Existența umană lungă cât o viață (video motivational)

Uraganul realității sau Țunamile virtual din 16 iunie 2013

Sunt multe lucruri în viața, care te ridica în cer și te bagă până peste cap în tot felul de fecale. Cel mai crunt este să te îmbeți cu apă rece, e dureros pentru tine și pentru geniul tău creator amețit de niște fantome sau bere cu gust de fructe. Asemenea slugii necredincioase din parabola biblică acel unic talant dat pentru a te descurca în viață și pentru al înmulți o parte din oameni îl îngropă în castele de nisip și în visuri inutile ce la revărsatul zorilor ung buzele cu fiere și măruntaile cu focul neputinței, iar în ceasul morții verdictul este crud, ai picat examenul existenței pe pământ.
În viață multe lucruri dor, chiar dacă mi-am promis încă din primile luni din pustie să nu mai înting șervețelul pentru bocete și mărturisiri miezonoptice, căci până un alta nu mi-am asumat rolul de duhovnic, mă iau fiorii când descoper arbitrul de tușă semnalizându-mă din nou în offside. F..ți nu f..ți dar vremea p..lii trece, căci maine, poimâne suflu treizeci de lumânări pe-un tort și isprăvile lui Saad sau Casanovă rămând doar niște istorioare răsfoite cu nerăbadare în timpul adolescenței. Comunicare, comunicare, comunicare, verbală, nonverbală, interperonală, întră-n-person(al)ă, de parcă-au fost trimise la păscut urechile în timpul cursurilor de la jurnalism. Atlfel spus aurea mediocritas, schimul frecvenței și resetarea eterului dictează o nuă atitudine: viclenia șarpelui și nevinovăția porumbelului. Astea toate din simpul motic că viața e prea scurtă să citești cărțile care nu îți plac, să vizionezi filme proaste, să asculți tâmpenii și să-ți irosești timpul cu oameni de care ești deconectat fizic, afectiv sau intelectual(citat anonim). Totul sau nimic, jumătate de măsură nu poate exista, ființa umană cu creier și afectivitate nu poate și nu trebuie să accepte sub nici o formă funcția de dilldou din garderoba chiar și a celei mai râvnite femei de pe fața pământului. Calass cum s-ar zice.
Uraganul realității care a doborât edificiile celor doi purceluși din casele de lemne sau paie, mi-a naufragiat esențial castelul realității construit cărămidă cu cărămidă, seară de seară prin lecturi, discuții interesante, documentare și experiențe utile dar usturătoare. Dacă ești în lanțuri și râvnești să zbori, trebuie să rupi zgarda minții și să iei cârma propriului destin în propriile mâinile indiferent de ce spune toată lumea din jur. Am făcuto nu o dată 2005, 2007, 2008, 2010, 2012 și nu am regretat o clipă decizile asumate. Am să schimb macazul de câte ori va fi necesar până voi reuși așez locomotiva existenței pe șinele care i se potrivesc exact și care va pufăi voinicește și luminos până la stația terminus de unde copii mei o vor conduce mai departe.
Sunt oameni care te coboară și care te înalță,  care te adorm și care te dezmeticesc din Matrix, Neo și-a luat ochelari noi și după ce și-a revenit din peridoz, a dat din coate și a fentat toți roboții și toate mutrele deștepte de pe panoul reușitei scolare. Larsson, hipereducat și ultraconectat la rețelele de comunicare prin care circulă ponturi și alte informații utile, i-a pus pe boții din Matrix în slujba marilor idealuri naționale și general umane, despicând de aici boțul lui de aur. Acolo sunt mai mulți care s-au trezit din Matrix și au început să se bucure de jinul extraordinar al veții de acasă, unde și pâine e mai dulce și friptura mia gustoasă și femeile mai iubitoare(darnice, sufletise, etc, etc). Mă uit buimac la cele două tabletși și mă gândesc pe care să o aleg, parcă vreu și un și alta, dar nu se poate  totuși cu #Maica Domnului și cu bigudiuri#.
Mă culc, mai am de dormit trei ore și pe la 9 mă bag iar la plugul de făck-ut bănet pentru cineva, like a slave thinking of his unknown day of freedom or a rebel who have enought blood in his balls, to take his fortune, to love the most wonderfull women, to have the happiest family, and being his own fucken boss and master of his destiny. Tic tac, tic tac, time is close, ask yourself, decide and act in the way that you always wish to follow, and take the place you really deserve.
Te pup, pa pa!!!
Uraganul realității sau Țunamile virtual din 16 iunie 2013.

