Păcala în Arabia(1) începutul...

Într-o zi însorită de primăvara, când aerul era plin de miresmele florilor de mai, cocostârcii brăzdau văzduhul de cleștar iar văile erau pline de oameni ieșiți la muncile câmpului, Păcală și-a strâns bocceaua atârnând-o pe-un harag și a luat-o răsărit. De mai bine de doi ani a tot auzit vorbindu-se pe la dughenile din sat, în târg și pe la masa boierilui că undevă în Arabia lumea trăiește tare îndstulat, slugile sunt îmbrăcate ca domnii, călăresc armăsari iuți ca vântul și au voie să facă aproapte tot ce un țăran iobag nici nu le visează. Scărpinundu-se după ceafă și tot întocându-se când pe-o parte când pe alta pe lavița tare de lemn acoperită cu o cregă desptetiă primită ca zestre de la soacră-sa, s-a trezit. Era trecut de miezul nopții și Lăbuș, javra de la poarta scheuna a foame și sete iar nevastă-sa alăpta cu zor al șaptelea Păcălici, cu o durere sufletească de moarte totuși s-a decis, pleacă la arabi să câștige carboavele necesare unui trai omenesc, fără dijme, vitărit și alte pocloniri și munci la boier.
După o săptămână de catehism și oleacă de post, Păcală, împăcat cu cele sfinte, s-a pregătit de plecare. Între timp a mai aflat de la bătrânul dascăl câte ceva despre nația și obiceiurile mohomedanilor, ce năravuri au și ce nu-i tocmai potrivit să faci prin părțile acelea. Coconu nu a fost tocmai încântat de hotărea lui Păcală, dar cunoscându-i apucăturile și cătătura, l-a binecuvântat înainte de drum cu un: pieri din ochii mei afară (figură de stil) și să nu te mai aud că-mi umbli cu aiureli arăbești, la-s că-ți arăt eu ție burji halifi, armăsari, ferrari, armani, iahturi, cadâne și briliante! Ei cum să vă spun unele babe mai bisericoase adunându-se la râu în timp ce spălau rufăria turuiau verzi și uscate, dar uite că nu știum cu se face, că întocându-se o dată de la câmp auzi-se de la ele, că cică acolo la muntele sfânt în Grecia era un călugăr bătrân, slăbit de post și rugăciune care răspîndea un fel de lumină și care prezicea viitorul. Se spune că pustnicul acela era foarte înțelept și prevedea viitorul, avertizând lumea despre decăderea dun zilele cele de pe urmă, despre păsările de fier zburătoare, despre dreptunghiurile ciudate până la nori, cu oameni locuind în cutiuțe, desfrâul, mândria și poftele ridicate la loc de cinste în colțurile odăilor unde înainte ardea candela sub icoana casei înfășurată în prosop, deasupra stiblei de busuioc și a crăciunelului. Se mai zice că oamenii de pe urmă vor grăi tot așa de limpede unii cu alții trăind la diferite capete ale pământului folosind un fel de fereastră ca din oglindă. Minunată e grădina ta Doamne, și-a făcut cruce Păcală, continuîndu-și agale drumul neluînd în seamă sporovăiala muierilor. Și uite așa dintr-o dată vorbele auzite în treacăt au început să-i răsune tot mai clar și mai limpede ca un șopot de izvor  în ultima noapte din casa părintească.....

Don Quijote, Sancho Panzza and Tatar ladies in Dubai

De-a lungul istorie poporul nostru a fost ținta atacurilor mai multor seminții năvălitoare din toate colțurile lumii, printre ele numărânu-se și tătarii. De mai bine de douăzeci de ani după ce progresul științific și explozia economică au propulsat Republica în fruntea cursei spațiale reușind să colonizeze Planeta Moldova, lumea dansează în ritmurile lui Ozone, Inna, Alexandra Stan, Dj Project, Automobilele Dacia au inundat piața mașinilor și brânza de oaie(telemeaua) a dat peste cap globalizarea în stil american, fiecare ins năsacut în spațiul numit orientantiv Carpato-Danubiano-pontic reprezentând un Columbus, Amerigo Vespucci sau un James Coock care exportă binecuvântarile de acasă în lumile noi în schimbul *pocloanelor* băștiașilor  ultra bogați.

