Doua vorbe...

ce este viata...
inca de cand ne nastem vrem sa devenim cineva i viata. cineva vrea sa se faca doctor , sa salveze vieti, cineva vrea sa se aca politist, politician, invataor sau orice altceva. adevarul este ca cand ajungem mari devenim ceea ce suntem. datorita anturajului si medoiului in care crestem si traim, capatam tot felul de conceptii despre viata, despre fericire si despre felul de a ajunge impliniti. cineva incearca sa o faca hard way dar cei mai luti prefera calea cea mai sipla dar aventuroasa. caci ce este viata daca nu o mare aventura, o piesa de teatru sau un film in care tu , eu sau persoana de alaturi ocupa locul din fata, rolul principal in cel mai grandios proiect al vietii sale, viata. trecem prin scoli si uiversitati ca sa ajungem gardieni in mall-uri, housekeeperi, bucatari sau servitori pe la straini , sau muncitori pe unde apucam pentru bani. caci pentru o buna arte din lumea asta fericirea se reduce la bani. corect, fericirea nu o cumperi cu bani, dar o poti intretine cat mai mult. dar despre ce fel de fericire e vorba cand batran de zile si sigur, parasesti lumea asta inconjural de fete ce zambesc deasupra criptei funerare, calculand in coltul mintii lor cate milione de euro, dollari simai stiu eu ce valuta, lasi mostenire in urma ta. poti avea cei mai buni doctori desupra ta pe masa de operatie, si toul e zadarnic daca insumand hazardul, pana de curent, sau incizia gresita te trimite pe lumea cealalta cu bilelut clasa lux exact in fundul neantului. prietenii ce te ioubesc pentru randurile de bere ce le pui de cate ori iesi in oras, iubitele, ce iti sug sangele si vlaga alternand partidele de sex incendiare, si shppingurile nesfarsite in mall-uri si magazine de tot soiul. bucuria si minunea existemtei se pierde de cele mai multe ori odata cu trecerea timplului si apusul de soare, curcubeul dupa o canicula infernala din mijlocul lui cuptor, imaginea feerica a stelelor pe serul senin a unei nopti de vara, extazul clipeleor fericite din bratele persoanei iubite, si cate si mai cate, au dat , dau si vor mai da de acum incolo sens existei noastre pe acest pamant, cine stie poate o fi viata si in alt colt al universului dar traim acum si aici si asta conteaza cel mai mult. ah, da , planurile si fanteziile de viitor ce ne par mai mult decat realizbile cand le concepem, indiferent dca e vorba de afaceri, calatorii sau iubire viitoare, toate se leagana pe coarda imprevizibila a zilei de maine, ce nimeni nu stie ce ne va aduce cu certitudine.
si in aceasta goana dupa ceva uitam sa ne traim viata si sa ne buburam de micile placeri ale vietii.
daca tot e vorba despre viata sa nu uit sa trec in revista inca ceva ce ne face viata mai polin sai ne calauzeste cararea intortocheata a vietii, credinta. nu cred ca e cineva care nu crede cu desavarsire in nimic. religilia e considerata si a fost poate pe buna dreptatea considerata calusul mintal al omenirii din intunecat ev mediu, arzand pe rug poieti filozofi si inventatori. este ca camasa de protectie pentru cei care vor sa vada ce este dincolo deparlazul zidurilor bisericesti. mai e vazuta ca o afacere profitabila, si este n unele cazuri, in care oameni foarte pragmatici folosind cu dibacie ipocrizia si masca smereniei, sau spiritul mesianic au venit intr-o buna zi sa spuna vreunei comunitati ca il repezinta pe Dumnezeu si ca de acum incolo trebuie sa zidesca omul nou si o lume noua... indiferent de cred si unii si altii certe este ca credinta este o caracteristica inalienabila fiintei umane si pentru cei slabi e o nadejede ca totul va fi bine dincolo,pentru cei mai norocosi la zarurile sortii este un atribut, o anexa la viata de zi cu zi, o cutuma de care trebuie sa tina seama macar de cateva ori pe an, dar si mai e si alta categorie de oameni car enu cred prosteste orice duma rostita d eun prelat si incerca sa traiasca viata pe cat es epoate de armonios cu cei din jur si cu Creatorul sau, slujindu-i in fapt cuvant si adevar.
fiecare este special in feluil sau si fiecare are pasarele si naravuri , dar pe deasupra tuturora este ceea ce reuseste curtarescu sau cutareasca sa lase ca mostenire posteritatii, memoria vie a persoanei exceptionale care a fost sau e inghiutit de neghina uitarii.
Dar ca sa fiu definitiv sigur ca nu ati citit pana la urma aceste randuri, va intreb cati din noi ne punem intrebarea daca am iubit , iubim si daca vom iubi vreodata. plusez intrebarea, oare dorim sa iubim onest si sincer, direct si cu toata suflarea, sau asteptam egoist sa ni se ofere toata caldura si afectiune persoanei dragi, intorcand inapoi gesturi mimate imperfect ca intr-o certa de mahala. iubim si folosim cu exces de zel cuvint mari precum e dragostea pentru a ne ascunde cu adevarat indiferenta, pentru bani, pentru o pozitie sociala mai buna, pentru propriul orgoliu?
iubesc deci traiesc, visez deci traiesc, incerc sa admir si sa caut fruosul din tot ce ma inconjoara, inseamna ca exist.
au fost doar doua vorbe...

