O CARTE PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ

O societate cultă, educată, care are valori şi principii etico-morale bine definite, este o societate în care sunt respectate legile, şi încrederea în organelle statului este la un nivel înalt. Primul pas spre edificare unei societăţi prospere începe cu o educaţie solidă în sânul familiei şi continuă în şcoli şi universităţi. Oamenii care citesc sunt cei care devin administratorii cei mai buni ai propriilor destine şi a concetăţenilor pe care s-au învrednicit să îi guverneze. Acest articol pledează pentru popularizarea lecturilor şi a reevaluării impactului citirii cărţilor asupra individului şi a întregului mediu social în care cu toţii locuim. Copii orfani, oameni ai străzilor au reuşit prin lecturile potrivite la momentele potrivite să-şi schimbe viaţa radical, ajungând veritabile modele de succes în diverse domenii de activitate umană. Mai jos ve-ţi parcurge sfaturi şi citate din cartea lui Burke Hedges, De la lectură la bani, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2004, în speranţa că veţi gasi numite răspunsuri şi sugestii care vă vor călăuzi spre culmile succesului şi a împlinirii.
Lectura egalizează forţele în jocul vieţii. Cartea privită, citită la momentul potrivit, vă poate schimba viaţa! „O carte bună, conţine mai multă bogăţie decât o bancă solidă”(Roz L. Smith). Napoleon Hill afirma că prin lectură, descoperim o lume şi pe noi înşine. Lectura transformă ceea ce suntem în ceea ce am putea fi, deveni în viitor şi ceea ce începi citind, trebuie să termini prin viaţă. De multe ori, viitorul unui om a depins de lectura unei cărţi. Cărţile există numai mai pentru a ne inspira. Frazele sunt asemenea unor unghii ascuţite, care zgârîie adevărul în mintea noastră.(Diderot)
Destinul înseamnă alegere, nu întâmplare, marile schimbări încep în alegerile mici. Pentru reuşita în viaţă un negustor de cămile i-a lăsat moştenire servitorului său nu averea, pe care furul o poate săpa, sau monedele care prin rugină ci 10 pirgamente antice, fiecare conţinând câte un principiu nemuritor al succesului:
1. De azi încep o viaţă nouă.
2. Voi întâmpina această zi cu inima plină de iubire.
3. Voi persevera până voi reuşi.
4. Eu sunt cel mai mare miracol al naturii.
5. Astăzi voi fi stăpânul propriilor mele emoţii.
6. Voi râde lumii.
7. Astăzi îmi voi spori valoarea de o mie de ori.
8. Voi acţiona acum.
9. De azi înainte voi ruga, dar strigătele mele de ajutor vor deveni strigăte după îndrumare.
10. Vânzarea înseamnă viaţă, iar viaţa înseamnă vânzare(p.21).
Orice om care ştie să citească deţine puterea de a se dezvolta, de a-şi multiplica forţele existente, de a-şi face viaţa mai plină, mai semnificativă, mai interesantă, credea Adous Huxley. Tot ceea ce omenirea a făcut, a gândit, a câştigat sau a fost, se regăseşte în paginile cărţilor(Carlyle). Nu fiecare cititor este un conducător, dar orice conducător trebuie să fie un bun cititor(Harry Truman). În noua economie a cunoaşterii, dacă nu ai învăţat cum să înveţi, te vei descurca cu greu(Peter Drucker). Cunoştinţele şi experienţa sunt noua avere ce aparţine persoanei. Dacă părăseşti o companie acea avere vine cu tine. Pentru a fi bogat, trebuie să dezvoltăm talentele naturale date de Dumnezeu.
Picătura chinezească adică 15 minute de lectură pe zi pot schimba viaţa unui om. „Decide să avansezi cu o scurtă lectură în fiecare zi, chiar dacă e vorba de o singură frază. Câştigând 15 minute în fiecare zi, ele se vor face simţite la sfârşitul anului”, susţinea Horace Mann. Lectura cărţilor este ceea face oamenii mai „bogaţi”. Există o diferenţă uriaşă între omul nerăbdător, care vrea să citească o carte şi omul obosit, care vrea o carte de citit(G.K.Chesterton).