Zece e numărul format din elementele de bază a codului binar cifrele unu și zero, este simbolul perfecțiunii după matimaticienii antici, măsoara excelența educațională, este numărul cântată de Florin Chilian, iar pentru mine aici și acum este numărul de zile lucrat fără day of (liber). Rup bateria de la țâța energetică și o așez în camera foto, potrivesc trei țoale pe mine, arunc chiatara în spate și o rup în oraș curios unde mă vor duce de data aceasta pașii și anubișii imprimați prin piradidele prăfuite alea Egiptui. Intru în metro și mă grăbesc să compostez tiketul, nu de alta dar habibile de la control e imun la mită. O suta de drâhme pentru un sejur în golden clas cu cartela argintie și o primblare zaițem în autobus negociată la preț dublu celei dintâi, părăluțe suficiente pentru un miniparte cu placințele și tri po pidiseat pentru patru cinici oameni. Pentru cei care au uitat că Dubaiul are ieșire directă la mare este aici cun cartier plini cu iahturi intitulat Dubai Marina. Parcă-i mai romantic să crezi că numele-i provine din povestea iubirii imposibile a unui șeih și  a matroanei purtând acest nume. Cerul e acoperit cu nori, timpul este bun pentru o primblăre, iar luminile din zgârienorii din jur sclipesc sfios lângă turnul spirală de lângă pretențosul hotel Marriot.
Тrei, doi , unu, motor, se filmează, camera coboară de sus și îi surprinde pe cei doi inși plecați în căutarea aventurilor, iar vocea din fundal în stilul lui Tarantino îi prezintă pe don Quijote de la Mancha, Ciocana auf Republik impreună cu neînfricatul său scutier Sancho Panzza von Șri Lanca, adulmecând în aer mirosul vrijotoarelor. Coborând în valea plângerii de bucurie sau de ciudă unde sunt parcate iahturile ca chibriturile în cutie pășind pe urmele unor coapse ispititoare dintr-un șort de cloare verde. Trecând de gheizele artificiale și palmierii luminați de milioane de leduri, dintr-o simplă întâmplare am asistat la încrucișarea paranormală a obiectivelor celor două camere Conan, un săponel number one acum vreo 7 ani în SUA și un mușchios E60. După un scurt schimb de replici și pumni, dând peste cap o dușcă *pațanii* sau împrietenit luînd-o braț la braț spre un nou randess-vou.

Uite așa am aflat azi că în Rusia specialiștii în șaorma o duc bine mersi și vin o dată pe an la odihnă sau shoping în Dubai. Tinerele talente sportive, care nu beau și nu fumează, lucreazâ în uzine chimice și pot găti la bucătărie pe lângă borș, caltele și pilimeni, niște prafuri vesele sau materiale explozibile, ei, cel puțin în teorie. Amestecul de tătari și ruși trebuie să recnosc în cazul de față a pus în fața interviului inchizional niște ființe foarte simpatice. Între două cuvinte rusești și un scurt translate în engleză colegului din Columbo, a pornit ploaia și tunetele. Cu un Pritty Woman luncând într-un Videli Noci pe o bancă-ntre boscheții unor palmieri mititei, ulima seară a tătărițelor în Emirate a fost garnisită de două trei melodii alea havuzului din spatele Dubai Mall-ului. Wow, kak krasivaaaa și încă trieișpe interjecții. Să nu uit, Musica celor de la Fly Project, Inna, Alexandra Stan și Ozone au acaparat inimile multor tineri din Tatarstan. Când turta aproape s-a coapt, în drum spre platonul de execuție cu prăjituri marca CCF, am redescoperit teoria relativității lui Einstein, volatilizarea vrajitoarelor, imposibilul posibil și flăcările teribilei inchiziții mușcând din stâlpul fără carne. Trezit din letargie am dat din umeri și am revenit în Wonderland-ul drag.

