Umbra monarhiilor și elitele contemporane
Marele carnagiu care a început odată cu mișcare de reformare a bisericii apus primele pietre în pavajul existenței civilizației contemporane. Evenimentele istorice care au urmat proclamației de la Witenberg a pastorului Martin Luter, contrareforma, războiele religioase, iluminismul și revoluția franceză de la sfârșitul secolului al XVIII-lea au schimbat odată pentru totdeuna percepția umanității asupra rolului ființei umane în univers și asupra construcției societății civile debarasate de paradigma medievală a celor trei clase sociale(aristocrația, clerul și oamenii de rând).
Micările religioase dar în special revoluțiile politice nu doar au instaurat noi regimuri, au insituit noi valori și noi idealuri dar au trecut la index tot ce ținea de trecutul monarhic, perceput ca decadent, pervertitor, iar clerul ca instrument major de justificare a puterii ereditare a fost exclus din viața publică, iar averile sale imense au fost secularizate.
Aruncând o privire asupra oamenilor care s-au perindat la cârma marilor națiuni și a modului în care acești au terminat, odată în plus revin în actualitate maxima cvasicunoscută drumul spre iad este pavat cu intenții bune. Oportuniștii, escrocii, clevetitorii și alții de teapa lor au asaltat vidul culoarelor puterii. Declarația fundamentală a drepturilor omului a fost spălată cu sângele a milioane de francezi și a provocat moartea a revoluționarilor din tot bătrânul continent, apăsat de regimurile monarhiilor autoritare. Istoria a arătat că democrația a învins, dar care dintre ele urmărește cu fidelitate punctele formulate de Adunarea Națională a Franței de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, democrația americană, democrația lui Lenin-Stalin-Mao-Castro, democrația lui Papa Doc, democrația engleză sau a francezilor de astăzi?
Noile regimuri democratice ale republicilor instituite au statornicit dea lungul timpului noi modele sociale și o nouă împărțire a puterii politice, economice și simbolice din societate. Rolul monarhilor și-l dispută în prezent de o potrivă primul ministru, președintele sau speak-erul parlamentului, aristocrația clasa privelegiată a lăsat locului funcționarilor și demnitarilor de stat, care alcătuind o castă închisă își dispută înteresele și avantajele de ordin economic personale sub nobila mască a aleșilor poporului. Biserica(mă refer la Biserica occidentală de rit Romano-Catolic) și temuta ei Inchiziție care teroriza întregul continent și schimba după bunul plac dinastiile domnitoare în Europa, a fost redusă la tăcere și izolată din cercul puterii iar aceast culoar deși îngust a fost preluat de mijloacele de informare în masă(presa scrisă, radioul, televiziunea și mai recent internetul) folosit cu abilitate de guvernare cât și de opoziție în complicata luptă pentru putere.
În acest început incert de mileniu, mă întreb unde se termină minciuna și începe adevărul când vine vorba despre democrație, egalitatea cetățenilor în fața legii, șansele egale pentru ascensiunea politică, economică și socială, viabilitatea construcției diplomației internaționale în care în teorie Trinidad și Tobago, Mali, Burchinafaso sunt puse pe același cântar cu Rusia, Statele Unite, China sau Japonia; Sfânta Alianță din 1815 are o nou aspect democratic în Consiliul de securitate a ONU; marile economii mondiale întrunite la summit-urile G8, G20 care dictează cursurile de dezvoltare a complexelor procese macroeconomice care afectează diferențial oamenii cu aceleși drepturi fundamentale, dar cu posibilități diferite.
Umbra sistemului monarhic care a dăinuit încă din zorii apariției primelor civilizații, respiră în fiecare celulă a noilor regimuri democratice sau mai puțin democratice, s-au schimbat actorii, s-au repartajat funcțiile și atribuțiile. Așa s-au încetățenit obiciurile ca în unele regiuni ale globului anumiți indivizi cu origini și capacități modeste dar dotați cu un pașaport al unei Mari Puteri primesc mare și sarea, ceaiul și mierea datorită acestui simplu document, în timp ce doctori și specialiști înalți calificați le servesc burgăre, șe aranjează paturile în hotele sau le tund iarba din fața vilelor somptuoase.
Micările religioase dar în special revoluțiile politice nu doar au instaurat noi regimuri, au insituit noi valori și noi idealuri dar au trecut la index tot ce ținea de trecutul monarhic, perceput ca decadent, pervertitor, iar clerul ca instrument major de justificare a puterii ereditare a fost exclus din viața publică, iar averile sale imense au fost secularizate.
Aruncând o privire asupra oamenilor care s-au perindat la cârma marilor națiuni și a modului în care acești au terminat, odată în plus revin în actualitate maxima cvasicunoscută drumul spre iad este pavat cu intenții bune. