Un nou vis, un nou început...

Vara anului 2012 a fost cea mai fierbinte perioada estivală de când ma ţin minte. În gradină şi pe dealuri s-a uscat păpuşoiul, păstările nu au apucat să bucure burţile oamenilor porniţi la prăşit şi la piaţa centrală in fiecare zi s-au inregistrat trei patru cazuri de piridoz solar. Nici scăldatul nu mai este scăldat şi nici micul şi grătarul nu mai au gustul lor plăcut garnisit cu o bere sau un pahar de vin când în jur totul se coace la propriu şi nu la figurat. În acest peisaj apocaliptic, mi-am luat tălpăşiţa şi m-am cocoţat pe aripile vântului până în Dubai. Aici unde nu te intorci Aer Condişin, în aeroport, în hotele, în mall-uri şi chiar în taxiurile Tayota, taximetristul pakistanez sau hindus îţi oferă răcoarea cu mărinimie în timp ce mai face câteva cercuri în plus până la destinaţia clientului. Soarele arde al naiba de tare, vorba unui cântec, dar umeditatea mare face ca scurtele ieşiri afară să fie parcă mai suportabile faţă de ferba moldovenească uscată şi garnisită cu praf. Te uiţi în stânga nisip, în dreapta nisip şi fix ca în povestirile Shehiryzadey cand nu mai poţi de sete şi căldură, din senin dai de parcuri, clădiri care zgârâie norii la propriu(Burj Khalifa) şi Aquariumuri în care poţi vede peşti mai din toate mările şi oceanele. Mai cu gura căscată de uimire, mai de sete şi năduşeală a trecut destul de repede prima lună de şedere în Dubai. La lista fapt divers trebuie să amintim în treacăt că aici sunt vreo două trei cele mai din cele clădiri sau realizări a geniului uman, iar ţinând cont că cele mai bune idei vin în poziţia şezut, toate cabinele relaxării sunt dotate cu nişte mici furtune de apă pentru a te răcori şi purifica simultan:)
Nici la o aruncătură de băţ ţărmurile Dubaiului sunt scăldate de apele golfului persic, in care apa e mai sărată ca în Marea Neagră, poate din cauza miliardului de indieni care trăiesc nu prea departe, poate din alte cauze mai logice de care nu-mi bat prea tare capul. Apa mării este la drept cuvânt fierbinte, limpede, albastră şi dacă păşeşti mai atent poţi găsi steluţe de mare şi crabişori numai buni de sărat şi gustat la bere. Apropo de bere, e de vreo patru ori mai scumpă ca la noi şi destul de greu de găsit. Emiratul în care am venit nu are alcool în vânzare liberă aşa că tot ce ţine de sex drugs and rock n roll se face, se cumpără, se găseşte cum era şi firesc în orient "padpolino". 

Cel mai mare acvarium din lume se află exact vizavi de cel mai nou restaurant din Dubai Mall, unde alăruri de trainerii şi managerii americani mai lucrează câteva sute de filipinezi, hinduşi, nepalezi şi nou vreo douăzeci de moldoveni, unui mia frumos şi mai inteligent decât altul:) Zece haiduci din Codrii Moldovei şi alte 10 nepoţele dea lui Ştefan cel Mare. În oraşul în care totul este pretenţios, mare, luxos, somptuos, s-au întalnit trei visuri, american, moldovian şi arabian dream, creând un mix exploziv în timp şi spaţiu, iar mahalalele şi pieţele pline de praf şi jeg sunt meticulos ascunse de ochii vizitatorului de panourile publicitare impunătoare sau de rândurile de clădiri ce flanchează arterele principale.
Privesc prin geamul de la parterul hotelului în care stau cele trei maşini de colecţie un Rolls Roys, un Ferrari şi un CM Classic(una din cele zece maşini din lume aparţine proprietarului hotelului) şi mi-i dor de toamnele de la Moldova, datorită climei şi senzaţiilor de noi începuturi şi melancolii spumoase garnisite cu glăm ieftin şi parfumuri flase, de pretenţii şi sincerităţi dezarmante, de oftaturi şi primblări în nopţile parfumate pline cu stele. Trăiesc un nou vis, care are spini şi hăurile sale, dar nu reneg ceea ce m-a făcut să gândesc, să cred şi si simt omeneşte.