Amintiri din decembrie 2013
Pentru cei mai mulți dintre muritori luna decembrie este plină de provocări și target-uri care trebuie finalizate până în data magică de 31 decembrie. Să spunem că o bună parte din populația de pe meleagurile noastre postește pios și se pregătește de sărbătorile Nașterii Domnului, în timp ce contabililor nu le mai ajung nopțile și zilele să încheie bilanțurile anuale, iar studenții încolțiți de examene din toate părțile alterează învățatul, sesiunea și mohoriciurile examenelor luate, iar la o aruncătura de băț aici în Abu Dhabi Ion M. Cerga, serbează ziua de naștere în avas și post factum deja de două săptâmâni, vorba indienilor de prin preajmă @to much nice, to much good@.
Trecerea în noul an este un moment lipsit de valoare inițială dar capătă contur mai târziu și oamenii care nu-și pun deloc întrebări esențiale nu fac altceva decât să naufragieze mai devreme sau mai târziu într-un coral al depresiei și al milei de sine. Zilele astea număram printre altele ce am pus la punct în primul sfert de secol, ce am făcut, pe cine am cunoscut la propriu și la figurat, unde am călătorit și ce pot lăsa în urma mea, priorități, scopuri, vise și măsurile imediate pentru a reuși ieri, astăzi și mâine. Dacă tot Moldova este office-ul și noi moldovenii suntem pretutindeni, am prins câteva felcitări de acasă, două trei cuvinte sau mesaje de la oamenii pe care îi iubesc și îi stimez(pe fir au intrat România, Portugalia, Italia, Canada, Emiratele Arabe Unite, Siria, Marocul și Egiptul ), iar numărul lor mi-a spus multe despre cum sunt pereceput în funcție de activismul social, prieten sau pur și simplu ca muriotor de rând sau nu de la Ciocana, care ii place sa facă binele, îi place berea și chiatara, chiar dacă nu e intodeauna impecabil...
Azi e duminică si s-au mai adăugat încă câteva motive și idei care urmează să alcătuiască un alt atricol dea dreptul debordant, despre un om, despre un destin, despre o experiență de viață care în vâltoarea vremii a avut vântul în pupă și a savurat toate aromele vieții cu rele și bune, cu mirajele bunăstării inimaginabile de la prima vedere sau cele care abia încep să îmi surâdă pentru dulcea mea soție. Despre El Paso și Dumitraș vom reveni în actualitate mai încolo dar astăzi vom povesti despre altceva.
Duminca este zi de sărbătoare și apropate toți europenii au zi liberă și se odihnesc care și cum. În spatele unei Toshiba din 2007 am urmărit azi cu sufletul la gură meciul Totenham VS Liverpool FC, îmbrăcat din cap până-n picioare în echipamentul echipei din orașul legendarilor Beatles, trimițandu-le londonezilor un hi5 din portul în care acum un secol debarca Titanicul. Bucurie imensă pentru un suporter alăturat unui grup de fani care remaintesc oriunde și intodeauna că nicodată nu esti singur și nimic nu este imposibil(you never walk alone adn nothing is simposibilbe, if you you have any doubt just look to outstanding coming banck in 5 minutes in Istambul in Chapions League final in 2005).
Viața omului despuiat de spirit, muzică și credințăă se reduce la activitatea unui robot al cărui automatism rezevat mașinelor de calcul, gândesc sunt viu și simt, deci astăzi am decis să găsesc o biserică ortodoxă aici în Abu Dhabi, nu de alta dar sunt om și ce este uman este pasibil greșelolor dar voința spre autocunoaștere e vie și arde încă viu la focul cotlonului minții și a simțirilor. Nu sunt nici monumentul pioșeniei dar și nici exemplul demn de urmat de cineva, îngropat peste măsură de poverile și erorile cotidiene, oricum nu pierd speranța în cea dea doua șansă și în ceea că fiul risipitor vă găsi o izbăvire.
Prins între ciocanul și nicilovală de dorința imperioasă de a reveni într-o normalitate general acceptabilă, am prins o tură de muncă de ziua mea până la unsprezece de noapte. Între vâsta de douăzeci și ceva Inga, Munteanu, Cristina, Ovidiu, Ceru și restul au ținut ritmul petrecerilor care au cimentat în backgraoundul vieții de cămin din Iași o legendă a petrecerilor care încep și se termină într-o suflare și de la care nu mai vrei să pleci acasă. Petrecerea de la 27 am încheiat-o meditând și savurând luminile și răcoare serii de iarnă într-o luciditate cristalină despuiată de aburii îmbietri de alcool.