Scopul lecturii este de a obţine informaţii dar şi să înţelegi pe deplin mesajul. Cititul este ca un joc de golf. „Nu repetiţia este mama învăţăturii. Numai repetiţia perfectă este mama învăţăturii”. Lectura nu face decât să-i furnizeze minţii materialul informativ; numai prin gândire ne putem însuşi ceea ce citim(John Lock). Cum să citeşti o carte mult mai eficient: 1. lectura preliminară; 2. lectura activă, cu notiţe; 3. revizuirea notiţelor. Francisc Bacon spunea: „unele cărţi sunt menite de a fi gustate, altele de a fi mestecate şi digerate”, căutând sensul, mestecăm şi digerăm textul(p.56).
„Lectura se acumulează în progresie geometrică: fiecare nouă lectură se adaugă la ceea ce lectorul a citit mai înainte(Alberto Manguel). Omul care nu citeşte cărţi bune nu are nici un avantaj faţă de cel care nu le poate citi(Mark Twain). Cel care citeşte va avansa, devenind unul dintre „cei ce au”. În acest context investiţiile în educaţie aduc cele mai bune dividente. Deoarece cei care ştiu să citească înţeleg lucrurile de două ori mai bine(Meander). Orice om care ştie să citească deţine puterea de a se dezvolta, de a-şi multiplica faţetele existenţei, de a-şi face viaţa mai plină, mai semnificativă, mai interesantă(Aldous Huxley). Unii elevi beau din fântâna cunoaşterii în timp ce alţii doar bolborosesc. Dacă singura unealtă pe care o ai la îndemână este un ciocan, atunci toate problemele îţi vor părea că seamănă a cuie”. Timpul liber, pentru a fi folosit cu înţelepciune, necesită devotament, imaginaţie, reflecţie şi disciplină.
O lume competitivă oferă două posibilităţi. Poţi pierde, sau dacă vrei să câştigi, trebuie să te schimbi. Aşa stând lucrurile peste cinci ani , vei fi acelaşi om de astăzi, cu excepţia a două lucruri, oamenii pe care-i cunoşti şi cărţile pe care le citeşti. Vremurile dure trec, oamenii duri rămân. Bogăţia în sensul deplin a cuvântului înseamnă să detectezi problemele şi să le rezolvi. Foloseşte-ţi timpul pentru a te imbogăţi din scrierile altora, astfel încât să obţii cu uşurinţă ceea ce alţii au obţinut muncind din greu. Nu trebuie să ne evaluam în funcţie de problemele cu care ne confruntăm, ar fi mult mai bine sa ne evaluăm în funcţie de problemele pe care le putem rezolva. În acest labirint de citate şi expresii imbibate de filosofie şi uneori de pragmatismul cel mai elementar, îndemnul de a citi pentru a trăi, vine să închee această tiradă şi înşiruire de argumente menite de a stimula patima cititului în tine, şi cei din jurul tău.
Victor Hugo, marele romancier francez susţinea că în faţa necazurilor vieţii, oamenii înţelepţi îşi găsesc consolarea în cărţi. Lectura poate fi privita ca o gândire îndrumată vizual. Dumnezeu îi ajută pe cei ce se ajută singuri. „Citeşte despre viaţa altcuiva, căci asta te face să te gândeşti la propria-ţi viaţă. În aceasta constă frumuseţea. De aceea cărţile plac”(p. 79). În cele mai bune cărţi, marii oameni ne vorbesc, ne transmit cele mai preţioase gânduri ale lor şi îşi strecoară trăirile proprii în sufletele noastre. „Un strop de cerneală poate face un milion de oameni să gândească”, scria Lordul Byron. Pentru o viaţă fericită este nevoie de numai trei lucruri: binecuvântarea lui Dumnezeu, cărţi şi un prieten, conchidea Lacordaire. Cărţile care te ajută cel mai mult sunt cele care te fac să gândeşti cel mai profund. „EŞTII CEEA CE CITEŞTI - PRIN URMARE, FII ATENT LA CEEA CE CITEŞTI”. Cuvintele sunt, fireşte, cel mai puternic drog folosit de omenire. Când citeşti o carte indiferent dacă este inteligentă sau stupidă, deseori pare a fi vie şi că ne vorbeşte.
