The best gift for your loved person: an PREZERVATIV!!!

Pornind de la revoluţia sexuală din America de la concertele Woodstock din anii saptezeci, în care motto-ul tinerilor era love, sex and rock & roll, au trecut decenii şi lumea s-a transformat profund în Europa Occidentală. În Lumea ăn care m-am născut, în URS-ul care spunea ca sex în ţara noastră nu există, deşi oamenii de rău de bine, se bucurau de placerile trupului plodind vreo 7-10 copchii, schimbarea regimului şi a cupoanelor a însemnat o profundă tranformare de atitudine relativ la sensul existenşei şi a dobândirii plăcerii exprese, imediate şi a celei ce va veni în rate pe lumea de dincolo.
Cel mai util cadou a uni tânăr care iubeşte o fată este după părerea mea un prezervativ. Indiferent de educaţia din familie, care promovează un stil de viaţă sfinţit de castitate sau modelul trântorului care culege polen din floare în floare. În tutmultul timpului mulţi se bălăcesc în idei şi meandre ale concretului, făcând altceva decât promovează şi recomandă altora, comunitatea cu un om sau un grup apărând în acest context, ca o realitate intimă sau socială, iar alegerea o face aici fiecare după puterea descernământului pe care o are fiecare.

Fiecare are drumul său în viaţă şi cale pe care doreşte să înainteze, cert rămâne un lucru, dacă ataşametntul pentru o persoană apropiată, depăşeşte limitele simplei prezenţei proxime, nu este necesară complicarea anumitor lucruri în cazul unui deznodământ fericit de familie, sau a unei experienţe care va fi piatra de temelie a undei căsnicii reulite. Într-un spot publicitar era invocat motto-ul Protect your love, use condoms. Trecând peste epocrizia oamenilor corecţi, există o doză bună de adevăr în aceste cuvine, dincolo de frontierele impuse de cultură sau graniţele politice.
Video: http://www.youtube.com/watch?v=VfDyD4avQAEÎmagini care au expus mai multe decât au fost spuse în această tusă de cuvinte... 

Munca cinstită între ciocan şi nicovală

Am fost ceva timp în urmă la o întrunire a organizaţiei AISEC legată de dezvoltarea individuală a tinerilor şi de formarea personalităţii. O întâlnire de totalizare în care s-au întalnit "oameni de succesc din lume originari din The Republic of Moldova", şi am rămas stupefiat şi eu dar şi moderatorul întâlnirii, ca printre marii şefi şi directori de fel de fel de firme şi brănduri, nu exista măcar un singur şef de departament sau de secţie pe umerii căruia să stea buna funcţionare a instituţiei în care munceşte, concluzia, toţi vor să fie şefi sau directori, dar prea puţini doresc să îşi suflece mânecele să pună o bază durabilă pentru realiazarea a ceva întradevăr măreţ, dacă nu îndividul cel puţin pentru comunitate şi lumea în care trăim.
Undeva citisem că omul de la naştere până la cripta funerară este un actor şi joacă mai multe roluri sociale pe care benevol sau nu şi le asumă. În lista de roluri pe care mi le-am asumat de-a lungul timpului, am bifat în ultima perioada de timp rolul profesorului de istorie(salutat cu sau mai puţin respect de fostele mele eleve de a cincea), rolul de edificator al capitlaismului sălbatic din spaţiul post sovietic şi cel mai nou rolul de omul bun la toate(chelner pe la nunţi, funcţie relativ ingrată dar care aduce cu certitudine mai muţi bani decât alte meserii mult mai trudnice). La un moment dat mi-a apărut o întrbare retorică: ce pana mea e de făcut ca să ajunceg la masa celor avuţi, cerc închis prin definiţie, în situaţia în care le dai şah mat într-o converaţie generalistă, s-a lasat pauza, au fost trase culisele, şi glonţul care l-a ucis pe Lincoln la teatru şi pe Kenedy la Dallas, ţi-a zburat şi ţie în creerii dintr-o cauză obscură şi în acelaşi timp atotcuprnzătoare, ori mergi pe capuri sau te mănâncă ploşniţele disperării şi a neputinţei, the chose is yours, cum ar spune un anglo-saxon. Mai multă experienţă, mai multe roluri sociale asumate, fac ca individul să perceapă încet dar sigur limitele sale şi îl fac să şi le depăşească dacă este pe drept cuvant o personatilate. Fapt care încerc să-l descopăr în fiecare din interlocutorul meu. Stomăcelul are ceasul lui biologic, aşa cum există luni albastre şi perioade de ploi şi de secetă. Pe de altă parte există un ego-u care te vede cu totul altceva, împlinit, realizat, what a fuck, putred de bogat şi înconjurat numai de hetaire, în care clipurile R"n"B sau Hip Hop apardoar umbre şterse.
Făt Frumos din lacrimă va tăia capetele balaurului corupţiei, a glamurului fad, a modelelor a antieroile şi va ridica la rang de cinste virtutea, dragostea, spiritul de sacirficiu şi fapta bună dezinteresată ca să realizăm într-o bună zi că distanţa dintre ciocan şi nicovală poate fi o perioadă nesfârşită de frustrări sau răstimpul motivării individuale pentru un destin dea dreptul măreţ!!!!

