Primavara - anotimpul iubirii și al viselor

Câteodată mă uit în jur și să mă tot întreb de ce îi atât de interesantă făcută lumea asta în care noi trăim? De exeplu de ce după o furtună teribilă cu trăsnete și fulgere din toiul lui cuptor, aerul devine mai proaspăt și curcubeul apare de fiecare dată dintre nori grei, reamintind poate a n-șpea mia oară de legământul omului cu devinitatea, unind cerul și pământul? De ce e atât de frumoasă toamna cu mirosul ei de must, gutui, hramuri și natura îmbrăcată în toate nuanțele aurului, melancolia ce se lasă peste satele moldovenești în care miroase a fum de la rugurile ce mistuie grămezile de frunze, sunetele metalice de talancă, mugitul unei vite rămase în urma cirezii, diminețile îmbrăcate în promoroacă, mirosul de pământ arat și huruitul calm si tacticos al uscătoriilor de prune care împresoara în lung și-n lat secularul Șendreni  așezat între dealuri. Tot numărând bobocii, navălesc troienile, cu geruri de crapă pietrele, ferestrele inghețate sunt împodobite cu cristaluri, din depărtare ajung ecourile plușugorului, carul mare, colindele cu steaua și florile dalbe. Simțul olfactiv și gustativ percepe aroma cozonacului și chiperiul din vinul fiert care imbujorează fețele și înveselește inima, piftia și fripturica lunecă agale, abordând prudent cotiturile interioare după o abstinență benevol forțată de la cele dulci timp de câteva săptămâini bune. Și iată c-am ajuns unde m-am pornit la anotimpul dragosei, a florilor și a vieții. Sper să-mi fie îngăduită minima escală din traseul Chișinău - Bălți care din bunctul A în punctul B, a preferat liniei drepte zigzagul Chicago, Shanghai, Manilla, Dubai, Katmandu, nu de alta dar parcă-i mai interesant așa mai văzând alte fețe, locuri și culturi să revii la TINE acasă. Îmi place să văd cum apar primele fire de iarbă verde, Parcul central umplându-se cu lume care se plimbă ținându-se de mână și perechi care se sărută, îmi plac primele tunete și ploaia după care timpul se încălzește, mărțisoarele din piepturile omulenilor noștri, muzica și opera care dau tonul începutului de primăvară. Nu departe de Festivalul Mărțisor se înghesuie să-și ia revanșa ziua de 27 martie, sărbătoare unirii Basarabiei cu România, eveniment care îi scutește pe bărbați de noi cadouri și sechele post 8 martie: apariți tanică rujului și a parfumurilor străine, cerșafurile încâlcite și privirea idioată din oglină, când realizezi că ai început seara felicitând-o pe Irina și te-ai trezești a doua zi în alt capăt de oraș la prietena ei cea mai buna Diana.
Primele concerte în aer liber, grătarele de la iarbă verde, săpatul în grădin și alte lucrări agricole transformate cu dibăcie în timbilding de șeful sau colegii de la serviciu sau facultate. Străzile se transformăși din nou în podiumuri ale modei și la întâi mai începe marea petrecere ce ține păn la primele ploi din semptembrie.
Dacă tot avem o viață și o singură șansă să o trăim, cel mai frumos este să o simțim la o intensitate maximă, să dăm aripi viselor și dorințelor frumoase, să iubim, să dăruim să fim mai buni cu lumea și cu noi înșine. Dacă ceva nu merge înseamnă că ai greșit rotița de la ghitară, încerci să acordezi prima struna dar învârți la rotița destinata cozrzii secunde. Dorește-ți câte mai multe și gândește global, mintea și ideile sunt magnetul care atrag succesul și prosperitatea atât de mult râvnită. Nu vă lăsați copleșit de valurile și furtunile vieții. Mă întorc în drapta și văd în de pe perete cum mărșăluiesc în rimt de trompetă batalioanele de taracani, în colț îmi zgârâie ochiul o nouă Burj Khalifa din plastic și alte resturi din jurul cutie de gunoi, eticheta portofelului îmi arată limba și moghilniului i s-o terminat timpul și sta mut și surd de vreo săptămână.
Mă uit pe geam văd zorii unei noi dimineți, zâmbesc pentru că știu că azi am liber la servici, voi avea o zi extraordinară, sunt viu, sănătos, am mâini am picioare, ocaziile mă vor trage ca țiganii la prăvălia lor din toate părțile iar cele ale stomacului și ale inimii sunt în plin proces de implimentare.
Be pozitive și lumea îți va surâde, căci ceea ce vedem și luam de fapt ca realitate nu este decât o oglindire fidelă a ceea ce suntem și dăm pe tavă celorlați actori ai teatrului.
Și așa ca să închei pe o notă pozitivă anunț încă o teză clocotită și dezbătută între paharele de sticlă, meniuri și LCD-uri cu un alt filozof ce umblă prin lume cu lampa în plină amiază. Așadar  scumpule dacă tot aștepți să primești, fii tu acela care urnește carul din loc și îți aduci izbânda mai aproape, fă tu primul pas și  dăruiește sincer și din toată inima și bumermangul va fi lansat, mecanismul dăruind se dobândește este o realitate ce sfidează *logica* dar care funcționează 100%.
Visați, dăruiți, iubiți!!!