În loc de P.S. Kazanul este capitala Republicii Tatarstan din cadrul Federației Ruse. Acest oraș este un important centru administrativ, politic, economic și culural, fiind situat în partea centrală a Rusiei europene și constituind cel mai însemnat port de pe râul Volga. Au mâncare bună, sportivi cu caracter(Rubin Kazan a fost campioana Rusiei la fotbal, având o prestație frumoasă în UEFA Champions League) și multe locuri pitorești de vizitat atât vara cât și iarnă.(Stațiunile de schi din regiune spun rusoaicele se bucură de o mare popularitate atât în Rusia cât și peste hotare). După vreo trei patru ceasuri de blițuri și speaking russian, am mai fixat o nouă destinație turistică pe harta *vreau acolo* care e împânzită de stegulețe. Rămâne de văzut unde mă găsește universiada 2014 în Middle East sau pe alte meleguri pline de cultură, exotism, hedonism, șaorma și triatlon.
Cunoscând oameni noi reușești să te cunoști mai bine pe tine însuți.    

Primavara - anotimpul iubirii și al viselor

Câteodată mă uit în jur și să mă tot întreb de ce îi atât de interesantă făcută lumea asta în care noi trăim? De exeplu de ce după o furtună teribilă cu trăsnete și fulgere din toiul lui cuptor, aerul devine mai proaspăt și curcubeul apare de fiecare dată dintre nori grei, reamintind poate a n-șpea mia oară de legământul omului cu devinitatea, unind cerul și pământul? De ce e atât de frumoasă toamna cu mirosul ei de must, gutui, hramuri și natura îmbrăcată în toate nuanțele aurului, melancolia ce se lasă peste satele moldovenești în care miroase a fum de la rugurile ce mistuie grămezile de frunze, sunetele metalice de talancă, mugitul unei vite rămase în urma cirezii, diminețile îmbrăcate în promoroacă, mirosul de pământ arat și huruitul calm si tacticos al uscătoriilor de prune care împresoara în lung și-n lat secularul Șendreni  așezat între dealuri. Tot numărând bobocii, navălesc troienile, cu geruri de crapă pietrele, ferestrele inghețate sunt împodobite cu cristaluri, din depărtare ajung ecourile plușugorului, carul mare, colindele cu steaua și florile dalbe. Simțul olfactiv și gustativ percepe aroma cozonacului și chiperiul din vinul fiert care imbujorează fețele și înveselește inima, piftia și fripturica lunecă agale, abordând prudent cotiturile interioare după o abstinență benevol forțată de la cele dulci timp de câteva săptămâini bune. Și iată c-am ajuns unde m-am pornit la anotimpul dragosei, a florilor și a vieții. Sper să-mi fie îngăduită minima escală din traseul Chișinău - Bălți care din bunctul A în punctul B, a preferat liniei drepte zigzagul Chicago, Shanghai, Manilla, Dubai, Katmandu, nu de alta dar parcă-i mai interesant așa mai văzând alte fețe, locuri și culturi să revii la TINE acasă. Îmi place să văd cum apar primele fire de iarbă verde, Parcul central umplându-se cu lume care se plimbă ținându-se de mână și perechi care se sărută, îmi plac primele tunete și ploaia după care timpul se încălzește, mărțisoarele din piepturile omulenilor noștri, muzica și opera care dau tonul începutului de primăvară. Nu departe de Festivalul Mărțisor se înghesuie să-și ia revanșa ziua de 27 martie, sărbătoare unirii Basarabiei cu România, eveniment care îi scutește pe bărbați de noi cadouri și sechele post 8 martie: apariți tanică rujului și a parfumurilor străine, cerșafurile încâlcite și privirea idioată din oglină, când realizezi că ai început seara felicitând-o pe Irina și te-ai trezești a doua zi în alt capăt de oraș la prietena ei cea mai buna Diana.
Primele concerte în aer liber, grătarele de la iarbă verde, săpatul în grădin și alte lucrări agricole transformate cu dibăcie în timbilding de șeful sau colegii de la serviciu sau facultate. Străzile se transformăși din nou în podiumuri ale modei și la întâi mai începe marea petrecere ce ține păn la primele ploi din semptembrie.

