După mai bine de 40 de zile de post și rugăciune creștinii ortodocși din întreaga lume au celebrat duminica de 5 mai sărbătoarea Învierii. Potrivit tradiției în fiecare an la Ierusalim are loc pogorârea focului haric care este ulterior transportat pe calea aerului în întreaga lume, astfel încât la miezul nopții creștinii purtând lumini să înconjoare bisericile în care se săvârșește Slujba Învierii, rostind cu bucurie tradiționalul salut pascal Hristos a înviat și intonând troparele Învierii.
Dupa mai bine de opt luni de pelegrinări ăn deșerturile arabe, m-am pomenit în sâmbăta Învierii echipat cu o păsculiță și o duzină de ouă împachetate cu grija în trenul ce străbătea Dubaiul dintr-un colț în altul, mergând la slujba Învierii. Încă din cursul săptămânii am urmărit discuțiile de pe forumul nostru și am aflat că se organizează la o margine de oraș un serviciu divin dedicat acestei mari sărbători creștine. Mare mi-a fost mirarea când am descoperit că tocmai duminica cu pricina, nacialnicu mi-a dat zi liberă, mersi mult și sănătate, iardacă o fac pe ultra piosu înclin să cred că Dumnezeu a făcut o minune prin alții numai ca să ajung la liturghia Paștelui, neîncălcând tradiția de atâția ani. În drum spre biserică îmi treceu pe dinaintea ochilor minții frumoasele slujbe pascale din satul bunicilor, de lângă Nisporeni, cum ne adunam cu prietenii și făceam repetiții pentru slujbă, cum luptam cu voinicie împotriva somnului, nadufului provocat de sutele, poate și miile de lumânări, cu durerea ce paraliza picioarele și cu impresia că slujba nu se vai termina niciodată. Parcă îi văd pe copchii care veneau cu pasca la biserică în seara de Paști direct de la discotecă, cum înconjuram sfântul locaș ba cu o lumânare, ba cu prapur, ba cu un steag, în fiecare an încercam ceva diferit. Ei și momentul culminant legat de această seara era sfințitul darurilor, cu oamenii care adunau în coșnițe ouă roșii și cozonaci. Tocmai în aceste dimineți reușeam să îmi revăd prietenii și cunoscuții pe care nu îi întâlnisem atât amar de vreme și tot în curtea bisericii se puneau la punct o bună parte din picnicurile de Duminică.
Cobor din taxi într-o margine a orașului înconjurată din trei părți de nisipuri, vântul în două cu nisip pătrundea în ochi, în nas și în părul zecilor de credincioși adunați la Slujba Învierii organizate de Consulatul României din emiratele Arabe Unite la o Bierica ortodoxă arabă. Am fost plăcut surpins să aud vorbindu-se în stânga și-n dreapta limba română, rămânând dea dreptul uluit când am descoperit că și slujba era ținută de un părinte de la Caterdrala Mitropolitană din Iași, ajutat de un dascăl pe care am avut prilejul să-l cunosc la ASCOR în vremea studenției(Asociația Studenților Creștini Ortodocși din România). După ce lumea a luat lumină rândurile credincioșilor s-au mai rărit, dar nici urmă de nădușeală, sau senzația că slujba va dura la nesfârșit. Cei adunați au avut parte de un cuvânt frumos legat de această minunată sărbătoare iar după sfințirea darurilor, cei prezenți au putut gust din cozonacii tradiționali, un păhărul de vin și o vorbă bună. Slujba religioasă și posibilitatea să mai descoperi oameni noi mi-au creat toate premizele pentru o prăznuire frumoasă a zilei de duminică, vitregită de catletele, răciturile și zama de cocoș a bunicii, dar tolănită pe nisipuri fierbinți, mângâiată de valurile sărate ale golfului, stropită cu cocktailuri ad-hoc și încheiată cu melodii de chitară întâmpinând zorii la balconul din World Trade Center și somn de ierpure înainte de serviciu.
Comments
Post a Comment