În căutarea unor răspunsuri...

Stefan Kein, Formula Fericirii. Minunatele descoperiri ale neuro-psihologiei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2006.
Am citit această carte deoarece are un titlu care nu poate lăsa indiferentă o persoană care este în căutarea unor întrebări şi pentru care în puzderia de ţeluri şi scopuri imediate sau de durată urmăreşte finalmente să fie fericit, împlinit, forma de expresie poate varia dar esenţa este aceeaşi. Mai jos am să public unele idei şi citatate care mi-au părut mai relevante pentru înţelegerea acestui termen şi pentru a coborâ acest termen alături de noi în cotidianul ce ne înconjoară, căci finalmente fericirea trebuie percepută ca pe un mijloc şi nicidecum ca pe un scop în sine.
De la început autorul sugerează că putem exersa tendinţa noastră naturală spre fericire aşa cum exersam o limbă străină. „Fericirea reprezintă trecerea spiritului la o stare mai perfectă. Durerea, dimpotrivă, este trecerea la o stare inferioară”, conchidea undeva Baruh Spinoza. Nefericirea distruge iar fericirea reparcă corpul, te face mai inteligent pe termen lung. A fi fericit înseamnă a fi viu. Numai cine cunoaşte fericirea o poate găsi. Când eşti fericit, sângele pulsează mai repede. La majoritatea oamenilor, diferenţa între starea normală şi fericire e de trei bătăi de inimă pe minut. „Inima are raţiunile ei pe care raţiunea nu le cunoaşte”, scria Blaze Pascal. Emoţiile sunt inconştiente, sentimentele sunt conştiente, iar eroarea unei bune părţi ai oamenilor confundă emoţiile cu sentimentele. O emoţie devine conştientă doar după ce a fost prelucrată de creerul mare. Orice sentiment, deci şi fericirea, apare atunci când creierul primeşte semnale de la corp, pe care apoi le prelucrează, senzaţiile de euforie, fericire, când ne credem în al nouălea cer se datorează faptului că simţim reacţiile corpului. S-a demonstrat ştiinţific că zâmbetul te face fericit, iar prin influenţarea corpului, se pot modifica sentimentele. Zâmbetul te face fericit, dar numai zâmbetul adevărat, creerul nu se lasă păcălit atât de uşor. Sentimentele plăcute nu depind de soartă – le putem atinge şi chiar trebuie să o facem. În creer au loc în permanenţă lupte între senzaţii opuse. Sentimentele pozitive le pot elimina pe cele negative şi invers. Cunoştinţele despre modul ăn care ne putem controla emoţiile ne dau posibilitatea de a ne imbunătăţi dispoziţia prin mijloace foarte simple, în ciuda stresului. Unul din secretele fericirii este controlul emoţiilor negative. Felul în care reacţionam la neplăceri şi starea noastră sufletească sunt strâns legate. În funcţie de starea noastră psihică trăim într-o lune în roz sau gri. „Arta de a trăi constă în capacitatea de a sorbi mierea din fiecare floare şi mai este posibilitatea de a găsi plăcerea în orice nectar”, gândea Heimich von Kleist. Aici mai adaugă aceasta nefericirea poate fi controloată, în timp ce fericirea poate fi învăţată. Bucuria poate deveni o obişnuiţă, tristeţea la fel. Controlul conştient al emoţiilor trebuie exersat, aşa cum se exersează prin antrenamente şi celelalte aptitudini. Antrenamentul transformă creierul , structura lui, ducând la un mai bun control asupra sentimentelor.
Totul se transformă, izvorul tinereţii se află în mintea noastră. „Drumul spre fericire presupune trei secrete: hotărâre, efort şi timp” după părerea lui Dalai Lama. Pe lângă sânge şi apă prin creier mai circulă peste şaizeci de neurotransmiţători, molecule care ne influenţează acţiunile şi trăirile, ele acţionează asupra anumitor circuite neuronale complexe, declanşând relaţii în corp. Nu avem nevoie de un tratament împotriva pasiunii, în schimb instrucţiunile de folosire se pot dovedi utile. Nu putem învăţa să trăim cu pasiunile noastre decât dacă ajungem să le cunoaştem.
