Două decenii de lacrimi

Cu mai bine de douazeci de ani în urma a izbucnit conflictul armat din Transnistria, când centrele de poliţie controlate de Chişinău au fost atacate de trupele miliţiilor căzăceşti. Râuri de cerneală şi cel mai important râuri de sânge au stropit cele două maluri ale Nistrului. Eram prea mic în vremea aceea şi din câte am putut studia şi am auzit din povestiri, confruntările de pe Tiras au fost învăluite de acte de veritabil curaj, trădare, entuziasm tineresc, idealism şi un joc de clulise care depăşeşte fantezia cea mai îndrăzneaţă. Situaţia în care trupele de poliţie şi voluntarii, prost înarmaţi şi deseori neavând muniţia necesară au rezistat cu bărbăţie atacurilor trupelor regulate ale armatei a 14-a, reprezintă o icoană a curajului şi abnegaţiei combatanţilor noştri. În acestă zi de doliu, dar şi de renaştere naţională trebuie să păstrăm o clipă de reculegere în amintirea oamenilor care au făcut posibilă, consolidarea independenţei, suveranităţii şi cei care au militat pentru integritatea mult-pătimutului nostru stat.
Sprijinul combatanţilor de-a lungul timpului a variat, dar niciodată nu a fost îndestulător, situaţia sper să se schimbe. Dorim să credem că vom ajunge în ziua în care fiecare cetăţean al Moldovei îşi va iubi cu toată simţirea lor patria şi nu vor pregeta să vină la arme atunci când Ţara va fi în pericol.
Au trecut două decenii de lacrimi, însă ridurile săpate în inima Moldovei încă nu s-au cicatrizat.
Poză:Constantin Codreanu