Întâlniri imposibile

Omul este o fiinţă socială şi doar interacţionând cu alţii creşte, se dezvoltă şi se afirmă ca individ şi personalitate. Şi tot acest calambur începe mereu la infinit cu situaţia care poartă generic numele  de întâlnire. Din moment ce maşina timpului care din câte cunosc nu s-a inventat, nu poate să ni-i adune la un loc la un pahar de vorbă pe Napoleon, Aristotel, Curt Cobain sau Matta Hari, ce-ar fi să ne închipuim că teoria relativităţii trasă de păr ar organiza o procesiune bahică punându-i faţă în faţă pe unii din aceşti piloni ai istoriei umane şi eu, tu sau colegul care nu achită taxa la troleu. Pe de o parte, tu, omul viitorului dotat cu I Phone5, cameră video, laptop şi alte gadgeturi şi accesorii moderne şi grupul de omuleţi ce şi-au lasat aprenta în istorie incărcaţi cu epoleţi, bijuterii sau având garderobe ce variază de la costumul lui Adam şi Eva la toaletele elegante ale antichităţii sau a galantelor articole vestimentare de la începutul secolului douăzeci.
Într-o după amiază târzie când soarele îşi făcea bagajele pentru a primi viza turistică pentru altă emisferă a globului, un coctail molotov şi un fum de iarbă au dedublat realitatea transformând luxoasa peşteră de patru scoici de mare în templul confesiunilor sau pub-ului întâlnirilor schimbătoare de viaţă. Generali şi scriiitori cu pana ascuţită, hetaire şi regine ale scenei, muzicanţi şi ghicitori în stele, tot ce nu este banal, plagiat sau plicticos, oameni de caracter, talent şi inspiraţie s-au dezmeticit dintr-o dată în alt loc, alături de oameni ciudaţi, iar toate aceastea din simplul motiv că fiecare în parte şi fiecare deopotrivă este mărturia vie că imposibilul este doar una din treptele ce poti fi depăşite în calea spre perfecţiune...

va urma...

Dubai mai mult decât o provocare

Dubaiul este unul din cele mai bogat şi prosper stat din Emiratele Arabe Unite. Milioanele de turişti de cin aici anual sunt astaşi de capodoperele arhitecturii contemporane, de parcurile de distracţie şi de nenumăratele buticuri din mall-urile numeroase din capitală. Într-un oraş ce niciodată nu doarme locuiesc filipinezi, hinduşi, pakistanezi şi alte naţii ce oferă acestui loc o imagine cosmopolită. Timpul are mienirea a schimba actorii iar piesa rămâne aceeaşi, asemeni cruciaţilor, care căutau în orient mântuirea, gloria şi înavuţirea, sutele de mii de muncitori au ales Dubaiul pentru a-şi schimba destinul.
Acum două luni a fost deschis un nou restaurant american în Dubai Mall vizavi de cel mai mare acvarium din lume. A fost un proiect ambiţios în care spiritul organizatoric american a avut de înfruntat diferenţele de gândire şi comportament a câtorva sute de angajaţi originari de pe trei continente. Mercantilismul şi şcoala de pregătire dospită la bucătăria unchiului Sam a făcut posibilă alcătuirea unui întreg mecanism funcţional care în doar câteva săptămâni a făcut ca localul respectiv să sbată din start vreo trei, patru recorduri. Bir este plecat de la 14 ani din Nepal şi după câţiva ani de muncă în Singapore a fost angajat în calitate de bartender la acest restaurant. el doreşte să adune bani pentru a se căsători şi apoi a se stabili în Dubai, deoarece posibilitatea avansării în funcţie şi a majorării salariului sunt realităţi ce ţin de domeniul concretului şi nu a presuperilor. Cel mai elecvent caz în acest sens ne este prezentat de Luis, originar din Filipine. Este de mai bine de 7 ani în Dubai şi a început să lucreze în calitate de spălător de vase într-un alt restaurant. Treptat de a devenit bucătar, şef de bucătărie şi în cele din urmă manager de restaurant(restaurant supervisor). Deşi a început din poziţia de chelner, acum patru ani, dovedind perseverenţă seriozitate şi onetitate, Eugen a fost numit administraorul unui club bine cunoscut din Dubai.
Pentru toate acestea a fost nevoie de timp, răbdare şi perseverenţă.
Primele greutăţi încep încă din aeroport, când aterizezi în Emirate, clima deşertului cu temeraturi ridicate şi umeditate înaltă îţi taie respiraţia. Înscripţiile ciudate, mulţimea de naţii care se înghesuie la ghişee pentru a primi viza de intrare şi scanarea retinei sunt alte realităţi care te izbesc în primele ore pe pământul emirilor. După ce de rău de bine ai intrat în ţară, urmează altă bătaie de cap, găsirea locului de cazare, perfectarea documentelor şi angajarea în câmpul muncii. Puţinii care ajung aici cu contracte de muncă sunt scutiţi de unele din aceste aspecte, dar pentru aceasta salariul oferit de angajator începe de la 300 - 400 de dolari, ceea ce este infim faţă de preţurile pipărate din oraş. Cea mai înaltă clădire din lume, Burj Khalifa, cel mai frumos acvarium şi unul din cele mai mari complexe comerciale din lume, Dubai Mall, te lasă cu inima rece atunci când eşti flămând şi istovit după 10-12 ore de muncă în cele şase zile lucrătoare din săptămână. Pentru a depăşi aceste greutăţi mulţi angajaţi locuiesc între patru şi doisprezece persoane într-o cameră pentru a economisi banii pentru chirie. O bună parte îşi fac abonamente lunare la autobuzele care îi duc şi îi aduc de la serviciu, preţul lor variind între 35 şi 50 de dollari(USD).