Anticiparea unui eveniment stârneşte cea mai mare bucurie, chiar răsplata nu contează actât de mult în această ecuaţie. La oameni senzaţiile plăcute apar în două cazuri: când vrei ceva sau când primeşti ceva ce-ţi place. Cele două trăiri: voinţa şi dorinţa sau anticiparea şi plăcerea sunt declanşate de creier în mod diferit.
Dorinţa şi plăcerea se află într-o relaţie strânsă şi totuşi antitetică. Cel care doreşte nu poate gusta plăcerea în deplinătatea ei. Iar cel caresavurează ceea ce în sfârşit a primit nu mai doreşte în acel moment. Dorinţa este însoţită de imboldul de a depune efort, pe când plăcerea îşi este sieşi suficientă.
Dependeţa este un accident în căutarea fericirii, o dorinţă scăpată de sub control, dependenţa aşa ca multe lucruri se învaţă. Ea este determinată pe de o parte de situaţia în care se află consumatorul, iar pe de altă parte de gene(există predispoziţii genetice pentru consumul unei subsanţe narcotice).
„Cine renunţă la prieteni alungă soarele din lume”, a scris Cicero. Prietenii ne fac să trăim mai mult... Contactele sociale influenţează speranţa medie de viaţă cel puţin la fel de mult ca fumatul, tensiunea arterială, obezitatea sau sportul practicat cu regularitate.
„Din mările Sudului şi până în Groenlanda nu există cultură în care masa cu oaspeţii să nu fie elementul cel mai important al unei întâlniri între prieteni. Familia se adună la masă, oamenii de afaceri pun la cale contracte la restaurant, vizitele de stat culminează cu banchete somptuoase”.
Pasiunea ne influenţează viaţa mai mult decât toate gândurile la un loc. În timp ce gândurile pot fi modificate conştient, pasiunea este adânc înrădăcinată în noi. Trebuie acceptată aşa cum este ea. Pasiunea reprezintă forţa motrice a fericirii, dar tot ea ne poate împinge la cea mai adâncă nefericire...arta de a trăi presupune cunoaşterea propriilor pasiuni şi modul în care ştim să convieţuim cu acestea şi să ne bucurăm de ele.
Omul nu este făcut pentru o viaţă de huzur. De aceea natura ne răsplăteşte pentru activitate, pentru prea multă lenevie plătim în schimb cu senzaţii neplăcute. Lenevia nu ne face niciodată fericiţi, activitatea măreşte bucuria anticipării şi intensitatea plăcerii. Lui Albert Einstein de exeplu îi plăcea să taie lemne, împăratul Diocleţian să cultive legume. „Omul este preocupat de găsirea fericirii, dar fericirea lui cea mai mare stă în faptul de a fi preocupat”. Mişcarea restabileşte buna dispoziţie chiar şi în cazul depresiilor severe.
Variaţiile încântă. Contrastele sunt sursă de plăcere. „Nimic nu este mai greu de suportat decât un şir de zile bune”, nota Goethe. Practicarea rotaţiei plăcerilor merită să apreciezi neprevăzutul căci omul este programat să caute noutatea. Cel care descoperă bucuria, plăcerea imprevizibilului se va bucura pretutindeni de ea. Frumuseţea se află în ochii privitorului. Cel care vrea să trăiască noul în mijlocul lucrurilor cunoscute are nevoie de exerciţiu. Fiecare nouă experienţă, fiecare nouă informaţie dobândită deschide porţi nebănuite către alte descoperiri. Asfel începi o călătorie care poate dura o viaţă întreagă şi ăn careo plăcere urmează celeilalte.
Unul din marele pericole ale singurătăţii este pierderea respectului de sine.