Dimineața mă trezesc aproape de unu, în cap o ideie fixă să fac ceva deosebit astăzi, am liber și ocaziile unei duminici îmi stau în față ca un caleidoscop, de mai bine de vreo două săptâmânii îi promisesei sfântulețului din colțul iminii să ajungă la o liturghie în timp ce jurnaliuga scăpată într-un oraș nou dorea să vadă una din cele mai mari moschei din Emirate. Aruncam un zar, punem totul cap în cap și iau un taxi spre church area, după un cerc de prospecțiune a regiunii descoper mai multe bisericuțe. Într-un stat arab, Bisericile creștine bineficiază de o suprafață de teren de regulă în funcție de numărul credincioșilor. Astfel catolicii de la catedrala Sfântul Iosif au o suprafață apreciabilă în care slujbele sunt ținute în engleză, filipineză, indiană și srilankeză cu suficient spațiu pentru adunările intercomunitare, bradul de cărciun și alte activități legate de închegarea unei experiențe duhovnicești. Împrejur mai la vale este așezată Biserica Ortodoxă africana care are și o clădire tipic bizantină, o arhitectură împresionantă dar porțile erau închise, nu de alta dar duminica e zi de lucru. Mai merg ceva timp și ajung din om în om la altă biserică ortodoxă dar ceva mai exotică. Citisem undeva prin cărțile împrumutate de la bibilioteca de la Biserica Sfântului Ambrozie de la Vărzărești unde slujește părintelui Serghei, că apostolul indușilor este Sfântul Toma, zis și necredinciosul, a cărui amintire este sărbătorită de Biserica Ortodoxă Autocefală din India pe 21 decembrie. Din discuția cu parohul Bisericii Sfântul Gheorge a indienilor din Abu Dhabi, părintele Jose(f), am aflat că în lume există circa 2,5 milioane de indieni de creștini ortodosc, care ascultă liturghia de inspirație siriană, iar în capitala Emiratelor Arabe Unite există o comunitate de circa 1,500 de familii de credincioși în afară de muncitorii și tinerii veniți la muncp de aceeași confesiune. Biserica în interior are mirosul specific al bisericilor noastre de lumânări și tămâie, credinciocii se descalță șa intrarea în sfântul locaș iar serviciile divine sunt adaptate la tradițiile locului, făcându-se slijbe doar joi, vineri și uneori duminică. Indienii ortodocși ca și noi scriu la sănatate, iertare de păcate, iertarea păcatelor celor adomriți, pun lumânări, postesc și se împărtășec, toate fundamentele ortodoxiei sunt respectate cu sfințenie deși anvelopa materială e deosebită de cea din Rusia, Moldova sau România. După o excursie prin jurul bisericii, înăuntru și o mică conversație, mi-am luat rămas bun de la părintele care mi-a readus oarecum aminte în subconștient ce înseamnă cu adevărat pacea minții și a sufletului și cum trebuie să ne raportăm duhovnicește la toate încercările vieții.
În preajmă am mai descoperit încă vreo două biserici ortodoxe aparținând comunității grecești și a celei egiptene dar cu părere de rău aceste erau prea înghesuite iar ușile s-au dovedin ăncuiate temeinic, până una alta ziua era încă a început de clae iar seara s-a dovedit cu toate aceste minunată.
Din Abu Dhabi, UAE, pentru toți Ion M. Cerga.
Trecerea în noul an este un moment lipsit de valoare inițială dar capătă contur mai târziu și oamenii care nu-și pun deloc întrebări esențiale nu fac altceva decât să naufragieze mai devreme sau mai târziu într-un coral al depresiei și al milei de sine. Zilele astea număram printre altele ce am pus la punct în primul sfert de secol, ce am făcut, pe cine am cunoscut la propriu și la figurat, unde am călătorit și ce pot lăsa în urma mea, priorități, scopuri, vise și măsurile imediate pentru a reuși ieri, astăzi și mâine. Dacă tot Moldova este office-ul și noi moldovenii suntem pretutindeni, am prins câteva felcitări de acasă, două trei cuvinte sau mesaje de la oamenii pe care îi iubesc și îi stimez(pe fir au intrat România, Portugalia, Italia, Canada, Emiratele Arabe Unite, Siria, Marocul și Egiptul ), iar numărul lor mi-a spus multe despre cum sunt pereceput în funcție de activismul social, prieten sau pur și simplu ca muriotor de rând sau nu de la Ciocana, care ii place sa facă binele, îi place berea și chiatara, chiar dacă nu e intodeauna impecabil...
Azi e duminică si s-au mai adăugat încă câteva motive și idei care urmează să alcătuiască un alt atricol dea dreptul debordant, despre un om, despre un destin, despre o experiență de viață care în vâltoarea vremii a avut vântul în pupă și a savurat toate aromele vieții cu rele și bune, cu mirajele bunăstării inimaginabile de la prima vedere sau cele care abia încep să îmi surâdă pentru dulcea mea soție. Despre El Paso și Dumitraș vom reveni în actualitate mai încolo dar astăzi vom povesti despre altceva. Duminca este zi de sărbătoare și apropate toți europenii au zi liberă și se odihnesc care și cum. În spatele unei Toshiba din 2007 am urmărit azi cu sufletul la gură meciul Totenham VS Liverpool FC, îmbrăcat din cap până-n picioare în echipamentul echipei din orașul legendarilor Beatles, trimițandu-le londonezilor un hi5 din portul în care acum un secol debarca Titanicul. Bucurie imensă pentru un suporter alăturat unui grup de fani care remaintesc oriunde și intodeauna că nicodată nu esti singur și nimic nu este imposibil(you never walk alone adn nothing is simposibilbe, if you you have any doubt just look to outstanding coming banck in 5 minutes in Istambul in Chapions League final in 2005).
