11 minute şi o bere

Am citit săptămâna trecută cărţulia lui Paulo Coelho cu acest nume şi mi-am dat seama(m-am convins mai bine spus de ceea ce ştiam) ca fiecare om luat în parte trăieşte într-o lume paralelă cu vecinul de bloc, femeia din pat sau băiatul care taie iarba din faţa casei. Ieri am făcut o baie scurtă într-o furtună de nisip, am văzut golful persic şi stelele de după norii de praf prin latul unei sticle de beri australiane iar azi am trecut pe la Copacabana din împrejurimi, cu muzică live, biliardul de cinci lei bronat pe toată seara de un grup de induşi şi cel mai important lucru întreg barul era înţesat de o mulţime de fuste cu mâncărimi mercantile, care scanau clentela pe sup(t) sprâncenele fake, lungi şi ondulate. Din senin m-am dezmeticit alături cu un video blogger, care foloseşte camera de filmat a unui telefon cu îndemânarea lui James Cameron(Jora Videocameră).
Bem o cafeluţă la un restaurant rusesc şi aflu că aplicarea tatuajelor prin părţile astea este ilegală, dar ciuvacii cu ochi înguşti îţi pot trage-o tatuirovcă de toată frumuseţea comod, repede şi calitativ în una din camerele lor înţesate de hamacuri. Iubirea doare şi dacă îi mai dai şi un fum sau oleacă de clei îţi duce lama la gât, caz real, aşa că mai uşurel cu subsatanţele chimice şi femeile, toate sunt bune de consumat în ordinea prescrisă de doctor House:)
Cu un picior în stradă şi cu geamantanul gata pentru a schimba destinaţia de trai închei ziua cu zâmbetul pe buze şi gândul la "rrrrrrrrrăutăţi, rele, rele, dar buneeee". Somn uşor urez tuturor midle east, bună dimineaţa Kamceatka, închei cu aceea că burţii trebuie să-i dăm de mâncare, trupului trup şi fiecăruia ceea ce merită sau ceea ce bunul şimţ şi cerebelul socoate de cuviinţă.Oraşul e pustiu, se apropie dimineaţă şi în timp ce muncitorii îşi beau cafeaua şi înghit orezul condimentat, picături de apă se preling pe oglinzile duşurilor din camerele de "masaj" iar taxiurile duc felinele de noapte, muncite sau dezamăgite pe la culcuşurile lor. Cineva bate ultimele cărţi iar specialistele ghicesc ce timp va fi mâine în funcţie de metablismul persoanei de alături.Până la urmă vă întreb totul şi toate se învârt în jurul soarelui sa a celor 11 minute, este întrebarea la care eşti liber să te gândeşti şi să îţi reevaluezi faptele idealurile şi scopurile de moment sau de durată.