„Cititul este războiul pe care se ţes veşmintele interioare. Lecturile proaste sau neatente imbracă mintea şi sufletul în veşminte proaste”(A.P. Gouthey). Alegerea cărţilor, la fel ca şi alegerea prietenilor, este o obligaţie serioasă. Suntem la fel de responsabili faţă de ceea ce citim ca şi faţă de ceea ce facem(John Lubbock). Dacă aţi întâlnit un om cu un intelect deosebit, ar trebui să-l întrebaţi ce cărţi a citit. Un om învaţă numai prin două metode: una este lectura, cealaltă este asocierea cu oamenii mai inteligenţi(Will Rogers). O cameră fără cărţi este ca un trup fără de suflet(Cicero). „Dacă vreţi să aveţi succes, trebuie să faceţi ceea ce fac oamenii care se bucură de succes. Dacă vreţi ca lucrurile să meargă mai bine, dumneavoastră trebuie să faceţi lucrurile mai bine. Dacă vreţi ca lucrurile să se schimbe, dumneavoastră trebuie să vă schimbaţi”. Există un colţ din Univers pe care ştii sigur că-l poţi face mai bun, şi acela eşti tu(Adous Huxley).
Lectura placută şi fie ca faptele noastre sa spună mai mult despre noi decât noianul de cuvinte care păşesc hotarul buzelor noastre. Acta non verba, noi suntem singurii stăpâni ai propriului destin!!!

O "ŢARĂ" NEBUNĂ DE TOT

Cel care controlează trecutul, acela controlează şi viitorul. Cel ce controlează prezentul controlează şi trecutul. Doar în două propoziţii putem rezuma procesele de manipulare, dezinformare şi îndobitocire a maselor practicate de guvernele statelor lumii de la primele sale forme de organizare pâna la superputerile economice şi politice ale momentului. Chiar dacă pare absurd, sistemul democraţiei populare conţine în esenţa sa germenele dictaturii şi a revoltei. Aşa cum susţineau unii istorici francezi, lumea şi istoria umanităţii are o evoluţie ciclică, apariţia, consolidarea, apogeul şi declinul sunt etapele definitorii ale creaţiei politice ale minţii umane. S-ar părea că niciodată până acum omenirea nu a trăit mai uşor, beneficiind de asisţenţă medicală, munca cere un efort fizic relativ redus, produsele alimentare din belşug, etc, etc. Aparenţele înşeală şi contribuie la formularea unor generalităţi şi idei preconcepute care duc la denaturarea unui adevăr, transmis deformat posterităţii. „Cândva în alte vremuri , un semn de alienare era să afirmi că pământul se roteşte în jurul soarelui, astăzi e o nebunie să mai crezi că trecutul este inalterabil”. Istoria o scriu învingătorii, şi indiferent cât de geniali sau minunaţi au fost „amerindienii”, alte popoare sau naţiuni, urma lor a fost ştearsă din memoria colectivă printr-o simplă mişcare de condei, sic! „Dacă trecutul este suprimat şi dacă mai rămâne ceva din el, acele fragmente supravieţuiesc doar în lucruri, nicidecum în cuvânt”(vezi civilizaţia etruscă din Italia(132).
Î
ntr-o lume paradoxală a terorii, Ministerul Adevărului concentra întraga informaţie, controla distracţiile de masă, învăţământul şi artele frumoase; Ministerul Păcii se preocupa de război; Ministerul Iubirii era însărcinat cu respectarea legilor morale şi cu menţinerea ordinii, iar Ministerul Belşugului trebuia să monitorizeze creşterea vertiginoasă a economiei, într-o ţară în care oamenii nu aveau cu ce se încălţa mulţumitor şi să-şi ascundă goliciunea corpului, supus frigului şi căldurii in aceleaşi zdrenţe invariabile. Tot ceil del al Belşug organizau şi foametea(8). Libertatea era văzută de puţinele minţi lucide pornind de la posibilitatea de a putea spune liber că doi ori doi fac patru. Dacă se admitea aceasta, toate celelalte decurgeau de aici, dar lucrul acesta banal era literalmente imposibil(71). Într-un astfel de mediu când respecţi regulile mărunte, îţi poţi îngădui să le încalci pe cele mai mari(în colhoz pe dealul mare, cine fură-acela are, cineva fura cu scacul, cineva cu căruţa, altul cu camionul, în timp ce la patrulea partaja vagoane întregi, deşi toţi îşi indeplineau datoria patriotică faţă de partid şi Fratele mai Mare(111). În amintirea lui Pavlic Morozov, copiii erau montaţi împotriva părinţilor, erau învăţaţi să-i spioneze şi să-i pârască pentru cea mai mică abatere. În acestă hiper-realitate familia a devenit o anexă a Poliţiei Gândirii. Oricând erai urmărit de cineva, care te cunoaşte în intimitatea ta(114). În aceste condiţii cele mai bine informate persoane asupra actualităţii erau în acelaşi timp incapabile a vedea lumea aşa cum era ea. O mai bună înţelegere a lucrurilor presupunea o adâncă autoînşelare, o mai mare înţelegere echivala cu o alienare desăvârşită(182).
