Cercul "alcoolicilor" anonimi

Chiar dacă prea puţini recunosc acest lucru, fiecare din noi este dependent de un dorg. Gama de droguri poate varia de la patima stomacului şi a paharului, muzică, accesorii sau goana după adrenalină şi senzaţii tari în stupefiante sau în mediile cele mai lugubre a unei fantezii debordante. Fiecare din noi este un membru al unui club sau a mai multor astfel de "cercuri ale alcoolicilor" anonimi, în cadrul cercului său de prieteni, în familie, în societate. Deosebindu-le unele de altele doar gradul de sinceritate şi receptivitate a emiţătorului şi a receptorului. A venit primăvara şi e firesc ca lumea să iasă din găuacele în care au dormitat o iarnă întreagă dichisită cu geruri, zăpadă şi splin inerior. Recunosc fără să îmi fie ruşine ca sunt "abonat" şi eu nu la unul, ci la mai multe astfel de cluburi. Am prieteni în medii variate, cu ocupaţii şi vârste diferite, pentru că îmi place să descopăr toate dedesbturile şi formele deosebite a vieţii acesteia. Aruncă mai multe pete de culoare şi lumină în rutină anostă din jurul tău şi acel "licăr" pozitiv din privirea ta nu va disparea nicodată. Ma numesc Ion. Salut Ioane!!!Bine ai venit în clubul nostru!!! So, WTF, be positive!!! 

27 marie 2012 sau a fi român în Republica Moldova...

Duminică, 25 martie 2012, începând cu ora 16.00 în centrul Chişinăului a avut loc Marşul Unirii, celebrarea a 94 de ani de la unirea Basarabiei cu România(27 martie 1918). La acest marş au participat tineri şi bătrâni, poeţi, studenţi, elevi, profesori şi oameni din alte domenii de activitate. La cea dea treia ediţie a Marşului Unirii, organizat în acest an de Acţiunea 2012, şi-au adus aportul oameni de creaţie şi membri ai ONG-urilor de pe ambele maluri ale Prutului. Participanţii la marş au arborat tricoloruri, pancarte unioniste şi anticomuniste, grupuri de tineri au purtat tricouri cu slogane precum Basarabaia pământ românesc sau Basarabia e România(marele banner afişat în faţa Academiei şi pe scările Palatului de Operă şi Balet). Acţiunea a fost autorizată de Autorităţile Municipale, astfel cei care au participat la eveniment au parcurs Bulevardul Ştefan cel Mare până la scoarul Teatrului de Operă şi Balet, însoţiţi fiind de reprezenţanţii foreţelor de ordine, care au preîntîmpinat altercaţiile şi provocările lansate de un mic grup de „aşa-zişi patrioţi” ai Moldovei, care au aruncat injurii verbale dar şi ouă.  Un lucru care sfidează orice logică este acela că cei mai mari „aşa-zişi patrioţi ai Moldovei” sunt unii minoritari, cărora bine mersi li-i bine şi şi li-i cald aici între Prut şi Nistru şi nu aiurea de unde au venit cândva bunicii sau strămoşii lor, şi nesocotesc limba şi cultura populaţiei băştinaşe, dispreţuind-o şi desconsiderând-o.  Domnul Victor, un bunic simpatic şi nepoţelul său Cezar din braţele sale stând în faţa Academiei ne-au spus că spiritul naţional, sentimentul de român este nu doar unul dobândit prin naştere, dar şi o realitate, o identitate liber asumată şi cultivată de-a lungul vieţii. Nu este suficient un document, o călătorie pe la locurile istorice din România pentru a deveni şi a simţi româneşte. A fi român este o realitate conştientizată, educată şi valorificată azi mai mult ca ieri şi mâine mai mult ca astazi. „Apa vine apa trece, pietrele rămân, e şi grea, e şi frumoasă viaţa de român”. După două mii de ani de creştinism am ajuns la paradoxul să compar atitudinea creştinilor de a ţine capul sus şi tare în timpul prigoanelor păgâne cu afrimarea „firească” a originii româneşti a populaţie majoritare după 70 de ani de rusificare, indoctrinare şi deznaţionalizare. Mergeam pe bulevara şi eram de-a dreptul revoltat de numărul impresionat de spp-işti cu staţii radio sau cu camere video şi de fotografiat. Sergiu ne-a spus că în viziunea sa, actul de la 27 martie 1918, a fost un act de justiţie, o acţiune firească a românilor dintre Prut şi Nistru de a se uni cu fraţii lor, despărţiţi de un râu de lacrimi şi sânge. Tot el ne-a mai spus că toţi cei care cunosc adevărata istorie ar trebui să celebreze unul din cele mai importante evenimente ale naţiunii române, din ambele state româneşti.  În drumul spre Piaţa Marii Adunări Naţionale a fost scandate îndemnuri unioniste şi anticomuniste dintre care amintim doar câteva: „Trăiască, Trăiască, Trăiască şi-nflorească, Moldova Ardealul şi Ţara Românească; Basarabia Pământ Românesc; Basarabia e România; Limba română, unica stămână, Refuz, rezist, sunt anticomunist...”. În scoarul  Opere au luat cuvântul scriitori, artişi şi toţi cei care au avut de transmis un mesaj de felicitare şi încurajare celor prezenţi. O atmosferă de sărbătoare au adus melodiile Mariei Sarabaţ, Mariei Iliuţ a unei formaţii de lăutari, piesele de estradă, horele şi sârbele dansate de  cei prezenţi. Spre finele petrecerii şi-a făcut apariţia şi primarul oraşului Chişinău, Dorin Chirtoacă, care a făcut o scurtă baie de mulţime, aşa cum se obişnuiesc cei mai mulţi politicieni occidentali, care vor să dea senzaţia alegătorului că le este mereu la dispoziţie şi îi pasă de problemele şi nevoile oamenilor. Sincer să fiu, nu ştiam ce va fi şi în ce constă un marş pentru suţinerea unei idei şi atitudinici civice, dar pe final mi-a plăcut. Dacă îţi este ruşine să spui sus şi tare că eşti român, şi României îi va fi ruşine de tine şi nu te va recunoaşte de copil al ei. Nu noi am rupt Moldova medievală în două, nu noi am vot unirea din 1918 sau Tratatul Ribentrop-Molotov şi pactul adiţional secret, dar noi suntem cei care trebuie să repunem în drepturile sale fireşi limba şi cultura naţională aici la noi acasă, noi suntem cei care trebuie sa curăţăm istoria de falsuri şi mistificări şi să facem ca lumina adevărului să crească spicul dreptăţii. La final, dar nu în cele din urmă să nu uităm că a fi un bun român mai înseamnă şi a fi un cetăţeam responsabil şi devotat oriunde ai avut noroc sau nenorocul de a te naşte!!! 