Sclavia in secolul XX

Sclavia este fenomenul ce a instit evolutia societatii umane din cele mai vechi timpuri pana in astazi. Sclavia isi are originile in mai multi factori ce tin de societate, economie si politica. Cel mai mutli dintre noi cunoastem intr-o masura mai mica sau mai mare inrobirea populatiei civile de catre popoarele cuceritoare. Ca urma a expansiunii unei Puteri militare si economice, populatiile de pe teritoriile anexate sunt fie exterminate fie exploatate in folosul metropolei. Acestea sunt supuse unei presiuni continue din partea autoritatilor locale si regionale, care prin diverse mijolace duc in cele din urma la bun sfarsit procesul de deznationalizare a populatie bastinase. Istoria coloniala a Marii Britanii, a Spaniei, Portugaliei, a Frantei si a marelor imperii continentale precum Imperiul Roman, Persan, Otoman, Imperiul Tarist sau cel Habsburgic, ilustreaza in parte diferite aspecte ale inrobirii a noi si a noi popoare.
Au trecut secole si formele sclaviei sau perfectionat astfel in secolul XXI cea mai raspandita forma de sclavie este cea economica. Dupa razboiul doi mondiat si mai ales dupa caderea Uniunii sovietice in neant, economia mondiala a fost impartita intre cateva mari puteri care formeaza la ora actuala organizatiile ce poarta denumirile conspirative de G8 sau de G20. Fiecare dupa puterea si capacitatea oamenilor ce formeaza guvernele in respectivele state, si-au luat cate o felie mai mica sau mai mare din tortul suprematiei mondiale. Chiar si criza acesat economica despre care se tot face mare tam-tam in mass-media imi pare o afacere dubioasa pusa la cale pentru a pune la zid cateva trusturi economice incomode. Totul ce se discuta in cabinetele G* sau G20 ramane cel mai mult in afara opiniei publice lucru ce lasa loc a numeroase interpretari si specaulatii in genul teoriei conspiratiei.
Zilele acestea am vizionat mai multe documentare privin istoria recenta(ca alta istorie americanii nu au) a Statelor Unite ale Americii. Temele documentarelor urmarite abordau problema drepturilor populatiei de culoare din America si marele manifestatii din anii 1965-1967, care a avut printre liderii sai figura legendara a lui Marthin Luther King. Nu cred ca prea multi dintre cei putini care vor citi aceste randuri isi pot imagina la ce umilinta, injosire si
batjocura erau supusi cetatenii afro-americani acum patru decenii. A uramt asasinarea lui John Kenedy, a lui Marthin Luther King, razboiul din Vietanam, bombaradarea Kambogiei si conflictul fatis cu sovietele din Afganistan.
Daca Statele Unite considerata tara cu cea mai mare democratie, pot spune dupa cele vazute in ultimul timp ca este tara cu cea mai mare demagoie existenta. In sprijinul acestei afirmatii vin documentarele privind lupta guvernului american impotriva traficantilor de droguri. Din cele mai importante procese conscute pana acum este cel al lui Ricky Ross, originar din South Central Los Angeles. In urma investigatiilor, si marturiilor s-a demostrat implicarea serviciilor secrete in patronajul traficului de subtante stupefiante peste hotarele federeale. O populatie drogata, prot informata si educata, deoarece se duce o larga campanie de spalare a creerilor, dezinformare si banii pentru educatie sunt directionati in alte domenii de activitate precum lichidare afacerilor familiale prin subsidierea marelor retele de magazine precum WalMart, KeyMart, etc.....
Desi impacati cu constiinta ca sunt liberi si cetatenii celei mai puternice si marete tari din lume, americanii cei mai luti din ei sunt inrobiti ca intr-o panza de paianjen de legislatiile locale si cele federale, The Bill or Rights, si Constitutia ramanand doar fatada lustruita a unor realitati hilare.

In "Iadul" fastfood-urilor americane...

Pentru o buna aprte din lumea ce en inconjoara, a vedea America este un vis aproape intangibil, plin de luminile si imiaginile feerice de prosperitate si glamur ce strabat in cele mai parasite sate prin micile ecrane. In ultimele doua decenii lumea s-a schimbat uimitor de mult, astfel ceea ce parea odata imposibil prionde contur azi sub ochii nostri devenind o normalitate. Asa se intampla si cu visul american(american dream), care a devenit accesibil mai ales pentru studenti si studente. Riscul de a fi respins la interviul de la Ambasada SUA, palea in fata dorintei de a pasi pe continentul de peste Atlantic si de a simti pe propria piele cum e sa traiesti in cea mai "libera" tara din lume, tara "tuturor posibilitatilor". In conditiile impuse de com[paniile de profil cre au aparut atat in Moldova ca si in Romania, ca ciupercile dupa ploaie, se numara o buna reusita scolara, inclusiv toate examenele luate, respecarea cu scrupulozitate a programului in anii precedenti, si cum e firesc banii, platiti in transele de inainte stabilite.