Toamna se numără cămilele

În fiecare toamnă gospodarii şi gosapodinile din satele Moldovei muncesc de zor pentru a aduna ceea ce a dat bunul Dumnezeu să crească, să se coacă şi să fie bun de "secerat". De aceea anume toamnele la noi începe perioada nunţilor, a hramurilor unde din neglijenţă sau din neatgenţie mai sunt concepuţi nişte contribuabili moldoveni, mai sunt aplicate vreo patru cinci vânătăi sau sunt extraşi câţiva dinţi dintr-o singură lovitură zdravănă de măciucă. În fine aşa cum lumina şi întunericul alterează, noi revenim la cămilele noastre, vapoarele pustiurilor şi sursa de existenţi şi comerţ a oamenilor din deşert. Dacă veni vorba despre toamnă, hramuri şi alte chestiuni legate de aceasta frumoasă parte a anului, octombrie a început în forţă în Emiratele Arabe Unite. Acesta pentru că în primele două săptămâni aici au concertat Nelly, Craig David, 50 de Cenţi, Ienrique Iglesias şi da vezi Doamne nu se putea şi fără vreun rus, turiştii de pe ambele maluri ale Uralului şi nunumai ei au fredonat cu Timati "super hitul" sezonului "Davai Dosvidanya". Asta a fost informaţia de aperetiv(dacă ajungeţi pe la Cizkex vă recomand burgăraşii prăjiţi la marginea drumului de tadjicii din Nepal până-n Sri Lanka(Road Slide Sliders). Ziua lasă loc nopţii şi iarăşi închei o zi de muncă. Aştept vreo două ore pornirea carliftului spre Deira Clock Tower, mai citesc câteva pagini din Hemingway(A avea şi a nu avea) şi tot drumul petrec în Nepaly Galaxy pe ritmuri de basuri şi instrumente populare indiene(1. cei mai mulţi pasageri sunt nepalezi, 2. carliftul nostru are denumirea nostalgică Galaxy iar toţi şoferii sunt pakistanezi). Când ajung acasă îi găsesc pe paţanii din Deira preocupaţi de chestii, variante, poate se organizează ceva în seara asta. În Moldova Piaţa Marii Adunări era plină de lume deşi frigul şi ploaia au stricat planurile multora de a petrece hramul la natură, iar lângă Burj Khalifa sfârâie colţunaşii cu carne şi ce mai trebuie completează peisajul. Dacă spunea cineva că este imposibil să trăieşi paralel în mai multe locuri eu zic că greaşea într-o anunită măsură deoarece citind ştirile, ascultând radioul sau comunicând cu oamenii din mai multa capitale(Serebrenîi Dojdi Moscova, Radio Guerrilla Bucureşti, PublikaTv sau Europa Liberă, etc) poţi şi în temă cu noutăţile şi mijmaşurile ce au loc la câteva mii de kilometri depărtare(totul însă este relativ). Nu am terminat de degustat vinul la Moldexpo, că în Dubai au sosit sărbătorile islamice în care Mall-urile şi alte instituţii de agrement lucrează 24 de ore din 24.  Oraşul este împânzit cu luminiţe şi instripţia Eid in Dubai care înseamnă potrivit wikipedia Aid al-Ad'ha sărbătoarea sacrificiului, care celebrează sfârșitul hajj, pelerinajul la Mecca și și sacrificiul lui Ibrahim din muntele Arafat). Toată această perioadă au loc diferite activităţi cultural distractive, flashmoburi şi multe altele. Cineva numără l salari banii pentru a-i trimite acasă, pentru a-i distribui proporţional pentru luna ce abia începe, iar alţii pentru a mai adăuga vreo patru rânduri de boarfe, flintifliuşcuri sau un Desert saffary, nu de alta dar a merge călare pe o cămilă şi a le număra pe toate nu e chiar aşa de uşor de făcut la Drochia, Bălţi, Cahul sau Chişinău. Cineva va continua să numere toată viaţa bobocii în timp ce alţii vor număra cămilele la propriu sau la figurat, după care vor trece la elefanţi, gheparţi sau canguri, astfel Dubaiul nu apare ca destinaţia finală ci ca o uşă spre noi orizonturi georgafice şi de realizare, este doar o conexiune de tren în care fiecare decide pentru sine de a merge mai departe sau a ieşi la prima staţie.

Semiluna se ridica în apusul oriental

Timp de mai multe zile mă tot gândeam să postez ceva pe blog. Ocupaţie ingrată, condamnată de unii şi luată în zeflemea de alţii. Aici nu fac nici literatura şi nici vreun soi de spovedanie pentru al de pierde vara din spaţiul electonic. Scriu pentru mine şi pentru cei care gandesc undeva într-un moment sau altul al vieţii pe aceeiaşi lungime de undă. Şi iată că s-a înserat în Deira, unul din cartierele numeroase din Dubai, capitala shopingului mondial şi a luxului ce convieţuieşte agresiv cu mizeria şi sărăcia a muncitorilor, care fac să răsară noi mall-uri, clădiri azurii şi buticuri sclipitoare. Încă de la Chişinău aflasem că aici, pentru a putea aduna bani trebuie să împarţi multe locuri(verbul share este o componentă inalienabilă pentru fiecare nou venit pe aceste meleaguri). Fiecare împarte aceaşi cameră de locuit 4-6 inşi instalaţi regulamentar în paturi supraetajate într-o cameră de trei pe patru, baia şi bucătăria comună unde din când în când se intersecteză cele cinci continente şi fără doar şi poate transportul în comun. Cea mai eficientă modalitate de a economisi banii pe transport este carliftul, un fel de abonament lunar la unul din microbuzele particulare, care te duc şi te aduc de la muncă. Faptul că perioada de aşteptare este cam lungă şi pasageri mai întârzie sistematic la serviciu sunt fleacuri pe lângă inepuizabilul schimb cultural, continuu şi multicolor care are loc zilnic pe cele patru roţi între patru geamuri aburite de aerul condiţionat. Aşa de exemplu am aflat o groază de lucruri despre Nepal, ţara în care Dumnezeu a binevoit să instaleze cel mai înal vârf muntos, Everestul himalayan.