Între valoare şi nonvaloare...

O masă de oameni etalon, sub raport de vârstă, sex, religie, ocupaţie şi opţiuni sexuale este supusă unui chestionar, care se reduce la o singură întrebare: dacă ar fi să alegeţi anonimatul cel mai obscur sau să apăreţi pe "sticla", ce aţi prefera? Ţinând cont de marja de eroare, înclin să cred că majoritatea ar opta pentru celebritate. GENERAŢIA MĂMĂLIGĂ-BRÂNZĂ-JIN-FRIPTURĂ-MURĂTURI, este înlocuită încet dar sigur de GENERAŢIA MACDONALDS-EMO-GLAMUR. Vedetismul este noua "febră a aurului" din zilele noastre, foamea de bani şi goana după celebritate. Poţi fi genial de talentat dar nu bogat, în timp ce personajele mondenităţii de pe malurile Bâcului, se percep şi răspândesc ideia de bleşug material şi hedonism. Obsesie ce coboară spiritul până-n cele mai adânci hrube ale indecenţei sau a fanteziilor sexuale, promovate fără lipsă de scrupul de producătorii everi ai televiziunilor şi site-urilor porno. Mare e gradina Ta Doamne, iar dacă gândeştii fi-i mai bun decât ceilalţi! Printre felinele de cluburi şi mitocani de pe borduri, trage aerul până-n creieri, aşa e-n casa de nebuni!!!!(abia aştept o roşie în figură, de la cei care nu sunt de acord cu mine:))

Cine poate citi, să înţeleagă...