Omul este măsura tuturor lucrurilor şi acei puţini care depăşesc aceste greutăţi ajung să se afirme şi să îşi schimbe viaţa şi adesea destinul. După mai bine de două luni petrecute aici nu mai sunt naivul care a scris articolul în Adevărul mult hulit pe facebook de comunitatea moldovenilor din Emirate. Alte valori, alte viziuni asupra vieţii şi a rolului bărbatului şi a femeii în societate, diferenţe de percepţie şi afecţiune foarte mari, dar sunt convins că gândul alteltui de la proba de 100 de metri de la olimpiadă nu este decât la medalia de aur indiferent de stare fizică şi psihică a concurenţilor şi a vremii de afară. Dubai este mai mult decât lux şi opulenţă. Sunt cartiere ce aduc aminte de ghetouri acoperite cu panouri publicitare de turişti, este un şantier enoarm în care sunt concentrate 25% din parcul mondial de macarale şi tehnică pentru construcţii, este un muşuroi multietnic, multilinvistic şi politeist. Acest oraş din mijlocul deşertului alcătuieste o lume dincolo de cuvinte şi expresii metaforice, este un loc în care visul poate deveni realitate iar cei ambiţioşi îşi realizeză scopul propus.  

Cioburi din toamna trecută...

A trecut deja un an de la cea mai trasnita toamnă din viaţa mea. Şi pentru aceasta trebuie să le mulţumesc prietenilor mei mai vechi, colegilor de la jurnalism şi noi lor amici care au adus un plus de culoare şi gust vieţii mele de până atunci. Nici prin cap să îmi treacă că hodoronc tronc am să ajung pe la o televiziune şi câţiva oameni foarte talentaţi ne vor ajunta să ne pregătim de balul bobocilor care a culminat cu virisarea tuturor calculatoarelor din Faraon, şi aplauzele frenetice ale spectaorilor după prezentarea noastră "super puper, nota dzeşi". De unde să mă gândesc eu în vara lui 2011, când practicam în grup compact cu agenţii de la SB Trade, sportul minţii şi a forţei holberism-coniac canoie, că în mai puţin de jumptate de an am să mă redescopăr plăcerea discuţiilor savante, a nopţilor fără de somn în care noi câţiva nebuni veghem somnul liniştit a urbei noastre de pe râul Bâc. Nici mai mult nici mai puţin am aflat că lumea tridimensională a majorităţii covârşitoare este sfidată de studenţii de la facultatea de arte, unde l-am întalnit şi pe Guz, interpretulul melodiei Pim-Pam-Po, om inimos, talentat şi tare interesant.

Numai mă întorc şi cad în gruzul şi gâdilitul provocat de pălăvrăgelile plăcute cu Cristina, costul suplimentar pentru abonament nu-i nimic faţă de brainstormul administrat între timp. Plictiseala şi rutina au fost condamnate la moarte din moment ce îmărţeam timpul între facultate, liceul u nde predam istoria, evenimentele la care mergeam să facem ştiri sau reporteje, alcoolul şi ţigara gâtuite pe mâncate şi pe nemâncate, în curte în localuri şi pe la iarbă verde.   Zarurile au fost aruncate şi iată-mă petrecând un bun prieten în Marea Britanie, încă o piesă din arileria grea a amicilor mei plecat peste mări şi ţări în căutarea unei şanse mai bune. Prietenii prietenilor mei îmi sunt prieteni, am pus şi maxima asta în aplicare şi din câte am văzut eu funcţioneşte tare bine fişca, călătoriile de miez de noapte, fără un ban în buzunar, saună, cântece la chitară şi "raslabonul" de vinerile ce au trecut. dacă tot vorbesc de toamna trecută şi anul ce a urmat după aia, nu pot trece de meciul de pomină a fotbaliştilor moldoveni care au făcut puţină istorie măcilărindu-i pe chelnerii din naţionala San Marino cu 4-0. Peste tot şi toate pluteşte în aer melodia Oameni şi locuri dragi, filmele de la Patria Lukoil, Esco şi Parcul Univerşităţii de Stat din Moldova. Cine a avut răbdarea să citească cele de mai sus s-a regăsit mai mult sau mai puţin în rândurile de mai sus şi au lăsăt o amprentă frumoasă undeva într-un colţ de hard disc. 

Chioscul mai la vale de Booztime şi City, l-am botezat boozbileaş, căci lucreză non stop şi are hot doguri tare gustoase şi tot ce trebuie pentru stomac şi maior. Surorile Olsen şi gaşca lor a transformat într-o seară de toamnă un microbus de pe rută în taxilul cu 16 pasajeri dornici de aburul îmbietor al saunei şi de aroma răcoritoare al sucului de hamei...

Iubesc răcoarea toamnei din Moldova, copacii cu frunzele aurii, sărbătorile, hramurile şi noile începuturi tomnatice. Toamna 2012 aduce un schimb de anturaj şi de peisaj ceea ce înseamnă că nu mai este prea mult până groapa mariană a inspiraţiei să vrăjească cevă încă şi mai interesant. 

PS. Multumesc tuturor celor care mau susţinut şi celor care punându-mi piedici mai făcut mai puternic.

Drosera de Dubai

Fauna şi flora planetei noastre mai are multe surprize cu care poate surprinde până şi pe cel mai doxat doctor de biologie, iar în ceea ce priveşte spiritul şi psihologia umană mai au de curs multe râuri de tuş pentru a explica şi sistematiza felul oamenilor de a simţi, gândi şi exterioriza. Schimbul de latitudine geografică şi climă provoacă un gen de discomfort fizic şi psihic care poate fi depăşit doar că acomodarea la noutate necesită timp. Una din surprizele verii ce a trecut a fost "Drosera".

DROSERA este este una din puținele plante carnivore, care consumă aproximativ 50 de insecte pe an. Ea poate fi ușor recunoscută după florile de culoare albă și îndeosebi după frunze, pe care secretă substanțe lipicioase care se adună sub formă unor picături strălucitoare de rouă, de unde vine și denumirea plantei. Insecta care se așază pe o frunză a acestei plante se lipește de sucul lipicios al perilor maciucati. Făcând mișcări de eliberare, ea se lipește de mai mulți peri. Perii se încolăcesc în jurul insectei și secretă un suc lipicios, abundent, care sufocă insectă. Ea este apoi digerată de anumite enzime proteolitice timp de câteva zile, din insectă rămânând doar scheletul chitinos (Thank you Wikipedia şi Google, cum iubesc să spună train-erii noştri americani).
Dincolo de explicaţia ştiinţifică, descoperirea acestei minuni în mijlocul pustiului arab nu a lăsat diferente vietăţile ce au avut de face mai în de aproape sau doar în trecere cu aceasta. Prin simplul motiv ca ce e frumos şi lui Dumnezeu îi place, iar culorile şi inocenţa aparentă nu este altceva decât un magnet care vrăjeşte. Într-un peisaj unde cele mai noi realizări high tech te transpun în alt veac, oamenii şi obiceiurile locului apar într-un contrast izbitor. Realitate pe care am surprins-o în zilele Ramadanului, când era categoric intersisă consumarea alimentelor sau a băuturilor în public până la apusul soarelui. Aşa de exemplu după semnalul încheierii postului zilnic spaţiosul food court din Dubai Mall devenea neîncăpător, iar arabii infometaţi formau adevărate şiruri indiene la fastfood-urile de import.Marea mai fierbinte ca apa caldă din ţevile Regiei Apă Canal din Chişinău şi mai sărată valurile care spală ţărmurile din Marea Neagră, unde baia este alterată cu consumul de bere, tarancă şi frigărui. Altă "tradiţie" locală interzice vânzarea directă şi consumul de alcool, amănunt care a surprins şi nemulţumit pe undeva "deti Litinanta Schmita". Peisajele de poveste cu oraşul luminat noaptea, locaţia cu wi-fi şi facilităţi de patru stele, au încins o horă care pe zi ce trece a devenit tot mai năucitoare. Iar florile ca florile, au nevoie ca toate organismele vii de lumina şi căldura razelor solare şi dacă sunt de fabricaţie autohtonă e cu atât mai bine . Lipicioasă sau nu, mortală sau inocentă, ţânţarii, bondarii şi greierii roiesc în jurul Drosoferei, care alege atent dar sigur urătoarea victimă. Dăruiţe-le femeilor flori, şi dacă găsiţi Drosofere de vazon, înlocuiţi banalul tranfir pentru persoana dragă cu o floare mult mai expresivă. În nisipurile mişcătoare la propriu şi la figurat din Dubai, zilele şi nopţile cu mafii care ţes conspiraţii, aburi de wiskey, vin şi narghilea, realitatea se dedublează, nopţile devenind zile şi zilele nopţi. Rămâne neschimbat acvariumul cu peşti, forfota personalului îmbrăcat în alb sau negru, mirosul de bucate şi obişnuita combinaţie de cuvinte parcă din altă limbă Cheesecake Rock sau Good Job!!!
În loc de post scriptum în completarea celor de mai sus, frumos aranjate în pagină şi în cuvinte Scrisoarea V de Mihai Eminescu:

Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea,
Cînd dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea
De l-au prins apoi dușmanii, l-au legat și i-au scos ochii,
Ca dovadă de ce suflet stă în piepții unei rochii…
Tinere, ce plin de visuri urmărești vre o femeie,
Pe cînd luna, scut de aur, strălucește prin alee
Și pătează umbra verde cu misterioase dungi,
Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi.
Te îmbeți de feeria unui mîndru vis de vară,
Care-n tine se petrece… Ia întreab-o bunăoară —
O să-ți spuie de panglice, de volane și de mode,
Pe cînd inima ta bate ritmul sfînt al unei ode…
Cînd cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila,
Dac-ai inimă și minte, te gîndește la Dalila.

E frumoasă, se-nțelege… Ca copiii are haz,
Și cînd rîde face încă și gropițe în obraz
Și gropițe face-n unghiul ucigașei sale guri
Și la degetele mînii și la orice-ncheieturi.
Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită,
Încît ai ce strînge-n brațe — numai bună de iubită.
Tot ce-ar zice i se cade, tot ce face-i șade bine
Și o prinde orice lucru, căci așa se și cuvine.
Dacă vorba-i e plăcută, și tăcerea-i încă place;
Vorba zice: „fugi încolo“, rîsul zice: „vino-ncoace!“
Îmblă parcă amintindu-și vre un cîntec, alintată,
Pare că i-ar fi tot lene și s-ar cere sărutată.
Și se naltă din călcîie să-ți ajungă pîn’ la gură,
Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură,
Ce n-o are decît numai sufletul unei femei…
Cîtă fericire crezi tu c-ai găsi în brațul ei!
Te-ai însenina văzîndu-i rumenirea din obraji —
Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tînăr ca un paj —
Și adînc privind în ochii-i, ți-ar părea cum că înveți
Cum viața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț.
Și, înveninat de-o dulce și fermecătoare jale,
Ai vedea în ea crăiasa lumii gîndurilor tale,
Așa că, închipuindu-ți lăcrămoasele ei gene,
Ți-ar părea mai mîndră decît Venus Anadyomene,
Și, în chaosul uitării, oricum orele alerge,
Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge.