Viața omului despuiat de spirit, muzică și credințăă se reduce la activitatea unui robot al cărui automatism rezevat mașinelor de calcul, gândesc sunt viu și simt, deci astăzi am decis să găsesc o biserică ortodoxă aici în Abu Dhabi, nu de alta dar sunt om și ce este uman este pasibil greșelolor dar voința spre autocunoaștere e vie și arde încă viu la focul cotlonului minții și a simțirilor. Nu sunt nici monumentul pioșeniei dar și nici exemplul demn de urmat de cineva, îngropat peste măsură de poverile și erorile cotidiene, oricum nu pierd speranța în cea dea doua șansă și în ceea că fiul risipitor vă găsi o izbăvire.
Prins între ciocanul și nicilovală de dorința imperioasă de a reveni într-o normalitate general acceptabilă, am prins o tură de muncă de ziua mea până la unsprezece de noapte. Între vâsta de douăzeci și ceva Inga, Munteanu, Cristina, Ovidiu, Ceru și restul au ținut ritmul petrecerilor care au cimentat în backgraoundul vieții de cămin din Iași o legendă a petrecerilor care încep și se termină într-o suflare și de la care nu mai vrei să pleci acasă. Petrecerea de la 27 am încheiat-o meditând și savurând luminile și răcoare serii de iarnă într-o luciditate cristalină despuiată de aburii îmbietri de alcool.
Dimineața mă trezesc aproape de unu, în cap o ideie fixă să fac ceva deosebit astăzi, am liber și ocaziile unei duminici îmi stau în față ca un caleidoscop, de mai bine de vreo două săptâmânii îi promisesei sfântulețului din colțul iminii să ajungă la o liturghie în timp ce jurnaliuga scăpată într-un oraș nou dorea să vadă una din cele mai mari moschei din Emirate. Aruncam un zar, punem totul cap în cap și iau un taxi spre church area, după un cerc de prospecțiune a regiunii descoper mai multe bisericuțe. Într-un stat arab, Bisericile creștine bineficiază de o suprafață de teren de regulă în funcție de numărul credincioșilor. Astfel catolicii de la catedrala Sfântul Iosif au o suprafață apreciabilă în care slujbele sunt ținute în engleză, filipineză, indiană și srilankeză cu suficient spațiu pentru adunările intercomunitare, bradul de cărciun și alte activități legate de închegarea unei experiențe duhovnicești. Împrejur mai la vale este așezată Biserica Ortodoxă africana care are și o clădire tipic bizantină, o arhitectură împresionantă dar porțile erau închise, nu de alta dar duminica e zi de lucru. Mai merg ceva timp și ajung din om în om la altă biserică ortodoxă dar ceva mai exotică. Citisem undeva prin cărțile împrumutate de la bibilioteca de la Biserica Sfântului Ambrozie de la Vărzărești unde slujește părintelui Serghei, că apostolul indușilor este Sfântul Toma, zis și necredinciosul, a cărui amintire este sărbătorită de Biserica Ortodoxă Autocefală din India pe 21 decembrie. Din discuția cu parohul Bisericii Sfântul Gheorge a indienilor din Abu Dhabi, părintele Jose(f), am aflat că în lume există circa 2,5 milioane de indieni de creștini ortodosc, care ascultă liturghia de inspirație siriană, iar în capitala Emiratelor Arabe Unite există o comunitate de circa 1,500 de familii de credincioși în afară de muncitorii și tinerii veniți la muncp de aceeași confesiune. Biserica în interior are mirosul specific al bisericilor noastre de lumânări și tămâie, credinciocii se descalță șa intrarea în sfântul locaș iar serviciile divine sunt adaptate la tradițiile locului, făcându-se slijbe doar joi, vineri și uneori duminică. Indienii ortodocși ca și noi scriu la sănatate, iertare de păcate, iertarea păcatelor celor adomriți, pun lumânări, postesc și se împărtășec, toate fundamentele ortodoxiei sunt respectate cu sfințenie deși anvelopa materială e deosebită de cea din Rusia, Moldova sau România. După o excursie prin jurul bisericii, înăuntru și o mică conversație, mi-am luat rămas bun de la părintele care mi-a readus oarecum aminte în subconștient ce înseamnă cu adevărat pacea minții și a sufletului și cum trebuie să ne raportăm duhovnicește la toate încercările vieții. În preajmă am mai descoperit încă vreo două biserici ortodoxe aparținând comunității grecești și a celei egiptene dar cu părere de rău aceste erau prea înghesuite iar ușile s-au dovedin ăncuiate temeinic, până una alta ziua era încă a început de clae iar seara s-a dovedit cu toate aceste minunată.
Din Abu Dhabi, UAE, pentru toți Ion M. Cerga.
Comments
Post a Comment