De ce absolut nimic în lumea asta nu vine şi nu se primeşte gratis. Pentru tot şi pentru toate trebuie să plăteşti un preţ, efort, valută, renunţarea la vise sau răstignirea spartană o oricărei tendinţe hedoniste. Este un amplu proces de derivă socială, înjectarea în creierul unei mase, că unicul scop  al vieţii este urmărirea plăcerilor gastronomice, sexuale, exaltarea orgoliului individual sau de grup. Dăruiesc buchete de trandafiri, pentru că este cool şi în felul acesta accesez un shortcut pentru a ajunge mai repede la inima(prostii, la trupul persoanei care ne trezesţe tendinţele cele mai primitive). Fac foamea o lună întreaga, dar tot îmi iau un telefon ultimul răcnet, cu care să mă rup în figuri, în cercul de "prieteni", barem că nu am bani pe cont, dar sunt cool şi sunt în rând cu "lumea". Hai sictir, mâine, peste yeci de nai, sau dioncolo, tot trebuie să dai socoteala pentru tot ce ai făcut, gandit, petrecut timpul şi ai gestionat bunurile pe care le-ai avut, aşa câte le-ai avut. Cum mertă trăită o viaţă.
Singurătatea este grea şi de cele mai multe ori nimeni nu îi înţelege povara atât timp cât sângele pulsează cu putere în vene şi perspectiva morţii este ignorată cu desăvârşire. Omul contemporan este un specimen într-un complex proces de însingurare, în mare parte şi datorită boom-ului mijloacelor de socializare, care plasează tot mai pregnant comunicarea verbală, fizică pe planul secund. Nu îmi surâde perspectiva undei singurătăţi şi de aceea încerc să îmi fac cât mai mulţi prieteni şi cunoştinţe, dar ca acest lucru să funcţioneze, mai este nevoie şi de o triere a masei de oameni care vin în casa inimii tale, ospătează, fac mizerie şi te lasă cu ochii în soare. Nu vreau să fiu de unul singur, dar nici nu am de gand să mă mulţumesc cu jumătăţi de măsură. Cine poate citi, să înţeleagă...

Jurnaliştii între "Amin" şi "Hai noroc!"

Sâmbătă 17 martie 2012, un grup de studenti de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, de la Universitatea de Stat din Moldova, au vizitat câteva mănăstiri din ţinutul Călaraşi. Ajunşi cu molistivirea lui Dumnezeu în timpul Postului Mare, în care lumea încearcă să se înduhovnicească şi se roagă mai cu sârg pentru păcatele sale, vizita unor mănăstiri, o cuvântare plină de învăţături şi câteva metanii garnisită cu aprinderi de lumnări şi scriea la sănătate au menirea să lumineze şi să împace zbuciumul şi neliniştile sufleteşti. În cardul  etinerariului stabilit cu stricteţe de Pancu Ana-Maria, au fost vizitate Mănăstirile Frumoasa, Hârjeuca şi Hârbovăţ. Domnul diriginte al grupei j115, Madan Vlad şi Ion M. Cerga au prezentat viitorilor jurnalsşti un scut istoric al fiecarei mănăstiri. Într-o lume tot mai tehnologizată şi mai alertă, societatea contemporană duce o acută criza de comunicare, socializare interunamană. Această excursie a fost un bun prilej pentru cei prezenţi de a se cunoaşte mai bine şi de a se împrieteni. Şi dacă "statul de vorba" la moldoveni de cele mai multe ori are loc în beci, în faţa unui butoi, stingand vinul cu braânză de oi, ceapă, slanină şi mămăligă, am hotărât să nu încălcăm tradiţia. Când sălile de curs şi seminariile sunt înlocuite de padure, prepararea grătarului şi aranjarea mesei, începe faza a doua a cunoaşterii oamenilor care întâmplător sau nu îţi vor fi alături la bine sau la rău, la restanţe şi recuperări timp de trei ani.
   Ieşirile în oraş, excursiile şi toate activităţile care implică tinerii şi studenţii, care au o finalitate pozitivă, benefică individual sau pentru lumea din jur trebuie promovate şi susţinute. Locurile frumoase, multe puţine câte sunt ele trebuie să fie cunoscute de fericiţii acestor meleaguri, căci preţuirea unei ţări, fie ea şi cea natală trebuie cunoscută. Câte bordeie atâte obiceie, Moldova rămâne pentru o bună parte din noi o ţară pe care nu pe o cunoaştem pre puţin, situaţie inadmisibilă, după părerea mea. Noi suntem cei care trebuie să schimbăm aceste triste realităţi. Între un "amin şi un hai noroc", turul Moldovei, ne cheamă şi ne aşteapătă...

Iubesc, Urăsc....