Ce iluzii! Nu-nțelegi tu, din a ei căutătură,
Că deprindere, grimasă este zîmbetul pe gură,
Că întreaga-i frumusețe e în lume de prisos,
Și că sufletul ți-l pierde fără de nici un folos?
În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună,
Tînguirea ta de moarte în cadențele-i adună;
În zadar în ochi avea-vei umbre mîndre din povești,
Precum iarna se așează flori de gheață pe ferești,
Cînd in inimă e vară…; în zadar o rogi: „Consacră-mi
Creștetul cu-ale lui gînduri, să-l sfințesc cu-a mele lacrămi!“

Ea nici poate să-nțeleagă că nu tu o vrei… că-n tine
E un demon ce-nsetează după dulcile-i lumine,
C-acel demon plînge, rîde, neputînd s-auză plînsu-și,
Că o vrea… spre-a se-nțelege în sfîrșit pe sine însuși,
Că se zbate ca un sculptor fără brațe și că geme
Ca un maistru ce-asurzește în momentele supreme,
Pîn-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere,
Ce-o aude cum se naște din rotire și cădere.
Ea nu știe c-acel demon vrea să aibă de model
Marmura-i cu ochii negri și cu glas de porumbel
Și că nu-i cere drept jertfă pe-un altar înalt să moară
Precum în vechimea sfîntă se junghiau odinioară
Virginile ce stătură sculptorilor de modele,
Cînd tăiau în marmor chipul unei zîne după ele.

S-ar pricepe pe el însuși acel demon… s-ar renaște,
Mistuit de focul propriu, el atunci s-ar recunoaște
Și, pătruns de-ale lui patimi și amoru-i, cu nesațiu
El ar frînge-n vers adonic limba lui ca și Horațiu;
Ar atrage-n visu-i mîndru a izvoarelor murmururi,
Umbra umedă din codri, stelele ce ard de-a pururi,
Și-n acel moment de taină, cînd s-ar crede că-i ferice,
Poate-ar învia în ochiu-i ochiul lumii cei antice
Și cu patimă adîncă ar privi-o s-o adore,
De la ochii ei cei tineri mîntuirea s-o implore
Ar voi în a lui brate să o țină-n veci de veci,
Dezghețînd cu sărutarea-i raza ochilor ei reci.
Căci de piatră de-ar fi, încă s-a-ncălzi de-atît amor,
Cînd, căzîndu-i în genunche, i-ar vorbi tînguitor,
Fericirea înecîndu-l, el ar sta să-nnebunească,
Ca-n furtuna lui de patimi și mai mult să o iubească.
Știe care ea că poate ca să-ți dea o lume-ntreagă,
C-aruncîndu-se în valuri și cerînd să te-nțeleagă
Ar împlea-a ta adîncime cu luceferi luminoși?

Cu zîmbiri de curtezană și cu ochi bisericoși,
S-ar preface că pricepe. Măgulite toate sunt
De-a fi umbra frumuseții cei eterne pe pămînt.
O femeie între flori zi-i și o floare-ntre femei —
Ș-o să-i placă. Dar o pune să aleagă între trei
Ce-o-nconjoară, toți zicînd că o iubesc — cît de naivă —
Vei vedea că de odată ea devine pozitivă.
Tu cu inima și mintea poate ești un paravan
După care ea atrage vre un june curtezan,
Care intră ca actorii cu păsciorul mărunțel,
Lăsînd val de mirodenii și de vorbe după el,
O chiorește cu lornionul, butonat cu o garofă,
Operă croitorească și în spirit și în stofă;
Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc
Și-n cămara inimioarei i-aranjează la un loc…
Și cînd dama cochetează cu privirile-i galante,
Împărțind ale ei vorbe între-un crai bătrîn și-un fante,
Nu-i minune ca simțirea-i să se poată înșela,
Să confunde-un crai de pică cu un crai de mahala…
Căci cu dorul tău demonic va vorbi călugărește,
Pe cînd craiul cel de pică de s-arată, pieptu-i crește,
Ochiul înghețat i-l umplu gînduri negre de amor
Și deodată e vioaie, stă picior peste picior,
Ș-acel sec în judecata-i e cu duh și e frumos…

A visa că adevărul sau alt lucru de prisos
E în stare ca să schimbe în natur-un fir de păr,
Este piedica eternă ce-o punem la adevăr.
Așadar, cînd plin de visuri, urmărești vre o femeie,
Pe cînd luna, scut de aur, strălucește prin alee
Și pătează umbra verde cu fantasticele-i dungi
Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi.
Te îmbeți de feeria unui mîndru vis de vară,
Care-n tine se petrece…
Ia întreab-o, bunăoară,
Ș-o să-ti spuie de panglice, de volane și de mode,
Pe cînd inima ta bate-n ritmul sfînt al unei ode…
Cînd vezi piatra ce nu simte nici durerea și nici mila —
De ai inimă și minte — feri în lături, e Dalila!