În afară de jungla plină de tigri, leoparzi, şerpi şi alte vietăţi, turistul poate savura în tihnă o primblare pe elefantul condus de un nepalez mititel, care face parte dintr-o breasla ce transmite secretul merseriei din tată în fiu timp de secole. În afara naturii, aici mă refer la plante şi animale, oamenii din Nepal mi-au părut interesanţi datorită faptului cum gândesc şi cum se comportă cu oamenii străini, cel puţin până acum am dat doar peste omuleţi tare de treabă(da, eram să uit domnişoara host din ţara respectivă este o perlă ce împodobeşte alături de alte splendori bălăi şi mai bronzate intrarea din Cheesechex). Amatorii de body jumping îşi pot lua porţia de adrenalină sărind în gol de pe unul din podurile din junglele nepaleze, una din atracţiile turistice cele mai însemnate din regiune. Pentru a scurta ideia ce ţine de Nepal, trebuie să mai adaug că au o grămadă de zei, adica forme variate ale divinităţii supreme şi ţara e presurată cu temple. Economia şi viaţa politică pe acolo urmează un curs şi mai încurcat decât a ţărişoarei noastre dintre râuri. Acum când scriu rândurile astea aud cum decolează şi aterizează avioanele de la aeroportul internaţional Dubai. Luna dispare încet în norii de praf sau mai bine zis după clădirile din sptale case pentru a lăsă loc soarelui care pe la ora 6 va trimite razele  sale orbitoare prin balcon evitând termopanele exact în perna care îmi acoperă capşeanul. Cele două ture de rugăciune arabă care au umplut periferia raionului de ecouri solemn melancolice lasă loc zăpuşelii şi forfotei mulţimii multinaţionale pornită la serviciu. Un meci de hokey în scop caritabil, mici cumpărturi, jacuzi, bere şi vizita prietenilor din penthouse rezumă ziua de miercuri zece octombrie 2012. şi totuşi pita din brutăria pakistaneză de un dirham e tare gustoasă şi fierbinte, după o săptămână întreage de cizkexuri.

Oameni şi locuri dragi

Cine şi ce dă sens şi culoare vieţii unui om, casa, patul, parcul prin care trece zilnic obosit după o zi de muncă încărcată cu un şef dement, asfatul plin de gropi şi băltoacele de jumate de metru de pe strada Munceşti după ploaie, becul din bucătăria în care înfuleci ouăle arse şi ceaiul fără de zahăr sau altceva? Mâinile, picioarele, minte ne dao mobilitatea fizică şi psihică de a exploata ceea ce simţurile percep drept frumos, tentant, gustos sau demn de dorit pe drept sau pe nedrept. Fiecare zi petrecută într-un grup de oameni într-un mediu oarecare are menire schimba o experienţă cu o ăncărcătură sentimentală şi psihologică diferită. Într-un fel ne simţim în clasa întâi, alfel la primul sărut, la prima discotecă după ce trezeşti a doua zi întrun pat străin cu o domnişoară, serviciu, familia, nunta primilor prieteni şi lista continuă la infinit. Omul sfinşeşte locul şi orinude s-ar duce cu el duce în spate păcatele şi virtuţile sale pe care le împarte cu oameii din jur. În acest marazm de cuvinte şi vorbăraie goală un prieten parafrazând un cântec al trupei Gradusî îmi reamintea că în pofida tuturor şi a toate suntem propriii regizori şi actorii principali ai filmului nostru şi peste tot şi toate omul este nelimitat în esenţă, faptul unde ajunge depinde numai de propriile lui opţiuni sau curajul de a înfrunta noul sau ceea ce depăşeşte propriile concepte şi principii ce variază de la caz la caz. Cred că fiecare clipă este cea mai frumoasă în momentul în care o trăim, ca mai apoi să se transforme într-o amintire, trecut, vis, nimic, un punctul de refugiu. Oamenii din jurul nostru sunt cred cea mai însemnată realitate care aruncă la nimereală culorile pe pânza ce rulează fără răgaz spre finalul "năstruşnic" dintre patru scânduri şi doi metri de pământ. Parcul cu mici şi bere, acordurile din amurguri, primblările în serile cu salcâm ânflorit tot şi toate valorează infinit datorită locului şi a ssufletelor ce ţi-au împărtăşit acelaşi emoţii, gânduri şi frîmântări interioare. Rutina este ghilotina vieţii şi cătuşele redescoperirii farmecului de a trăi, aşa că noutatea şi provocările în viaţă sunt ceimai buni prieteni pe care îi avem pentru a descoperi în esenţă plenitudinea artei de a trăi viaţa, a trăi nu a supravieţui sau a subzista, de acea fiecare om are mereu să aibă în jurul sau un suflet înţelegător....Cred că îi aveţi fiecare, dacă nu da-ţi-mi add pe facebook şi schimbăm situaţia în ghini:)