Uraganul realității sau Țunamile virtual din 16 iunie 2013
Sunt multe lucruri în viața, care te ridica în cer și te bagă până peste cap în tot felul de fecale. Cel mai crunt este să te îmbeți cu apă rece, e dureros pentru tine și pentru geniul tău creator amețit de niște fantome sau bere cu gust de fructe. Asemenea slugii necredincioase din parabola biblică acel unic talant dat pentru a te descurca în viață și pentru al înmulți o parte din oameni îl îngropă în castele de nisip și în visuri inutile ce la revărsatul zorilor ung buzele cu fiere și măruntaile cu focul neputinței, iar în ceasul morții verdictul este crud, ai picat examenul existenței pe pământ.
În viață multe lucruri dor, chiar dacă mi-am promis încă din primile luni din pustie să nu mai înting șervețelul pentru bocete și mărturisiri miezonoptice, căci până un alta nu mi-am asumat rolul de duhovnic, mă iau fiorii când descoper arbitrul de tușă semnalizându-mă din nou în offside. F..ți nu f..ți dar vremea p..lii trece, căci maine, poimâne suflu treizeci de lumânări pe-un tort și isprăvile lui Saad sau Casanovă rămând doar niște istorioare răsfoite cu nerăbadare în timpul adolescenței. Comunicare, comunicare, comunicare, verbală, nonverbală, interperonală, întră-n-person(al)ă, de parcă-au fost trimise la păscut urechile în timpul cursurilor de la jurnalism. Atlfel spus aurea mediocritas, schimul frecvenței și resetarea eterului dictează o nuă atitudine: viclenia șarpelui și nevinovăția porumbelului. Astea toate din simpul motic că viața e prea scurtă să citești cărțile care nu îți plac, să vizionezi filme proaste, să asculți tâmpenii și să-ți irosești timpul cu oameni de care ești deconectat fizic, afectiv sau intelectual(citat anonim). Totul sau nimic, jumătate de măsură nu poate exista, ființa umană cu creier și afectivitate nu poate și nu trebuie să accepte sub nici o formă funcția de dilldou din garderoba chiar și a celei mai râvnite femei de pe fața pământului. Calass cum s-ar zice.
Uraganul realității care a doborât edificiile celor doi purceluși din casele de lemne sau paie, mi-a naufragiat esențial castelul realității construit cărămidă cu cărămidă, seară de seară prin lecturi, discuții interesante, documentare și experiențe utile dar usturătoare. Dacă ești în lanțuri și râvnești să zbori, trebuie să rupi zgarda minții și să iei cârma propriului destin în propriile mâinile indiferent de ce spune toată lumea din jur. Am făcuto nu o dată 2005, 2007, 2008, 2010, 2012 și nu am regretat o clipă decizile asumate. Am să schimb macazul de câte ori va fi necesar până voi reuși așez locomotiva existenței pe șinele care i se potrivesc exact și care va pufăi voinicește și luminos până la stația terminus de unde copii mei o vor conduce mai departe.
Sunt oameni care te coboară și care te înalță, care te adorm și care te dezmeticesc din Matrix, Neo și-a luat ochelari noi și după ce și-a revenit din peridoz, a dat din coate și a fentat toți roboții și toate mutrele deștepte de pe panoul reușitei scolare. Larsson, hipereducat și ultraconectat la rețelele de comunicare prin care circulă ponturi și alte informații utile, i-a pus pe boții din Matrix în slujba marilor idealuri naționale și general umane, despicând de aici boțul lui de aur. Acolo sunt mai mulți care s-au trezit din Matrix și au început să se bucure de jinul extraordinar al veții de acasă, unde și pâine e mai dulce și friptura mia gustoasă și femeile mai iubitoare(darnice, sufletise, etc, etc). Mă uit buimac la cele două tabletși și mă gândesc pe care să o aleg, parcă vreu și un și alta, dar nu se poate totuși cu #Maica Domnului și cu bigudiuri#.