Nu este imposibil să îţi găseşti fericirea singur dar în doi este mult mai uşor. Persoanele căsătorite sunt mai rar bolnave decât cele separate sau divorţate. O relaţie de cuplu fericită poate fi premiza fericirii.
Pofta de viaţa depinde mai mult de modul în care evaluăm o situaţie decât de situaţia în sine. Proasta dispoziţie distruge materia cenuşie. Sportul provoacă senzaţii pozitive, mişcarea favorizând apariţia unor neuroni. Sportul te face mai deştept. A prefera paharul plin este cel mai bun remediu al omului împotriva depresiei, căci stresul îmbolnăveşte.
Creerul modifică realitatea după bunul său plac şi uneori transformă de-a dreptul adevărul în minciună. „Dacă oamenii ar vrea doar să fie fericiţi, nu ar fi atât de greu, dar ei vor să fie mai fericiţi decât ceilalţi, iar acest lucru este aproape întodeauna greu de realizat, pentru că ni-i imaginăm pe ceilalţi tot timpul mai fericiţi decât sunt în realitate”, gândea Montaigne. Privitul în stânga şi în dreapăta ne face dependenţi de ceilalţi şi de poate determina să luăm decizii greşite. „Napoleon la invidiat pe Cezar, Cezar pe Alexandru Macedon, iar Alexandru probabil pe Hercule, care nici nu a existat”, Bertrand Russell.
Goana după recunoaştere şi după avere scade nivelul de mulţumire. Cursa şobolanilor este goana după recunoaştere, bani şi statut social, care nu-şi merită efortul. Ambiţiosul nu poate fi mulţumit nici de îndeplinirea propriilor dorinţe: bogăţia şi influenţa politică, nu îi îmbunătăţesc starea de spirit, pentru că imediat, el îşi fixează o nouă ţintă.
„Trăieşte-ţi propria viaţă”.
Fiecare trebuie să descopre singur ce anume îl face să se simtă bine. Viaţa nu este o probă de 100 de metri în care toţi iau startul din acelaşi loc şi parcurg aceeaşi distanţă. Misterul nu este altceva decât viaţa însăşi. Având o preocupare, creerul fericit începe să uite de sine: ne pierdem complet în ceea ce facem şi în ce se întâmplă în jurul nostru. Munca prea uşoară la fel ca munca prea grea este la fel de nocivă. Oamenii insuficient de solicitaţi sunt expuşi riscului de a se îmbolnăvi de depresie. Succesele mici merită mai mult decât rezultatul final.
Bunăstarea nu garantează automat şi bucuria de a trăi. Acolo unde strictul necesar nu poate fi procurat este practic imposibil să existe fericire. Nu bogăţia absolută, ci repartiţia uniformă a bunurilor influenţează durata de viaţă a oamenilor. Ţările cu diferenţe economice mici au oamenii care trăiesc mai mult şi mai intens. Între bani şi fericire există o legătură paradoxală: deşi după un anumit prag al bunăstării gradul satisfacţiei nu mai creşte, modul în care sunt distribuite fondurile într-o societate este foarte important. Dacă inegalitatea dintr-o societate creşte, pierd cu toţii şi cei bogaţi şi cei săraci. Nu lipsa bogăţiei te face nefericit, ci ideea că deţii mai puţin decât celalţi, ideie care îţi dă sentimentul că eşti insignifiant. Persoanele care au contacte sociale solide trăiesc mai mult şi mai bine.
„Într-o societate cu o slabă coeziune, se dezvoltă nepotismul, deoarece oamenii se simt singuri în faţa autorităţilor clanurilor şi a ilegalităţilor săvârşite de ele. Pentru a nu rămâne în urmă fiecare înşeală cât poate mai bine- ceea ce-i încurajează pe guvernanţi să aibă grijă mai întâi de propriile buzunare. Unde simţul civic al oamenilor este bine dezvoltat, diferenţele dintre venituri sunt relativ mici”.
