Înapoi spre Itaca

Una din cele mai frumoase poeme ale antichității care a ajuns până în zilele noastre este Odiseea lui Homer. Istoria întoarcerii acasă a lui Ulise și a prietenilor săi după războiul îndelungat împotriva aheilor, încheiat cu dăruirea calului din lemn plin de soldați greci și distrugerea legendare cetăți a regelui Priam, Troia. Întoarcerea acasă, revenirea la baștină, la izvoare, la obiceiurile și tradițiile primordiale sau la starea de început, au fost motivele care au creat mituri, legende, reforme religioase și sociale care se tot învârt în cerc la infinit. Alintat de briza tropicelor, sărutul zemos cu aromă de mango și papaia, au aprins în mintea individului tolănit pe o păturică sub niște cocoși și bananieri o stare de visare, în care grijile cotidiene se topeau în fața imaginilor aventurilor lui Ernest Henimgway și a personajelor romanelor de aventuri devorate cu nesaț în adolescență. Dacă suntem ceea ce citim, atunci fiecare împătimit de lectură, poate fi un Dan Căpitan de plai(și nu Capitan Planet), un Tom Sawer, Sherlock Holmes, Dorian Grei, un scrib egiptean, un preot babilonian, un hoplit macedonian din prima linie în fața furiei dezlănțuite a mașinăriei de război persane, un negustor de mătase sau diamante ce străbate nisipurile mișcătore înfruntând arșița  și mirajele pustiei. Te poți regăsi în gladiatorul aruncat în gura leilor pe arena Coliseumului, în cruciații măcilăriți de pietroaiele aruncate de balistele lui Salahadin, în misionarii ce au creștinat Eurpa sau lumea nou înfruntând spaima neînțelegerii și tot ce e nou. Trezindu-te din somn poți respira ușurat căci focul inchiziției nu ți-au mistuit trupul și ideile științifice susținute în public, părul zburlit de pe mâini și bătăile nebune alea inimii te întâmpină într-alt miez de noapte după ce ai scăpat ca prin minue de la naufragiul Titanicului sau ai evitat execuția în masă din Auschwitz, Catân sau un alt lagăr obscur din pusiile siberiene unde-ai fi așuns transportat într-un vagon pentru vite acuzat fiind de comportament burghez și apucături intelectuale. Sunt dimineți lungi în care nu vrei să te trezești deoarece visul te poartă pe aripi roz în amintirile înaintașilor care au iubit frumos, au întâmpinat zorii făcând dragoste într-un colț uitat de lume, într-un capăt de țară în care inima a învins gratiile, gloanțele, tortura și nepăsarea, un loc în care te-ai simțit cel(cea) mai iubit(ă) dintre pământeni. Pot fi dimineți în care primele raze al soarelui îți surprind lacrimi de fericire sub sprâncene, după revederea oamenilor drag demult plecați, revenind în locurile copilărie unde ai fost atât de liniștit și împlinit sub duioasa ocrotire a dragostei părintești.

Undeva am găsit un citat care spune că viața este oglinda sufletului și a gândurilor noastre. Gandurile prin viață asemenea și cuvintele, de aceea cei mai mulți specialiști în dezvoltarea personală și maeștrii programării neurolinvistice, îndeamnă să gândim pozitiv și să ne propunem lucruri cât mai mărețe, căci unicele limite existente sunt acelea pe care ni le clădim fiecare în subconștient, iar dinamitarea acestora ia mult timp, perseverență și curaj. Viața - suma gândurilor, a trăirilor, a oamenilor dragi, a dragostei, a eșecurilor și reușitelor, este cel mai frumos dar pe care îl avem și pe care îl putem oferi prin iubirea și pasiunea a două trupuri diferite care vibrează în același ritm și care tresală la aceleași sunete percepute de inimile sufletelor.
Mă întorc în Itaca, chiar dacă vânturile ferecate în burduful fermecat, vor purta corabia vieții în furtuni și aventuri imposibile, focul de acasă va arde liniștit în așteptarea lui Ulise. În călătoria vieții sunt nenumărate sirene care atrag mințile și inimile tinerești în stâncile dezamăgirii, deznădejdii sau a realității brutale în care vorba lui Hobbes(Thomas) homini homini lupus-După ce au scăpat de Scyla și Caribda, grupul lui Ulise a ajuns pe o insulă cu nimfe unde bravii soldați greci s-au transformat în porci și mai nu și-au găsit sfârșitul în stomacurile tovarășilor de arme hotărâți să organizeze un grătărel la proțap, iar paralela cu experiențele din viața reală fiecare și le poate face în măsura fanteziei individuale.

Într-o dimineață mă trezesc Ulise, o fac pe Hemingway la amiază vânând sau pescuind specimene de vietăți sau javre, trecând de amiază îmbrac cămașa lui Cassanova pentru a-mi trage mai târziu pe față masca marchizului de Sade sau eleganta pălărie cu pană de păun a mușchetarilor lui Dumas. Înserarea ne găsește în creierii munților Greciei antice, flancate de falezele abrupte ale Adriaticei exaltând în transa misterelor Eleusine sau a jocurile bahice în care trupurile și sulfetele aduc jertfe zeilor imprevizibili ca marea. Atunci când luna plină își ocupă tronul, ....
ah  mai bine las versurile eminesciene sa continue: Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, şi în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate.

Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci
Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci;
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate!
Câte ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi,
Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi!
Şi în câte mii de case lin pătruns-ai prin fereşti,
Câte frunţi pline de gânduri, gânditoare le priveşti!
Vezi pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac...
Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii,
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii;
La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi,

Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!
Unul caută-n oglindă de-şi buclează al său păr,
Altul caută în lume şi în vreme adevăr,
De pe galbenele file el adună mii de coji,
A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj;
Iară altu-mparte lumea de pe scândura tărăbii,
Socotind cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii...
(Scrisoarea întâi)
Bună dimineața, începe o nouă zi și privind chipul din oglindă întreabă-l ce mască sau rol are a lua astăzi din garderobă, e o zi specială, unică în felul ei și de aceea fii pregătit să fii special(ă) așa cum doar tu involutar poți să fii, dezbrăcat de cătușele minții și a inimii.