Abu Dhabi sau Emiratele Arabe Unite Sezonul 2(Episode 1: Get ready to Leave)

Zările s-au dilatat cu viteza lunimii în ulima săptămână a lunii octombrie.Ultimele 12 zile de la Cheesecake Factory au trecut într-un iureș năucitor iar perspectivele unui nou job și a unui alt oraș au început să apară tot mai certe și mai palpabile. De Hramul Orașului, pe paisprezece ocombrie când tinerii au invadat localurile și piețe capitalei în plină sărbătoare, după amorțireazapușelii amiezi am celebrat și noi cei câțiva moldoveni de la World Trade Center dansând și dând shoot după shoot în cinstea tinereții și minunatei experiențe pe care o trăim fiecare la intensitatea lui aici în inima Dubaiului. Băile la piscina din spatele casei, crâmpeie din Marques și aventurile pline de galanterie și curaj ale lui Giacomo Cassanova, primblările prin oraș și meciul de fotbal pe plaja de la Jumeyrah open beach au marcat în treacăt despărțirea de locul și oamenii unde am petrecut cu bune și rele ultimele 14 luni.
Fiecare om are pasiunile lui și din moment ce sunt și eu un fir al oceanului umanității între multe alte îmi place muzica, parte inseparabiă a percepției realității și ritmurile care urcă și coboară odată cu noi povârnișurile eșecurilor și culmile reușitelor. Într-o bună după amiază mă întorceam din Dubai International City unde am pregătit un material, am observat în preajma stației de metro o @fătucă din Manilla@ ce ține strâns la piept o chitară. Creatorul a înzestrat femeia cu multe farmece care aprind în bărbați vulcanul firii și al emoțiilor, iar când descoperi o fată care pe lângă faptul că arată bine mai cântă și la chitară, zic că toate relațile interumane năpădite de bălăriile rutinei capătă o dimensiune specială, profundă, sinceră, ademenitoare. Fără să stau prea mult pe gânduri, m-am întors din drumul intrând în vorbă cu ea și iată-mă peste jumatate de ceas în tren având chitara pe umărul stâng pornit la un un-plug music selection. Dacă timp de mai bine de jumatate de an am făcut repetiții cu Ulik prin bucătăriile gazdelor pe unde am locuit, am zis că e nimerit să face un meci 2X2 pornind împreună vedem tipele care în singura zi liberă din săptămână obișnuiesc să-și chinue degetele mânuțelor lor miniaturale scoțând sunete cristaline din bucățile lemnului mut ferecat cu fire argintii arămii. Luna plină priveghea larma megapolisului care devenea tot mai puțin apăsătoare în timp ce înaintam în inma Creek Golf Club-ului vizavi de DCC, loc unde anul trecut pre vremea asta fumam prima narghilea și am ciocnit câteva pahare cu Cristina, Iura, Gicu și Mihai. Valul amintirilor a trecut rapid dezmeticindu-mă alături de filipincile care fără prea multe introduceri au dezgolit chitarele și le-au lăsat să plângă dragostea, să elogieze vieția și să cucerească  cu ritmurile lirice osiclante între cer și pământ atmosfera parcării de iahturi...