Omul se îmbolnăveşte în urma leneviei, pierderea slujbei îi afecteză pe oameni chiar mai puternic decât moartea partenerului de viaţă. „Nimeni nu are dreptul să fie leneş”. Oamenii care nu se simt utili se simt umiliţi.
Posibilitatea de a influenţa deciziile politice aduce mai multă fericire decât situaţia contului bancar. Deseori în căutarea fericirii ne suntem nouă înşine obstacol.
Din tot acest amalgam de curiozităţi, speculaţii şi lucruri demostrate expermental, fiecare îşi poate găşi răspunsuri asupra unor probleme care fac parte din preocupările sale. Am înşiruit aici ideile care mi s-au parut mie mai relevante pe care le-am treanscris de pe fişile mele de lectură. Cartea este interesantă şi merită să fie cel puţin răsfoită şi citită în diagonală. Lectură plăcută şi nu pregetaţi a vă cauta, găsi şi trăi fericirea!!!

Cheia Succesului în Moldova

De ce Republica Moldova nu a fost afectată de criza economică din 2008, care a început firesc sau nu în Statele Unite ale Americii în urma unor speculaţii la bursa de pe Wall Street, a fost un subiect aplu tratat în mass-media dar şi pe reţelele de socializare dintre Prut şi Nistru. Răspunsul cel mai ingenios preluat dintr-un banc popular referitor la Moldova şi moldoveni, răspunde cu o doză buna de umor şi ironie, nu are cum criza să afecteze o ţară atât timp cât Moldova este oficiul iar noi moldovenii suntem pretutindeni(vezi videoclipul FurioSnails Blue Passports). Cei care din varii motove nu au plecat sau încă rămân acasă o duc cum pot, toţi căutând o formulă amiabilă să împace aspiraţiile şi visurile tăvălite în meschinăria cotidiană şi cererile impetuase ale stomacului şi ale chitanţelor pentru întreţinere.
Cheia succesului este metafora care ar presupune depăşirea orizonturilor înguste şi adoptarea unui program zilnic, a unui plan de acţiuni care să aducă împlinirea materială şi spirtuală a individului. Să vedem cine astăzi se plimbă în maşinile cele mai scumpe, cine îşi petrece concediile în locuri exotice şi cine are lefile şi imobilele cele mai bătătoare la ochi? Sunt fără doar şi poate în ochii celor care nu se bucură de aceste daruri ale sorţii oameni de succes. Acest Succes este transmis din generaţi în generaţie, izvorât din nepotismul caracteristic societăţii de tranziţie postcomuniste, caracteristic unui grup etatist, potentat politic şi implicit economic. Sunt huliţi de toată lumea şi în acelaşi timp invidiaţi ca săracul care jinduieşte bunătăţile de pe masa bogatului.
Goana după succes începe în şcoală, continuă în univeristate, luând forme şi modele diferite. Muncind în America, ştiam una şi bună, pentru a face mulţi bani trebuie să muncesc la două job-uri şi să adun cât mai multe ore pentru a-mi plati datoriile şi pentru a mă întoarce acasă cu un ban. În Moldova sau în România, mulţi tineri fac câte vreo două facultăţi, cursuri peste cursuri în speranţa deschiderii mai multor oportunităţi. Minte, muncă, un dram de noroc şi iar multă muncă, aşa se prefigurează cheia succesului la noi. A munci inteligent este aspectul cel important şi a trasa concert priorităţile şi a le urma pas cu pas. Dezordinea politică afectează atât bunul mers al ţării , dar şi orientarea omului într-o lume în care nu ştii ce îţi aduce ziua de mâine.
Caută şi vei afla, bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se va da, iar toate aceste le putem realiza ficare în parte redescoperind Adevărul, Calea şi Viaţa!!!

O lume cu călușul în gură

CĂLÚȘul este bucată de lemn care se pune între dinții unui animal pentru a-l forța să țină gura deschisă. 2) Bucată de cârpă făcută boț, care se introduce în gura unei persoane ca să nu strige. După ce am explicat ce este cu acest obiect, este și momentul să intru în pâine.