Ceaiul, Bruno Mars, Celinde Dion, muzica și mașinile frumoase

Emiratele Arabe Unite sunt un cazan în fierbere, unde se contopesc culturi, religii, națiuni si viziunile asupra rosturilor omului si a activităților ce-l înconjoară. Sfârșit de oboseala fizică si psihica, am adormit in carliftul ce mă aducea acasă ]n AL Rigga, trezindu-mă am descoperit o minunăție de fata cu ochi mititei, îmbrăcată buisness, aranjata karandash, trăsături fine si plăcute, adormită pe umărul meu. Fără sa vreau mi-au răsunat imediat în cofidoarele creerului versurile lui Tudor Chirilă din piesa VST. Pălăria gen Bruno Mars, ferea ochii impăienjeniți de nesomn, care scormoneau niste rânduri dintr-0 carte nouă, când l-am reîntâlnit pe etiopianul din smoking area din Mall, Gabriel. Fiecare om e o carte deschisa si o nouă oglindă a realitatii, așa k am aterizat amândoi la terasa unui fastfood indian, aducând pentru ceai si doua shaorma de pui, de 5 dirhami de la prăvălia din coltul străzii. Din vorbă în vorba am aflat ca Etiopia, din estul contitnentului african este împreună cu Liberia unicele state africane care nua au fost suspuse colonizării străine, oamenii sunt simpli și pe deasupra ritul predominant este cultul ortodox. Din vorbă în vorbă am mai aflta o istorie umană în babilonniada din Dubai, unde totul și toate sunt sau imitează superficialitate, unde dacă vrei să reușești trebuie să îți folosești cu inteligență atu-urile personale de la culoarea pielii la capacitățile tale de a determina un șoarece de bibliotecă, librarii cuprinși de avalanșele de cv-uri să-și opreasă atenția asupra persoanei tale. Am digerat într-un fel sau altul aproape un an de contract și totul aprare clar și frumos în perioada imediat următoare. Suprinzător dar totuși adevărat au ajuns și la mine în komunalcă sărbătorile, din senin a aparut Celine Dion și Claudia Shifer, two in one, entuziasmată de un proiect artistic, feedback-ul simultan al prietenilor de acasă legat de Ispas, Înălțarea Domnului, gandurile bune prind contur și cea ce îmi părea ceva timp în urmă doar o dorință, pas cu pas prinde viață, putere și odată cu acesta totul devine mult mai frumos.
sîmbată 15.06.13 Dimineață de vis cu o vedere admirabilă spre apa albastră ca seninul cerului și muzică fenomenală, într-o companie puțin spus excepțională. Pe drum taxistul bangladeștean a făcut adevărate crize nervoase, care m-au amuzat copios, în timp ce cifra de la taxometru creștea ca pe drojdii, și cel iritat trebuia să fiu de fapt eu, ei las să se înerveze eu începeam o zi extraordinară. Murat și ghioalcă ajung în cele din urmă la muncă, unde un roșu mititel cu funcție mă însemnează pe hârțoaga prezenței cu galben în semn că înrziaseși(în filipineză cuvântul p..lă desemnează culoarea roșie, numai că accentul cade pe-o coastă nu ca la noi în mijlocul cuvântului ce desparte corpul uman în două). Cu un pașaport albastru dornic de o pupătură salivoasă cu o viză șrilancheză, tocmită în miez de noapte și un bilet de avion la activ, păianjenul din colțul materiei cenușii a început să depene programul to do there cu niște ochi jucăuși ca două mingi de biliard. Mens sano în corpore sano, dacă aș mai sta încă vreo două trei luni în diferite cartiere ale Dubaiului, pun pariu că mă pot angaja taximetrist sau ghid turistic, căci în timpul alergării sau a primblărilor nocturne am descoperit o mulțime de locuri frumoase și interesante cum puține cunosc (ne)norocoșii din apartamentele bune dea lungul Arterei principale ale Dubaiului, Sheikh Zayed Road. Aici la mine în Deira de o vorbă am descoperit muzeul de automobile de colecție, o stradă plină cu showroom-uri a celor mai cunoscute branduri de automobile, getto-ul cu cămăruțe supraaglomerate, frizeriile, spălătoriile, alimentarele de cartie, semirestaurantele filipineze sau hinduse, vitrinile luxoase flancate de mizeria lucie și parcările cu mașini scumpe din cartierele mărginașe cu blocuri ca vai de ele. Toate acestea fiind amintite așa în treacăt ca fapte diverse. În tot acest calambur ce sfidează orice logică și bun simț, în accepțiunea umilei mele persoane, rămâne fundamentală o stare de lucuri, succesul sau însuccesul ce jonglează pe muchia cuțitului depinde în proporție de 90 la sută de oamenii pe care ți-i aduni în preajmă, indivizi ce te pot duce la sapă de lemn sau care te pot învăța să pescuiești în apele tulburi și învolburate ale prezentului tumultos.

