi
desconsiderând-o. Domnul Victor, un
bunic simpatic şi nepoţelul său Cezar din braţele sale stând în faţa Academiei
ne-au spus că spiritul naţional, sentimentul de român este nu doar unul
dobândit prin naştere, dar şi o realitate, o identitate liber asumată şi
cultivată de-a lungul vieţii. Nu este suficient un document, o călătorie pe la
locurile istorice din România pentru a deveni şi a simţi româneşte. A fi român este o realitate conştientizată, educată şi valorificată azi mai mult ca ieri şi mâine mai mult ca astazi. „Apa vine
apa trece, pietrele rămân, e şi grea, e şi frumoasă viaţa de român”. După două
mii de ani de creştinism am ajuns la paradoxul să compar atitudinea creştinilor
de a ţine capul sus şi tare în timpul prigoanelor păgâne cu afrimarea „firească”
a originii româneşti a populaţie majoritare după 70 de ani de rusificare,
indoctrinare şi deznaţionalizare. Mergeam pe bulevara şi eram de-a dreptul
revoltat de numărul impresionat de spp-işti cu staţii radio sau cu camere video
şi de fotografiat. Sergiu ne-a spus că în viziunea sa, actul de la 27 martie
1918, a fost un act de justiţie, o acţiune firească a românilor dintre Prut şi
Nistru de a se uni cu fraţii lor, despărţiţi de un râu de lacrimi şi sânge. Tot
el ne-a mai spus că toţi cei care cunosc adevărata istorie ar trebui să
celebreze unul din cele mai importante evenimente ale naţiunii române, din
ambele state româneşti. În drumul spre
Piaţa Marii Adunări Naţionale a fost scandate îndemnuri unioniste şi
anticomuniste dintre care amintim doar câteva: „Trăiască, Trăiască, Trăiască
şi-nflorească, Moldova Ardealul şi Ţara Românească; Basarabia Pământ Românesc;
Basarabia e România; Limba română, unica stămână, Refuz, rezist, sunt
anticomunist...”. În scoarul Opere au
luat cuvântul scriitori, artişi şi toţi cei care au avut de transmis un mesaj
de felicitare şi încurajare celor prezenţi. O atmosferă de sărbătoare au adus
melodiile Mariei Sarabaţ, Mariei Iliuţ a unei formaţii de lăutari, piesele de
estradă, horele şi sârbele dansate de
cei prezenţi. Spre finele petrecerii şi-a făcut apariţia şi primarul
oraşului Chişinău, Dorin Chirtoacă, care a făcut o scurtă baie de mulţime, aşa cum
se obişnuiesc cei mai mulţi politicieni occidentali, care vor să dea senzaţia
alegătorului că le este mereu la dispoziţie şi îi pasă de problemele şi nevoile
oamenilor. Sincer să fiu, nu ştiam ce va fi şi în ce constă un marş pentru
suţinerea unei idei şi atitudinici civice, dar pe final mi-a plăcut. Dacă îţi
este ruşine să spui sus şi tare că eşti român, şi României îi va fi ruşine de
tine şi nu te va recunoaşte de copil al ei. Nu noi am rupt Moldova medievală în
două, nu noi am vot unirea din 1918 sau Tratatul Ribentrop-Molotov şi pactul
adiţional secret, dar noi suntem cei care trebuie să repunem în drepturile sale
fireşi limba şi cultura naţională aici la noi acasă, noi suntem cei care
trebuie sa curăţăm istoria de falsuri şi mistificări şi să facem ca lumina
adevărului să crească spicul dreptăţii. La final, dar nu în cele din urmă să nu
uităm că a fi un bun român mai înseamnă şi a fi un cetăţeam responsabil şi
devotat oriunde ai avut noroc sau nenorocul de a te naşte!!!
No comments:
Post a Comment