Trăim într-o lume tot mai alertă, o societate informațională în care printr-un singur click omuleții gâtuiți de cravate și gulere scrobite câștigă milioane, nimicesc sau rad de pe fața pământului culturi, civilizații sau le fac pe toate acestea simultan și mai toarnă puțină frișcă să pară gestul lor mai pompos pentru a prinde un colț de pagină dintr-o carte de istorie.
Oscilația dintre sistemele politice dicatoriale de tip comunist, nazist sau fascist și cele democratice ale libertățiilor politice, economice și individuale, au dus la o relativizare a inamicului public al individului, ca parte componentă a organismului social. O societate este mai lesne de condus pe de o parte când toată puterea este concentrată în mâinile unui grup oligarhic, care termină prin a fi împușcați lamentabil sau printr-un sofisticat mecanism de manipulare și îndobitocire a întregii mase electorale care-i oferă puterea politicienilor democratici.
Moldova are prea mulți oameni care au boala călușului mintal și trăiesc cu iluzia apariției unei persoane harismatice care va rezolva toate problemele lor, oferindu-le pe tavă toate așteptările lor, uitând ce mare preț au platit pentru aceasta socialiștii care au mijlocit accederea la putere a lui Lenin. O minte netedă este unealta perfectă a puterii pentru rezolvarea intereselor sale veroase. Acel care ia atitudine și o poziție și asemeni mitului peșterii de la Platon, incearcă să aducă lumină în mintea și în sufletele oamenilor este imediat sacrificat cică pentru "binele comun". O minte ageră nu trebuie să fie excepția dintr-un grup social, o clasă, un colectiv de muncă sau o comunitate, o minte care gândește abstract, care înțelege ce se întâmplă în jurul său și e stapân pe lumea sa interioară, o minte fără căluș mintal, trebuie să fie o realitate cotidiană care să poată tăia în carne vie corupția cu toate ramurile ei, o minte care să perceapă valoarea sacrificiului, celor din urmă, celor de acum și să pună temelia unui viitor luminos, clipă de clipă, pas cu pas, încet dar sigur.
Iar cei care sunt conștienți de pericolul ce îl prezintă oamenii de caracter și probitate, fac posibilul și imposibilul de ai păta, a-i ține în mizerie și sărăcie(starea în care se află cei mai mulți din intelectualitatea noastră, în special cadrele didactice) până la lichidarea fizică a luceferilor conștiinelor unei națiuni(pseudoaccidentele lui Ion și Aldea Teodorovici și Grigorie Vieru). Cu stoicism și amintirea jertfei supreme mesianice trebuie să mergem înainte, să strângem rândurile și să eliminăm calușulo mintal și cel care ne sufocă ființa.

Vocea care strigă în pustie...

Acum câţiva ani mă gândeam că este vorba de Sadam Husein supărat foc pe americani că ăştia au început să-i bombaredeze edificiile fastuase, monumentele fără seamăn şi lanurile pline de rafinării şi sonde de petrol. Nu am să uit niciodată cum după 11 septembrie 2001, stăteam cu toţi colegii mei adunaţi buluc luni dimineaţa şi în loc de comentariile obişnuite despre filmul derulat în weekend la unicul post care dădea filme beton, noi comentam care mai de care ce s-a întamplat în SUA. O voce îi strigă pe occidentalii în pustie. Dacă câteva secole în urma Howard căuta în deşerturile nisipoase ale Egiptului vestigiile civilizaţiei faraonilor, cu piramidele, hieroglifele şi legendele ei misteriose, după invetarea motorului cu explozie internă şi a producţiei pe bandă rulantă a automobilelor, miza căutarilor s-a schimbat radical. Nici nu au reuşit să putrezească bine scândurile coşciugului irakian că băieţii călare hummer-ele decorate cu steluţe şi dungi alb-albastre au mai pus ochiul pe un nene care de rău de bine a mai şi făcut ceva treabă pentru bieţii libanezi, care vedeau falnicii chiparoşi folosiţi de Solomon la construcţia emblematiclui său templu, doar la Discovery Chanall. George Orwel în lucrarea sa "1984" scria printre altele că "IGNORANŢA ÎNSEAMNĂ PUTERE" şi "RĂZBOIUL ÎNSEAMNĂ PACE" referindu-se nu la dimocraţiile occidentale tutlate de visul american, ci la cel mai vicios sistem politic imaginat vreodată, al dictaturii omniprezente şi omnipotente... Interesul şi pizma, lăcomia şi perfidia explică astăzi valurile politico-militare şi aşa-zisele salvări monetare de ultim moment(după un proces bine calculat de falimentare premeditat aplicat de cineva cu scrupulozitate)nu poate lăsa indiferente minţile licide neafiliate...