Dansul pe gheață în aprilie

Ulima săptămână a durat o eternitate. Pereții mă apăsau greu, fumul de țigară, transpirație și alte miasme mi-au sufocat sistematic respirația, paralizandu-mi plămânii, asfixiindu-mi creerul și mai ruău puterea volitivă. Obișnuiam să am un program fix, hiperactiv și constructiv, așezând cărămidă după cărămida în pârtia ce duce spre zările albastre. Fără internet, like-urile de pe facebook, știrile de Europa Liberă și Adevărul(știri, mondenități, documentare de pe Youtube), deconectat de avatarul din Erepublik și incapabil de a trimite n tone de cv-uri, aceste șapte zile sau târât ca o anacondă amețită lăsând în urma sa o dungă slinoasă presurată cu solzi argintii. Lumina soarelui a pălit în cadrul străzilor cenușii ale Londrei secolului al XIX, în care noblețea și jocurile meschine de culise, parvenitismul și depravarea moravurilor au impletit mediul propice derulării uimitoare povestiri ale Portretului lui Dorian Grei, poate unul din cele mai grele romane citite până acum.

Când rutina reduce individul la un simplu mecanism ce se hrănește, muncește, doarme, execută mașinal îndatoririle de serviciu, într-un loc în care șoptitul la ureche și turnătoria colegilor de muncă au ridicat monumente de excelență profesională, prețuite de conducere cu diplome și complimente pompoase dar goale pe dinăuntru, omul care gândește și mai are un pic de bun simț se simte pur si simplu marginalizat și pus la zid de teatralitățile acestea ieftine. Undeva într-o margine de oraș, într-o adunătură de țiglă, sliclă, cotileți și ciment, s-au început în cele din urmă unele activități de construcție care urmează de a fi capul de pod spre sistematizarea și conturararea  idei care vor aduce multă bucurie și profit. Inspiram aerul plăcut al fiului care numai risipitor nu este, cand m-a pocnit în plină figură pumnul norocului reflectat în oglindă, care m-a readus rapid la realitate. Cheta organizată în pripă, a catapultat rapid piaza rea, administrându-mi încă o lecție de viață, deschizându-mi ochii din nou cine sunt oamenii care mă înconjoară: amici, prieteni de drum sau pur și simplu lipitori ordinare.
Aruncând plasa în apele lipezi ale Golfului Persic, am dat de două specii curioase de sirene, pe cât de diferite pe atât de irezistibile. Pe de o parte simpla ei prezență transmitea un țzunami de fiori și tulburări profunde ale circuitului hormonal, în timp ce trupul firav, ochii arzători și cuvintele pline de zbucium ca frunzele purtate de uragan ale celeilalte, îmi electrizau la mazim sinapsele, coardele vocale, așternând în fața ochilor imaginea unei mulțimi ce susține frenetic o formație pop-rock în plină acțiune sau imaginea perechei ce face piața într-o dimineață dulce de primăvară unde ea plătește pentru chilul de mere de la piață(Vama Veche V.S.T.). Aceasta explică apariția într-una din bucătăriile din Dubai a unei noi specialități de paste: The Creamy Sheryl-Bianca Pasta, cu spaghetini.
Se zice că uneori e bine să mai slăbești piciorul pe accelerație și să o mai faci pe niznaiul sau să o faci pe copilul. Semnez ultima pagină din Oscar Wilde, înscriind data în care am terminat de citit romanul acestui și echipat cu impresiile romanului Un Yankeu la Curtea regelui Artur, mă las pradei aventurii piciului lui Mark Twain, cel mai bun prieten al lui Tom Sawer, junele Huckellberry Finn. Text ce abună în arhaisme, expresii tipice începutului de secol XIX, într-o Federație Americană în care negrii sunt bunuri de vâzare iar escrocii fac averi uimitoare ori termină în ștreangul justiției. 

WONDERLAND a place of the dream, succes and happyness, your place to be in!!!