Dupa ce am luat viza lucrurile sunt foarte simple, cumpararea biletului de avion si plecarea mult asteptata. Angajatorii mai buni sau mai rai cum ai norocul sa iti cada, iti ofera initial un loc de cazare, iti face actele de sedere legala in State, si obligatoriu te ajuta sa iti obtii permisul de munca american(social security number-s.s.n.). La o zi sau doua primesti orarul de munca si sub impresia a tot ce este in jurul tau te apuci de munca. Acum ca sa fiu inteles, fiecare dupa prioritati cineva care dopreste sa isi scoata cat mai rapid banii, face tot posibilul si cauta si al doilea job, cerand totodata cat mai multe ore de munca, caci am uita sa precizez ca acolo esti platit pe ora, incasand de regula cate un paycheck la doua saptamani[pentru cei interesati, cand plecati prima data este imerios necesar sa aveti o suma de bani pentru a va acoperi cheltuielile persoanale in primele doua saptamani pana la primul salariu].

Dupa o saptamana, doua, maxim o luna de zile incepi sa te obisnuiesti cu fusul orar, cu oamenii si cu lucrurile din jur, poate ceva mai greu iti va veni cu mancarea. Dar ce mai conteaza, in America gusarea numarul unu este cea de la fastfood. Fastfood-urile, locurile patimirii noastre de peste vara.

Rasfoind cartea lui Vasile Ernu Nascut in URSS...

Recent am citit cartea lui Vasile Ernu Nascut in URSS. Este o carte remarcabila despre viata de zi cu zi din "mareata" uniune. Nu este nicidecum o carte sentimentalista si nostalgica dupa un trecut relativ recent, care trezeste numai oroare si dispret in randul populatiei mai tinere si a unor varstnici care au suferit in timpul regimului comunist. Realitatile din anii 70 din URSS, perioada despre care se spune ca a fost una de stagnare econimica, a coincis cu anii de tinerete a parintilor nostri. In cele de mai jos nu intentionez sa fac un proces de incriminare a statului sovietic, ci sa imi exprim cateva pareri, impresii de pe urma lecturarii acestei carti, completand pe ici pe colo cu idei si impresii aflate de la octombreii, pionerii sau membrii(de voi , de nevoi) ai acelor timpuri.
Unul din titlurile cartii povesteste despre impresionanta valoare a rublei sovietice, care raportata la dolar, statea cam astfel 1 rubla- 98 de centi americani. Dar cel mai interesant este enumerarea de bunuri si servicii pe care le puteai lua doar cu o rubla.
Petru ca de rau de bine sovieticii nu au dus lipsa atat de ruble cat de produse, cozile kilometriece marturissc acest lucru. Nascut la putin timp dupa prabusirea Uniunii am prins putin cate putin dim miscarile nationale din anii 90.Dupa trecerea definitiva la leu, aceasta moneda care este specifica poporului roman a detinut timp de cativa ani o insemnata valoare in raport cu dolarul raportul fiind de 4 la 1. I-a sa va spun ce puteai cumpara la mijlocul anilor 90 cu 1 leu: 7 gume cu nakleishi(abtibilduri), 10 pungi de 10 bani, 4 pungi de 25 si una de 1 leu, puteai sa-ti cumperi un creion simplu, un pix cu mina albastra, neagra, violeta, verde sau rosie fiecare la doar un leu, mai puteai pune in rugzac un caiet de 12 file in careuri sau in linii pentru limba romana, de bumboane nic nu doresc sa mai adaug deorarece cu cei 10 20 de lei cu care ieseam de sarbatori in oras, reuseama sa petrec pe cinste, si o berica si o pitza si ceva bani inca ramasi pentru eu stiu care petrecere. bileasuri cu branza, carne sau varza, doua bacalashe de rasarita de 50 de bani, mergeai de doua ori cu trolicu, puteai lua o apa minerala la sticla, sau patru pahare de apa cu sirop de la aparatele din oras, nu mai spun ce locurilte de reculegere la care aveai acces cu 50 sau 75 de bani. Aceasta lista ar putea continua inca pagini bune.
Am schitat cateva idei din aceasta carte, despre faptul ca raportarea la Lenin era o realitate cotidina si intima a celor mai multi cetateni sovietici. Cum s-a construit comunismul este lucru stiut, dar poate este mai putin cunoscut faptul ce servea si cum beia omul in "paradisul" sovietic. (va urma...)