Se spune că primul mare revoluţionar a fost Lucifer şi cei care îi urmează exemplul mai devreme sau mai târziu îi urmează destinul, prăbuşirea în neant, tartar sau aşa cum o ştiu cei mai doxaţi ca mine. Gandhi a fost modelul protestelor paşnice care au adus finalmente Independenţa Indiei, oare când şi cum, generaţiile de tranziţie de la comunism la economia de piaţă vor ajunge să se bucure şi ei de beneficiile mult trâmbiţatei democraţii capitaliste, care aici şi dincolo i-a proscris pe ei şi pe cei din generaţia mea la o stare de asediu continuu. Viitorul îşi trage seva din prezentul nostru şi din ceea ce facem şi gandim aici şi acum, nu trebuie să manipulăm, nici să ne lăsăm manipulaţi pentru merschinării politice ambalate frumos şi dichisite cu margarete. Vocea care cheama în pustie, chemă unde în vreun deşert? Consider că pustia nu este altceva decât acel mediu lipsit de scrupule şi valori. Cine are auzit să audă cine nu, să fie gata la ceasul cel din urmă să dea raspuns de ce şi-a ascuns talantul dacă putea să şi-l înmulţească.
O voce strigă în pustie, cine să fie, cine o aude, cine să-i răspundă?

Preţul Libertăţii

Care este preţul libertăţii! De la om la om fiecare are masura lui pentru lucrurile ce îl înconjoară, cât de mult pot eu să dau ca în acest context să profit la maxim, să ies cât mai mult în evidenţă. Libertatea este cel mai complex termen inventat vreodată de creerul uman, este o construcţie pur teoretică, care niciodată nu va însemna acelaşi lucru pentru doi oameni care stau altături. Iluminiştii, printre care Rousseau şi Voltaire, afirmau că o societate liberă trebuie să fie debarasată de toate mecanismele care o înlănţuie, pe de o parte sistemul politic reacţionar de pe vreme aceea monarhia constituţională şi pe de altă parte influenţele asupra mentalului colectiv a instituţiilor tradiţionale patronate de Biserica.
Explozia libertăţilor, a descoperirilot ştiinţifice aplicate mai mult sau mai puţin în spaţiul public, au dus la transformări excepţionale, din punct de vedere al aparenţelor şi au cufundat civilizaţia occidentală într-un tunel de metrou care duce treptat dar sigur spre dezintegrarea şi spre colapsul inevitaBIL al culturii OCCIDENTALE, desacralizate, dezorientate şi ultra tehnologizate(hei dacă stam un pic să fim răutăcioşi aştia care merg acolo să fac bani i sa cerşească le mai dau un suflu de viaţă şi de inspiraţiune c elor care au dar nu ştiu să se bucure ed bunăstarea care tâmpeşte şi netezeşte creerii de cele mai multe ori::))) .