S
copul falsificării şi rescrierii istoriei era acela de profilaxie, pentru a suporta mai uşor mizeria cotidianului în mare parte fiindcă nu mai exista un model pentru comparaţie şi, nu în ultimul rând, pentru a confirma infaibilitatea Partidului. Căci trecutul era în viziunea lor doar ceea ce putea fi probat documentar sau reînviat din memorie(181). Era eternizată lipsa de libertăţi şi a inegalităţii sociale, era blocată dezvoltărea şi imobilizată istoria însăşi. În acest context războiele înghiţeau toate bunurile supraproduse şi conserva o mentalitate indinspensabiă societăţii ierarhizate. Era o luptă a elitelor conducătoare impotriva propriilor supuşi, scopul războiului fiind acela de a conserva structurile sociale existente(marea teroare comunistă şi masivele epurări din toate domeniile de activitate economie, viata politică, au urmărit şi ele scopuri similare(168). Era un sistem cu o structură piramidală, în care se glorifica liderul, personaj semidivin, cu o economie dirijată, orientată spre susţinerea războilui(împotriva duşmanilor interni şi a celor externi(167). Partidul avea două scopuri bine definite: cucerirea întregii lumi şi înabuşirea pentru totdeauna a gândirii libere(164). Minimul de trai se calculca întodeauna mai scăzut decât era necesarul(oare cum este calculat acest minimum acum în societatea aşa zisă democratică, şi cât de reale sunt aceste pronosticuri pentru oamenii străzii sau persoanele care şi-au dedicat o viaţă slujirii patriei şi acum ingheţă de frig şi sunt fără înconjoruri veritabili muritori de foame(162). În această societate utopica aşa ca în toate mediile umane oerganizate se distingeau trei pături sociale: cei-de-sus, cei-de-mijlor şi cei-de-jos (156), care este deosbirea de reliatatea în care locuiesc eu şi tu acum la un deceniu după trecerea în cel de-al treilea mileniu?
Sistemul de detenţie are drep scop primordial separarea oamenilor periculoşi de societate şi de ai corecta în celaşi timp pentru ai determina să devină oameni mai buni. Reintegrarea unei persoane după arestul închisorii totalitare se realiza prin „învăţătură, înţelegere şi acceptarea unanimă a realităţii Partidului”(220). Partidul stăruia în a deţine puterea numai de dragul puterii în sine. Puterea niciodată nu era cucerită pentru a renunţa la ea. Puterea nu era un mijloc în viziunea lor ci un scop în sine. Iar pentru a exercita mai eficient acestă forţă trebuie să controlezi conştiinţa pentru a dispune după bunul plac de materie(222). Un om îşi arată puterea sa asupra altuia prin simplul fapt că il face să sufere. Puterea constă în a pricinui durere şi a umili(225).
Această paralelă socială, acest univers al dictaturii şi terorii omniprezente a fost conceput de George Orwell, în timpul războiului rece, la o distanţă de sute de kilometri de lagărul socialist, în care nu a avut „fericirea” să călătorească niciodată. Câteva din ideile acestei cărţi sunt mult mai reale astăzi decât acum 50-60 de ani în urmă. Teroarea poate fi brutală, afişându-şi forţa deschis ori poate îmbrăca o mănuşă de catifea peste pumnul de oţel, care nu atacă carnea ci atentează direct asupra libertăţii spiritului. Vreau să cred că cele scrise mai sus nu au nici o legătură cu viaţa şi realităţile în care am fost sortiţi să ne naştem şi să traim, idei despre o lume fantastică şi nu una autentică, dar cu toate acestea intuiesc că vizionarul din socolul al XIX-lea, Jules Verne, a avut un urmaş pe măsură un veac mai târziu, în spiritului lui George Orwell.
