O lume cu călușul în gură

CĂLÚȘul este bucată de lemn care se pune între dinții unui animal pentru a-l forța să țină gura deschisă. 2) Bucată de cârpă făcută boț, care se introduce în gura unei persoane ca să nu strige. După ce am explicat ce este cu acest obiect, este și momentul să intru în pâine.
Trăim într-o lume tot mai alertă, o societate informațională în care printr-un singur click omuleții gâtuiți de cravate și gulere scrobite câștigă milioane, nimicesc sau rad de pe fața pământului culturi, civilizații sau le fac pe toate acestea simultan și mai toarnă puțină frișcă să pară gestul lor mai pompos pentru a prinde un colț de pagină dintr-o carte de istorie.
Oscilația dintre sistemele politice dicatoriale de tip comunist, nazist sau fascist și cele democratice ale libertățiilor politice, economice și individuale, au dus la o relativizare a inamicului public al individului, ca parte componentă a organismului social. O societate este mai lesne de condus pe de o parte când toată puterea este concentrată în mâinile unui grup oligarhic, care termină prin a fi împușcați lamentabil sau printr-un sofisticat mecanism de manipulare și îndobitocire a întregii mase electorale care-i oferă puterea politicienilor democratici.
Moldova are prea mulți oameni care au boala călușului mintal și trăiesc cu iluzia apariției unei persoane harismatice care va rezolva toate problemele lor, oferindu-le pe tavă toate așteptările lor, uitând ce mare preț au platit pentru aceasta socialiștii care au mijlocit accederea la putere a lui Lenin. O minte netedă este unealta perfectă a puterii pentru rezolvarea intereselor sale veroase. Acel care ia atitudine și o poziție și asemeni mitului peșterii de la Platon, incearcă să aducă lumină în mintea și în sufletele oamenilor este imediat sacrificat cică pentru "binele comun". O minte ageră nu trebuie să fie excepția dintr-un grup social, o clasă, un colectiv de muncă sau o comunitate, o minte care gândește abstract, care înțelege ce se întâmplă în jurul său și e stapân pe lumea sa interioară, o minte fără căluș mintal, trebuie să fie o realitate cotidiană care să poată tăia în carne vie corupția cu toate ramurile ei, o minte care să perceapă valoarea sacrificiului, celor din urmă, celor de acum și să pună temelia unui viitor luminos, clipă de clipă, pas cu pas, încet dar sigur.
Iar cei care sunt conștienți de pericolul ce îl prezintă oamenii de caracter și probitate, fac posibilul și imposibilul de ai păta, a-i ține în mizerie și sărăcie(starea în care se află cei mai mulți din intelectualitatea noastră, în special cadrele didactice) până la lichidarea fizică a luceferilor conștiinelor unei națiuni(pseudoaccidentele lui Ion și Aldea Teodorovici și Grigorie Vieru). Cu stoicism și amintirea jertfei supreme mesianice trebuie să mergem înainte, să strângem rândurile și să eliminăm calușulo mintal și cel care ne sufocă ființa.