Wonderland este un concept în plin proces de constituire, care își propune dezvoltarea aclităților și abilităților individului de a se realiza deplin în viață. Termenul de a fi împlinit deși este ambiguu, și este definit de fiecare persoană în parte într-o manieră cu totul și cu totul deosebită, însă unele caracteristice se repeta la biss de-a lungul istoriei până în prezent. Începând de la oamenii peșterilor și ajungând la omul epocii informaționale, absolut toți au râvnit la un confort personal satisfăcător și decent, au armonizat balanța emoțională și construind binele personal au contribuit la propășirea celor mai oropsiți.
Într-o lume tot mai poluată mediatic, anumite seturi de cunoștințe și aptitudini înăscute, dobândite și cultivate pot contribui la relansarea unei producții cinematografice de succes în care regizorul și actorul principal ești chiar tu însuți.
Fiecare om merită o a doua șansă, merită să primească susținere și încurajare pentru ca visul cel mai frumos al copilăriei să prindă contur și să-l călăuzească în drumul său spre cuceriririea fericirii, căci acel care dăruiește este persoana care dobândește cu adevărat cel mai mult. 
Potrivit statisticilor proiectele de dezvolatare personală de popularizare a succesului și a istoriilor de reușită au căpătat o amploare tot mai mare în Occident, schimbând destinul a milioane de oameni. Libertatea exprimării și toate avantajele oferite de sistemul democratic de organizare a unui stat modern, trebuie canalizate în folosul fiecărui cetățean în parte. Fiecare guvernant urmărește consolidarea bazelor economice și a bunăstării statului pe care îl conduce, cel puțin în teorie, menirea mijloacelor de informare în masă și al organizațiilor non-guvernamentale pe lângă multe altele este și acela de a oferi societății mai multe opțiuni și modele bazate pe valori general umane, menite să creeze o armonie socială, o comunitate activă, omogenă, în care fiecare individ să fie conștient importanța sa, in procesul guvernării și a transformărilor social-economice a comunității și a tării în care locuiește.
Mulți tineri îi admiră pe artiștii pop-rock, sportivii de performanță, oamenii de afaceri celebri, politicieni harismatici dar puțin și-au pus temeinic întrebarea cum au reușit și ce este de făcut în plan concret pentru a ajunge asemenea lor. Totul este posibil, chiar și demonatrea clișeelor și limiteleor de percepție impuse sau autoimpuse sunt primele trepte ce duc la piedestalul oamenilor celebri. Asociind celebritatea și succesul cu valoarea și meritocrația și nicidecum cu snobismul și parvenirea de orice natură sau culoare.

Într-o prezentare a Tedx Chișinău, Octavian Țîcu, fost sportiv de performanță și profesor de  istorie cu o pregătire intelectuală solidă, susținea că sportul este un domeniu de activitate în care invinge meritocrația și care oglindește în mare mentalitate și starea de spirit a unei societăți și a unei țări în ansamblu.
https://www.youtube.com/watch?v=l4GCPKjI-pw  
Cred că practicare sportului este nu doar o modalitate de a fortifica sănătatea, dar și o întreaga filosofie de viață, o șansă nesperată a unor tineri excepționali din punct de vedere fizic, dar și o soluție a mai multor probleme de ordin social, așa cum ar fi rata înaltă a fumătorilor și a consumului de aclool în rândul tinerilor. Popularizarea sporturilor în masele largi prin campanii sociale susținute sunt doar unele măsuri care vor aduce roadele sale în plan mediu și îndelungat. Cel mai elecvent exemplu sunt statele occidentale în care fotbalul, basketul, luptele libere, boxul și alte activități sportive instituționalizate, având un sistem de management sofisticat au făcut posibile valorificarea unor talente precum cele ale lui Samuel Eto, Roberto Carlor, Leonel Messi, Cesc Fabregas, Cristiano Ronaldo și mulți alții.
 Marile idei sunt acela care au schimbat fața omenirii și adevăratele valori și nicidecum tonele de aur, argint și nestemate importate angro din coloniile de peste mări. Ideile frumoase, organizarea temeinica a acțiunilor a volutarilor și a profesioniștilor pe segmentele necesare promovării acestor concepte, mult, foarte multă muncă și perseverență sunt elementele cheie menite să încunueze aceste proiecte cu succes, iar fața societății moldovenești se va transforma profund. Ne mândrim cu ospitalitatea noastră, bucătăria tradițională, cramele subterane, locurile pitorești și într-un viitor nu prea îndepărtat cu tot mai mulți oameni născuți și crescuți în Molova care au devenit celebri pe toate meridianele micuței noastre Terra.

Numai acel care se frige de jarul dragostei, invata sa iubeasca cu adevarat!!!