Mă culc, mai am de dormit trei ore și pe la 9 mă bag iar la plugul de făck-ut bănet pentru cineva, like a slave thinking of his unknown day of freedom or a rebel who have enought blood in his balls, to take his fortune, to love the most wonderfull women, to have the happiest family, and being his own fucken boss and master of his destiny. Tic tac, tic tac, time is close, ask yourself, decide and act in the way that you always wish to follow, and take the place you really deserve.
Te pup, pa pa!!!
Uraganul realității sau Țunamile virtual din 16 iunie 2013.
În viață multe lucruri dor, chiar dacă mi-am promis încă din primile luni din pustie să nu mai înting șervețelul pentru bocete și mărturisiri miezonoptice, căci până un alta nu mi-am asumat rolul de duhovnic, mă iau fiorii când descoper arbitrul de tușă semnalizându-mă din nou în offside. F..ți nu f..ți dar vremea p..lii trece, căci maine, poimâne suflu treizeci de lumânări pe-un tort și isprăvile lui Saad sau Casanovă rămând doar niște istorioare răsfoite cu nerăbadare în timpul adolescenței. Comunicare, comunicare, comunicare, verbală, nonverbală, interperonală, întră-n-person(al)ă, de parcă-au fost trimise la păscut urechile în timpul cursurilor de la jurnalism. Atlfel spus aurea mediocritas, schimul frecvenței și resetarea eterului dictează o nuă atitudine: viclenia șarpelui și nevinovăția porumbelului. Astea toate din simpul motic că viața e prea scurtă să citești cărțile care nu îți plac, să vizionezi filme proaste, să asculți tâmpenii și să-ți irosești timpul cu oameni de care ești deconectat fizic, afectiv sau intelectual(citat anonim). Totul sau nimic, jumătate de măsură nu poate exista, ființa umană cu creier și afectivitate nu poate și nu trebuie să accepte sub nici o formă funcția de dilldou din garderoba chiar și a celei mai râvnite femei de pe fața pământului. Calass cum s-ar zice.
Uraganul realității care a doborât edificiile celor doi purceluși din casele de lemne sau paie, mi-a naufragiat esențial castelul realității construit cărămidă cu cărămidă, seară de seară prin lecturi, discuții interesante, documentare și experiențe utile dar usturătoare. Dacă ești în lanțuri și râvnești să zbori, trebuie să rupi zgarda minții și să iei cârma propriului destin în propriile mâinile indiferent de ce spune toată lumea din jur. Am făcuto nu o dată 2005, 2007, 2008, 2010, 2012 și nu am regretat o clipă decizile asumate. Am să schimb macazul de câte ori va fi necesar până voi reuși așez locomotiva existenței pe șinele care i se potrivesc exact și care va pufăi voinicește și luminos până la stația terminus de unde copii mei o vor conduce mai departe.
Sunt oameni care te coboară și care te înalță, care te adorm și care te dezmeticesc din Matrix, Neo și-a luat ochelari noi și după ce și-a revenit din peridoz, a dat din coate și a fentat toți roboții și toate mutrele deștepte de pe panoul reușitei scolare. Larsson, hipereducat și ultraconectat la rețelele de comunicare prin care circulă ponturi și alte informații utile, i-a pus pe boții din Matrix în slujba marilor idealuri naționale și general umane, despicând de aici boțul lui de aur. Acolo sunt mai mulți care s-au trezit din Matrix și au început să se bucure de jinul extraordinar al veții de acasă, unde și pâine e mai dulce și friptura mia gustoasă și femeile mai iubitoare(darnice, sufletise, etc, etc). Mă uit buimac la cele două tabletși și mă gândesc pe care să o aleg, parcă vreu și un și alta, dar nu se poate totuși cu #Maica Domnului și cu bigudiuri#.
Mă culc, mai am de dormit trei ore și pe la 9 mă bag iar la plugul de făck-ut bănet pentru cineva, like a slave thinking of his unknown day of freedom or a rebel who have enought blood in his balls, to take his fortune, to love the most wonderfull women, to have the happiest family, and being his own fucken boss and master of his destiny. Tic tac, tic tac, time is close, ask yourself, decide and act in the way that you always wish to follow, and take the place you really deserve.
Te pup, pa pa!!!
Uraganul realității sau Țunamile virtual din 16 iunie 2013.
Comments
Post a Comment