Sunt oameni care vor să fie mânaţi din urmă, aşa sunt formaţi ei de mici, de mediul în care trăiesc şi s-au format ca oameni, alţii vor să rupă limitele şi să ajungă tot mai sus, călcând peste capete, peste orgolii personale şi adesea peste principii, oamenii tind să facă o zgârietură pe kiatra belşugului, a succesului şi a prosperităţii, dar platind preţul cu vârf şi îndesat pentru toate cele făcute pâna acii!
Preţul plăcerii admirări Casei Poporului acum vreo două zile era să mă coste viaţa, ok, nu e vorba de terorişti sau de băieţii de cartier din Bucureşti, era doar o aluzie la chestia de eutanasiere a câinilor pentru care sunt trup şi suflet după ce am fost înconjurat de vrep 20-30 de dulăi gata să ne mănânce pe mine şi pe soră-mea, p..jiii!!! Minuni mai sunt am scăpat făr de rabie şi întregi amândoi, plus am vazut palatul lui Ceauşescu, construit pe sânge şi craniile oamenilor de la canal, dar ce au facut democraţii în aceşti douăzeci de ani de libertate?
Acolo unde eşti, la acel nivel al muncii, al familiei, al vieţii în fine fiecare este la un palier, la un etaj caer nu pre des coincide cul al tău, dar asta nu trebuie să te determine să desconsoderi sau să supraapreciezi pe cineva.
Lebertatea este chestia absolută a minţii tale, fiind liber acolo, gulagurile şi temniţele socilae şi economice îţi vor părea castele de nisip...
Fii liber în tot şi în toate, încearcă să te elibrezi cât trăieşti!!!!

Tinereţe fără bătrâneţe

Din cele mai vechi timpuri oamenii au crescut şi au copilărit cu poveştile cu Feţi-Frumoşi, Ilene Cosânzene, zgripţuroaice, oameni spâni, balauri furioşi şi animale, personagii fantastice. Care este deosebirea dintre povestirile copilăriilor frumoailese şi viaţa noastră de zi cu zi, pe care o petrecem care la tară, la birou, la masa de lucru cu un corp de lucru ce vrea să îţi prăfuiască ochelarii cu ditamai cunoştinţele ce izvorăsc din dimplomele lor, mai puţin din căpşoarele lipsite de striaţiuni şi materie cenuşie utilă dacă nu lucrului cel puţin pentru buna duspoziţie a grupului în care îşi întind cele opt ore de muncă.
Părerea mea este că poveştile populare nu sunt altceva decât o oglindire plastică a lumii în care noi trăim, căci potrivit filosofilor antici avem alte măşti aceeaşi piesă şi nimic din natura umană nu s-a schimbat de mii de ani doar forma şi ambaşajul s-a cizelat până acolo încât suntem ispitiţi să aruncăm valoarea în tomberon pentru o nulitate, hetairă, fiică a voluptăţilor, care va lasa în urma ei doar neant, goliciune şi deznădejde, dar oare asta căutam noi în cele mai dulci vise de împlinire ale copilăriei noastre, unde mai este coplilul din noi neăntinet şi sincer?
Baba Cloanţa de cele mai multe ori apare femeia de serviciu sau şefa care te face cu ou şi cu oţet cu şi fără de treabă, omul spân e prietenul de pahar, de discotecă, de saună si de distracţiuni diverse, care în momentul de cumpănă se face că bate vântul şi gaseşte-l unde nu este, zmeul este personajul cel mai interpretabil din toate plasmuirile mentalităţii colective, din punctul meu de vedere el poate lua forma unui posibil vis ori aspiraţie a noastră individuală spre care cu toţii tindem şi facem multe sacrificii pentru al ajunge, ca în final să ne împlinim şi acolo pe un piedestal sa fim incoronaţi cu un cu alta şi să fim răsplătiţi pe deasupra şi cu o Ileană Cosânzeană alături(pentru zmeu atât deocamdată):) Ok Ileana Cosânzeana, cine este ea în viaţa reală, o nalucă, fata mereu înaccesibilă, fata care te iubeşte de lângă tine şi tu nici habar nu ai de aceasta, persoana ai cărei inimă ai cucerit-o după lungi asedii, fata de ocazie sau este totul şi în acelaşi timp nimic din ce am amintit mai înainte, e pur şi simplu plazmuirea imaginaţia fiecăruia, care se poate sau nu regăsi în una din aceste impostaze, chiar daca nu în toate:))
Fi-ţi tineri şi fără de bătrâneţe, trăiţi prezentul aşa cum se cuvine, fiecare la timpul la anii şi la portofelul lui, timpul are tributul lui, sa nu fi-ţi datori nimănui cu nimic ca într-o pildă de acum vreo două mii de ani. Pax vobiscum!!!!