Românii de azi şi de ieri...

Am avut poate cea mai mare bucurie din viaţa mea. ca după o vara de drumuri şi de nervi cheltuiţi de maică mea şi de părinţii unui coleg, tocmai eu,  Ion M .Cerga să intru la facultate în România în toamna anului 2005.
Acum în Moldova a început goana după bursele româneşti de studii, care la liceu, care la facultate. Mersul cu taxiul Chişinău-Iaşi, taxe peste taxe, care legale , care mai puţin legale, cadouri, kilograme de brândză, ţigări şi alte pomene, confirmă faptul că basarabenii vor sa facă carte românească. De ce? Bunicii spuneau că cele patru clase la români uneori nu se comparau nici cu universităţile şi intitututurile ruseşti, ţinând cont de împrejurări şi de vremurile care au fost şi pe alocuri încă mai dainuie...Îmi doresc ca Chişinăul asemeni Iaşilor sau Clujului să fie pe bune un oraş studenţesc, cu biblioteci ultra acesibile, dotate cu cărţi şi materiale didactice, cu discoteci şi campusuri ca în Europa şi Statele Unite ale Americii şi cu um sistem superior de instruire în care studentul să poată munci dar şi să facă carte fară mari restricţii de ordin administrativ cum ar fi prezenţa obligatorie la n-şpe mii de cursuri la care efectiv piezi timpul de pomană.
Dartmouth Collage este una din cele mai prestigioase instituţii de învăţământ din partea estică a Statelor Unite, alături de Universitatea din Harvard. În vara anului 2008 am avut posibilitatea să vizitez acest orăşel studenţesc aflat la o mică distanţă de oraşul Hanover din Statul New Hampshire. Stilul de viaţă, organizarea orelor şi a timpului liber aici este gândit de o armată de profesori şi psihologi, care îmbină armonios utilul cu plăcutul. La faţa locului mă simţeam ca unul din actorii din filmul American Pie, seria de filme despre tinerii şi adolescenţii americani cu care au au crescut mai multe generaţii din întreaga lume.
Viaţa e frumosă şi mult mai interesantă decât se arată ea prin fereastra de la etajul şapte care dă spre dealurile Coloniţei. 

Prins între uşă şi prag..."Vara nu dorm!!!"

               De la o bună vreme încoace ne tot confruntăm cu problema: ce este cu generaţia actuală, există oare vreun un grup de oameni capabili să schimbe ţara asta mică şi pricăjită în bine? Ori ne vom adanci şi mai mult în mocrila în care ne-am impotmolit incert dar sigur într-un cosmopolisitism glamuros secat de idei şi de fond, în neantul care ne surpă viitorul şi ne condamnă la o existenţă şi un prezent ratat?

Sincer am venit la Faculatatea de Istorie de la Alexandru Ioan Cuza, ca să fac ceva carte şi ca să îmi ajut mie însumi în vederea debutului unei cariere de cercetare şi de ce politice, pentru a-mi ajuta părinţii fraţii şi surorile rămaşi acasă. 2010-2012, a fost un răstimp de restrişte în care pe lângă pânea ce am câştigat-o am înţeles că din idealuri goale nu putem trăi, este vorba de o gazdă, de o fată care este cu tine, este chestia de viaţa sociala şi câte şi mai câte... Să fii mucenic pe altarul ştiinţei, un muritor de foame sau un expert şriinţific gata de desecat pe o masă de chirurgie în Oxford sau a facând în fel şi chip ceva pentru a împăca sufletul cu trupul cum ne întreba Dimitrie Cantremir în "Certa înţeleptului cu lumea"?

             Suntem prinşi de existnţa cotidinană, de clişeele pe care sincer sau mai puţin conştinent le înţelegem, ce mama dracului facem dacă nu faceem bani să ieşi în club cu fătuca care ne aprinde poftele, ce adrenalim avem dacă nu îngurgităm piţa şi băuturi fel de fel în care "EA"apucă dumnezeirea de picoare şi cum te simţi în puterea tinereţii fiind, plin de pofte şi patimi când eşti zidit într-un perete de patru pe doi când nu ai cu ce să mai ieşi într-un club al de Cocos sau PIZBOOM(oriunde în lume) din faptul că nu îţi permiţi(o mică digresine cand foamea strânge în menghinele sale stomacul şi vitrinele cu bunătăţile înaccesibile îţi lasă gura apă, e dificil să mai ţii cont unde arunci o hartie sau care-i sensule existenţei şi metamorfozele de fluture a sentimentului numit convenţional iubire).

E terminat cel care nu şi permite sau acel care face abuz de banii părinţilor care muncesc cum ştiu ei, nu dorm nopţile prin străintăţi vitrige, iar omuleanu cu părinţi bugeatri , care a avut marele privlegiu de se bucura de afecţiunea şi educaţia cum se cade, se simte orearecum pus deoaprte.

Ceasul bate ora sa, şi fiecare are să obţină dezideratul pentru care luptă cu chin şi suferinţă pe alocuri. Victoria lui va determina viitorul lui şi a unei generaţii ce va urma!!!!

Ion M. Cerga