Pentru toate acestea a fost nevoie de timp, răbdare şi perseverenţă.
Primele greutăţi încep încă din aeroport, când aterizezi în Emirate, clima deşertului cu temeraturi ridicate şi umeditate înaltă îţi taie respiraţia. Înscripţiile ciudate, mulţimea de naţii care se înghesuie la ghişee pentru a primi viza de intrare şi scanarea retinei sunt alte realităţi care te izbesc în primele ore pe pământul emirilor. După ce de rău de bine ai intrat în ţară, urmează altă bătaie de cap, găsirea locului de cazare, perfectarea documentelor şi angajarea în câmpul muncii. Puţinii care ajung aici cu contracte de muncă sunt scutiţi de unele din aceste aspecte, dar pentru aceasta salariul oferit de angajator începe de la 300 - 400 de dolari, ceea ce este infim faţă de preţurile pipărate din oraş. Cea mai înaltă clădire din lume, Burj Khalifa, cel mai frumos acvarium şi unul din cele mai mari complexe comerciale din lume, Dubai Mall, te lasă cu inima rece atunci când eşti flămând şi istovit după 10-12 ore de muncă în cele şase zile lucrătoare din săptămână. Pentru a depăşi aceste greutăţi mulţi angajaţi locuiesc între patru şi doisprezece persoane într-o cameră pentru a economisi banii pentru chirie. O bună parte îşi fac abonamente lunare la autobuzele care îi duc şi îi aduc de la serviciu, preţul lor variind între 35 şi 50 de dollari(USD).Omul este măsura tuturor lucrurilor şi acei puţini care depăşesc aceste greutăţi ajung să se afirme şi să îşi schimbe viaţa şi adesea destinul. După mai bine de două luni petrecute aici nu mai sunt naivul care a scris articolul în Adevărul mult hulit pe facebook de comunitatea moldovenilor din Emirate. Alte valori, alte viziuni asupra vieţii şi a rolului bărbatului şi a femeii în societate, diferenţe de percepţie şi afecţiune foarte mari, dar sunt convins că gândul alteltui de la proba de 100 de metri de la olimpiadă nu este decât la medalia de aur indiferent de stare fizică şi psihică a concurenţilor şi a vremii de afară. Dubai este mai mult decât lux şi opulenţă. Sunt cartiere ce aduc aminte de ghetouri acoperite cu panouri publicitare de turişti, este un şantier enoarm în care sunt concentrate 25% din parcul mondial de macarale şi tehnică pentru construcţii, este un muşuroi multietnic, multilinvistic şi politeist. Acest oraş din mijlocul deşertului alcătuieste o lume dincolo de cuvinte şi expresii metaforice, este un loc în care visul poate deveni realitate iar cei ambiţioşi îşi realizeză scopul propus.
Ai idei bune, insa gramatica si ortoepica te depasesc.. Pacat :(
ReplyDeleteBine spus...:)dar ai uitat sa zici is de moldovenii care lucreaza in cheescake factory restaurant. In rest bravo.
ReplyDeleteIon, din cite am inteles eu deja te afli in Dubai de ceva timp, dar scrii de parca te-ai uitat la televizor si reproduci cum poti informatia auzita.
ReplyDeleteVino si tu la o intilnire a moldovenilor sa afli din sursa directa cum e viata in emirate.
Sper ca peste citeva luni dai si tu un articol mai bun, mai real si... mai placut citirii din punct de vedere gramatical si ortografic.
Daca puteam, iti corectam imediat greselile, tare iritau retina ochiului meu de traducator.
Apropo, ce faci in Dubai?Cu ce te ocupi?
Succese si spor la munca.
Buna, am o propunere de a pleca in Abu-Dhabi prin semnarea unui contract de munca pe un an, insa am aflat mai tirziu ca pasapoartele trebuie sa le dam angajatorului, adica pasapoartele noastre se pastreaza la ei,oare nu e ceva suspect, cred eu pasaportul e un act care ar trebuie sa fie pastrat de mine nu de cineva strain. Poate s-a mai intilnit cineva cu asa o problema, asa este o procedura legala pentru emirate?
ReplyDelete