Sursă: George Orwell, 1984.

La răscrucea de drumuri

Scriu ceea ce gândesc, ca fapt divers şi "excepţional", doar când bate la pragul minţii mele domnişoara suplă, înger şi demon, vis şi arătare, inspiraţiunea.
Niciodată din momentul în care apărem pe lume, omul trăieşte în într-un continuu dute-vino, conştient de trecut, visători în privinţa unui viitor luminos, pe care ni-l dorim cât mai roz şi cât mai plin de împlinire, şi legaţi de-un prezent asemenea unor nisipuri mişcătoare.
Mediul în care suntem crescuţi ne formează şi ne determină opţiunile subconştiente care ne teleghidează preferinţele până la cripta funerară.
Hazardul, inspiraţiunea sau "norocul" este un cel, care în unele cazuri ne deschide porţile şi uşile unei lumi în care ne realizăm. Proverbil popular spune ca Norocul şi-l face omul cu munca sa, adevărat pe de o parte şi nimic mai fals în acelaşi timp, depinde care parte a paharului eşti tentat să îl accepţi.
La răscrucea de drumuri după o facultate, după o şcoală, după o realizare minoră sau mai notabilă, ai la dispoziţie cele două opţiuni vechi decând cerul şi pământul, bătălia dintre trup şi suflet, pâinea noastră cea de toate zilele, muncită azi într-un fel mâine altfel, atârnând în cui medaliile şi lăsând diplomele de studii să prindă praf în şifonier, sau munca îngrată de la oră la ora, cu salariu mizerabil şi o promisiune vagă de avansare într-un viitor prea îndepărtat. Azi pentru a supravieţui se promovează tipul personajului şmecheraş, gata să treacă peste capete şi peste buchia legii suficient încât să nu fie băgat la zdup, care în timp record îşi agoniseşte vilă, masă, maşinică(de preferinţă BMW(Baievaia Mashina Wora) şi vreun mic băruleţ în care să mai spele veniturile îmbibate de sânge, lacrimi şi suferinţele celor cinstiţi, mici şi săraci cu duhul adesea. Trag un pumn în masă, închid ochii, schimb cu telecomanda creierului emisiunea, şi încep să îmi pregatesc temele la facultate, planurile de lecţii pentru copilaşii de a V-a, şi îmi zic, totul va fi bine, trz to be positive, dacă vreau să fie mai "ghine" la mine acasă şi în ţara asta hai să începem de la noi înşine. Dacă lumea se confruntă cu o profundă criză economică şi spirituală, societatea pruto-nistreană şi omuleţii de pe malurile Bâcului, trăiesc o profundă criză de bun-simţ, în marea lor majoritate.
Lectura unor mici articole, cărţi de etică, filosofie, bune-maniere ori spiritualitate conţin unele sugestii şi îndrumări pentru a orienta o conştiinţă alfată la o răscruce de drumuri.

Prietenia între dintre baiat si fată

Viaţa noastră în esenţa ei este o îmbinare continuă de paradoxuri, când ne naştem începem să murim încet, atunci când suntem mici dorim să devenim mari şi tânjim după tinereţe şi copilărie atunci când trecem de o anumită vârstă, iubim ce ne face rău şi evităm să facem lucruri frumoase şi bune care afectează brandul sau imaginea, masca atent construită ani la rând.
O bună parte din bărbaţi sunt adepţii maxemei ca "din femei ne naştem şi în femei ne întoarcem...". Artocilul acesta nu se vrea a fi unul misogin care la drept vorbind daca arunc o mica privire de-a lungul istoriei, umanitatea in decursul dezvoltării ei consemnate documnetar a fost una dominata de bărbaţi.
Trecând peste faptul că cineva se orientează mai bine în spaţiu şi unii fac mai multe lucruri simultan, anumite persoane gândesc cartezian alţii emoţional şi lucrurile în genul ăsta ar putea continua la nesfârşit, după acest preambul intervine o "simplă" întrebare unde este limita prieteniei, nu dragostei, nu pasiununii, ci amiciţiei dintre un băiat şi o fată? Poate exista prietenie între sexe?