Un nou vis, un nou început...

Vara anului 2012 a fost cea mai fierbinte perioada estivală de când ma ţin minte. În gradină şi pe dealuri s-a uscat păpuşoiul, păstările nu au apucat să bucure burţile oamenilor porniţi la prăşit şi la piaţa centrală in fiecare zi s-au inregistrat trei patru cazuri de piridoz solar. Nici scăldatul nu mai este scăldat şi nici micul şi grătarul nu mai au gustul lor plăcut garnisit cu o bere sau un pahar de vin când în jur totul se coace la propriu şi nu la figurat. În acest peisaj apocaliptic, mi-am luat tălpăşiţa şi m-am cocoţat pe aripile vântului până în Dubai. Aici unde nu te intorci Aer Condişin, în aeroport, în hotele, în mall-uri şi chiar în taxiurile Tayota, taximetristul pakistanez sau hindus îţi oferă răcoarea cu mărinimie în timp ce mai face câteva cercuri în plus până la destinaţia clientului. Soarele arde al naiba de tare, vorba unui cântec, dar umeditatea mare face ca scurtele ieşiri afară să fie parcă mai suportabile faţă de ferba moldovenească uscată şi garnisită cu praf. Te uiţi în stânga nisip, în dreapta nisip şi fix ca în povestirile Shehiryzadey cand nu mai poţi de sete şi căldură, din senin dai de parcuri, clădiri care zgârâie norii la propriu(Burj Khalifa) şi Aquariumuri în care poţi vede peşti mai din toate mările şi oceanele. Mai cu gura căscată de uimire, mai de sete şi năduşeală a trecut destul de repede prima lună de şedere în Dubai. La lista fapt divers trebuie să amintim în treacăt că aici sunt vreo două trei cele mai din cele clădiri sau realizări a geniului uman, iar ţinând cont că cele mai bune idei vin în poziţia şezut, toate cabinele relaxării sunt dotate cu nişte mici furtune de apă pentru a te răcori şi purifica simultan:)
Nici la o aruncătură de băţ ţărmurile Dubaiului sunt scăldate de apele golfului persic, in care apa e mai sărată ca în Marea Neagră, poate din cauza miliardului de indieni care trăiesc nu prea departe, poate din alte cauze mai logice de care nu-mi bat prea tare capul. Apa mării este la drept cuvânt fierbinte, limpede, albastră şi dacă păşeşti mai atent poţi găsi steluţe de mare şi crabişori numai buni de sărat şi gustat la bere. Apropo de bere, e de vreo patru ori mai scumpă ca la noi şi destul de greu de găsit. Emiratul în care am venit nu are alcool în vânzare liberă aşa că tot ce ţine de sex drugs and rock n roll se face, se cumpără, se găseşte cum era şi firesc în orient "padpolino". 

Cel mai mare acvarium din lume se află exact vizavi de cel mai nou restaurant din Dubai Mall, unde alăruri de trainerii şi managerii americani mai lucrează câteva sute de filipinezi, hinduşi, nepalezi şi nou vreo douăzeci de moldoveni, unui mia frumos şi mai inteligent decât altul:) Zece haiduci din Codrii Moldovei şi alte 10 nepoţele dea lui Ştefan cel Mare. În oraşul în care totul este pretenţios, mare, luxos, somptuos, s-au întalnit trei visuri, american, moldovian şi arabian dream, creând un mix exploziv în timp şi spaţiu, iar mahalalele şi pieţele pline de praf şi jeg sunt meticulos ascunse de ochii vizitatorului de panourile publicitare impunătoare sau de rândurile de clădiri ce flanchează arterele principale.
Privesc prin geamul de la parterul hotelului în care stau cele trei maşini de colecţie un Rolls Roys, un Ferrari şi un CM Classic(una din cele zece maşini din lume aparţine proprietarului hotelului) şi mi-i dor de toamnele de la Moldova, datorită climei şi senzaţiilor de noi începuturi şi melancolii spumoase garnisite cu glăm ieftin şi parfumuri flase, de pretenţii şi sincerităţi dezarmante, de oftaturi şi primblări în nopţile parfumate pline cu stele. Trăiesc un nou vis, care are spini şi hăurile sale, dar nu reneg ceea ce m-a făcut să gândesc, să cred şi si simt omeneşte.