      Nu sunt mereu la înălţimea aşteptărilor tale exagrate. Sunt mult mai bine decât toţi ceilalţi şi mult prea bun pentru tine, de cele mai multe ori, dar te aleg pe tine. Nu e nimic mai apropiat decât senimtementul care  te desparte de cea mai mare dragoste sau de cea mai mare dezamăgire în viţa ta. În funcţie de nivelul de valori la care te raportezi şi la faptul cât de mult ţii la persoana care îţi stă înainte. Invectivele unei fete pot varia de la ceea că te dai cu parerea în stilul cel mai obsecen, sau fie eşti mai elevat cumva, nu eşti cel mai  bun la pat sau nu eşti receptiv la un sex formidabil,  etc, etc. Te iubesc pentru ceea ce eşti, nonconformistă, mereu activă, şi nu ai timp pentru tine(mine), dar când eşti cu mine suntem cei mai iubiţi omuleţi de pe faţa pământului, cei ma alintaţi şi cei mai invidiaţi boyfriend(zi) indiferent de concucurenţă de ici şi de colo, având certitudinea că omuleanul te vrea, te simte şi te doreşte cu orice centimetru pătrat din simţirea sa. Băi fotbalist-o,  bagă-ţi minţile în cap, IMC, chiar ţine la tine si wra să-ţă spună că te şte dulce. Dulce, Pupăcesc..

Dar voi ştiţi cine e Ana-Maria? E fata care asculta cea mai bună muzică din lume( especially AC DC) şi care se pricepe în toate. În special să poate joace biliard.Astăzi, 15 martie 2012 ea m-a câştigat. Vreau şi pe mine să mă înveţe dar nu are timp îndeajuns. Ea de fapt se pricepe bine şi la blog-uri(mă ajută şi cu al meu). Are blogul ei care e foarte popular şi atunci când îl citeşti, te teleportezi într-o altă galaxie, plină de muzică, imaginaţie, logică şi în acelaşi timp realităţi ce ea le face mai dulci. Puteţi accesa blogul ei aici : anamariapancu.blogspot.com

Îi mulţumesc ei pentru tot!

Asa cum sunt...

Daca stau si arunc o privire pe cerul plin de stelele tremurande in aceasta primavara frumoasa, zaresc constelatia sagetatorului, intaplator sau nu zodia lui Nostradamus. Nu ma plimb in mertzane si lexus-uri, dar calatoresc in timp si spatiu pe covorul fermecat, nu frecventez localurile gen people, cocos sau drive, in schimb savurez origiile si banchetele copioase impreuna cu Cezar, Ulise, Alexandru Macedon si Atilla. Nu plutesc ca pestele in apa in aturajul vedetelor glamuroase, gen Ursu, Istrati sau Pavel Turcu, in schimb ma bucur de compania lui Aristotel, Hegel, Confucius sau Kant. Nu sunt ateu si nici habotnicul inrait sa imi mortific corpul cu biciu, dar cred. Babacul meu nu e oligarh sau sef cu ceafa groasa, dar m-am bucurat de un sfat si de o educatie barbateasca pentru a razbate de unul singur. Bat in usi, cu reusite episodice, caut adevarul si implinirea, si deseori incep sa-i adulmec gustul, cer sinceritate si sufletism, si "Cineva" mi-i scoate in cale. Asta sunt eu...

Două decenii de lacrimi

Cu mai bine de douazeci de ani în urma a izbucnit conflictul armat din Transnistria, când centrele de poliţie controlate de Chişinău au fost atacate de trupele miliţiilor căzăceşti. Râuri de cerneală şi cel mai important râuri de sânge au stropit cele două maluri ale Nistrului. Eram prea mic în vremea aceea şi din câte am putut studia şi am auzit din povestiri, confruntările de pe Tiras au fost învăluite de acte de veritabil curaj, trădare, entuziasm tineresc, idealism şi un joc de clulise care depăşeşte fantezia cea mai îndrăzneaţă. Situaţia în care trupele de poliţie şi voluntarii, prost înarmaţi şi deseori neavând muniţia necesară au rezistat cu bărbăţie atacurilor trupelor regulate ale armatei a 14-a, reprezintă o icoană a curajului şi abnegaţiei combatanţilor noştri. În acestă zi de doliu, dar şi de renaştere naţională trebuie să păstrăm o clipă de reculegere în amintirea oamenilor care au făcut posibilă, consolidarea independenţei, suveranităţii şi cei care au militat pentru integritatea mult-pătimutului nostru stat.
Sprijinul combatanţilor de-a lungul timpului a variat, dar niciodată nu a fost îndestulător, situaţia sper să se schimbe. Dorim să credem că vom ajunge în ziua în care fiecare cetăţean al Moldovei îşi va iubi cu toată simţirea lor patria şi nu vor pregeta să vină la arme atunci când Ţara va fi în pericol.
Au trecut două decenii de lacrimi, însă ridurile săpate în inima Moldovei încă nu s-au cicatrizat.
Poză:Constantin Codreanu