Komunalka po vostocino sau Sharing acomodation in Meadlle East

Gata mai las seriozitatea la o parte și revin cu zâmbetul pe buze la chițibușurile ce fac existența mai intensa cu fiecare răsuflare, răsărit de soare sau cu fiecare shot de vodkă sau tequila dat peste cap. Așa s-a întamplat că într-o toamnă frumoasă la sfârșit de septembie am poposit la Iași la Facultate și după ce mi-am rezolvat chestiile pe la administrație, m-am trezit repartizat la căminul C3 din Tîrgușor Copou. Sfios și cu geamantanele bine ticsite am intrat în plină viață studențească, pe care o voi trăi intensitate, cu bucurii și necazuri vreo cinci ani de zile. Cinci sau șase indivizi într-o cămăruță, cu internet wireless și fără aer condiționat, duș comun, bucătărie cu frigidere fără de grătare, căci micii trebuiau afumați pe ceva in spatele căminului și cel mai important cu prieteniii, comentarii și discuții ce aduceau zorii care luminau chipurile noastre plinde de idei, vise și sete de viață. Am supraviețuit cum nu ar fi de straniu inițierii în tainele petrecerilor din cămine, cățăratul pe gratiile de la parter și a toanelor portarilor de cămin fiecare cu  ciudățeniile lui. Vinul înveselește inima omului, dezleagă limbile și împacă oamenii diametral opuși, de asta am reușit să mă conving la Iași, în America și mai nou aici printre semințiile orientului. După o vacanță de două luni într-un hotel de patru stele prin octombrie, m-am trezit flancat din toate părțile de suporterii tunisieni care celebrau victoria echipei favorite cu imnuri si urale ce izvorau din adâncu stomacurilor lor africane până la orele patru, cinci dimineața, în timp ce noi întrușii albi de peste perete incercam să adormim. Ieșind din colțișorul nostru bine aranjat și dichisit, erai învăluit în fumul de țigara sau aromele înțepătoare ale condimenteleor indiene, ce abureau întregul apartament din blocul ce stă falnic în coasta sensului giratoriu de la Clock Tower.Toaet aceste amintiri roman'ate au înghețat în fața batalioanelor de taracani din Bur Dubai. Un cartier plin ochi de indieni si unde și mai unde mai vezi pe străzi vreo cateva fețe palide, niște nepalezi sau filipinezi ăn rest it,s hindy teritory. 10 oameni într-un apartament a fost altă provocare, pe care de rău de bine am trăit-o minut cu minut timp de vreo șapte luni, cu diminețile în care lumina zilei mă găsea citind din cărțile motivaționale, ascultând concerte pe youtube și dând materie de rumegat creerului care de plictiseală are prostul obicei să între în depresie și mă lasă în stand by vreo două trei zile. Dacă la început am fost un brav moldovean între frații de uniune comunitatea cârgâză din apartament s-a redus treptat, astfel încât prin mai apartamentul cinci bubuia de Carlas Dreams, Sofia Rotaru și Ion Suruceanu:)...