Pagini de istorie 1

Idei si judecăţi de valoare din cartea lui Ioan C. Popa, Mecanisme de putere ale regimului totalitar comunist în perioada bolşevismului. Impactul în Basarabia şi în Transnistria, Ed. Nora, Bucureşti, 2011.

Cartea cuprinde perioada cuprinsă între revoluţia bolşevică din noiembrie 1917 până la consolidarea puterii lui Hruşciov, după moartea lui Stalin 1953-1954. Este o analiză interdisciplinară a îmbinării bolşevismului cu represiunea şi teroarea pentru a se impune, despre absenţa organelor de control a instituţiilor de represiune, care cumulau funcţiile de judecător, executor politic şi anchetator. Această care şi-a propus să răspundă la mai multe întrbări precum: există continuitate între opera politică leninistă şi cea stalinistă, cum a fost posibil în cazul bolşevismului din URSS/ nazismului în Germania, să instaureze un mecanism de manipulare şi teroare, la o scară atât de largă, din punct de vedere sociologic, fără ca majoritatea să riposteze eficient, cum a funcţionat cel mai mare experment social din toata istoria umanităţii edificarea societăţii comuniste.
Un partid care este un monopol decizional, ideologia e ridicată la rangul de raţiune de stat, de care nimeni nu i se poate sustrage, toate mijloacele de comunicare în masă sunt controlate de aparatul propagandistic, economia este una dirijată şi cel mai important, ambele sisteme totalitare comunist şi cel nazist au un complex aparat de represiune, un instrument al terorii. Comunismul e o ideologie a maselor în timp ce nazismul este una a raselor, având astfel un model social al eghalităţii în opoziţie cu modelul superiorităţii unei rase sau categorii sociale.
"Lenin dorea o societate ideală, alcătuită din oameni ideali", prin distrugerea trecutului capitalist burghez şi edificarea viitorului comunist ideal, în timp ce prezentul era perceput ca o stare de tranziţie de la o perioada la alta, fapt ce avea menirea să justifice împrejurărole excepţionale(colectivizarea forţată, deportările în pasă, asasinatul politic, lichidarea culacilor şi vandalizarea şi jefuirea Bisericii si uciderea a yeci de mii de clerici si simpli enoriaşi, prin intermediul serviciilor terorii create special pentru acest scop CEKA, GPU, OGPU, NKVD şi KGB).
Activitatea instituţiilor terorii este dublată de conturarea unui cadru social politic concret în virtutea caruia putem să percepem în maniera cea mai indicată anumite procese si mecanisme care au distrus milioane de vieţi omenesşi şi au lasat o amprentă profundă asupra conştiinei a mai multor generaţii. Pentru a nu evita erorile trecutului suntem condamnaţi să îl cunoaştem şi să ţinem cont de el în deciziile ce privesc viitorul, restul sunt doar cuvinte. Recomand parcurgerea aceste-i frumoase lucrări scrise cu talent şi temeritate de literat, carte care a venit să completeze anumite lacune din istoria noastră locală(Basarabia şi Transnistria, relaţiile celor două maluri ale Nistrului în perioada interbelică şi cea de după război din perspectiva acestor mecanisme ale puterii regimului totalitar bolşevic).
Historia magistra vitae!!!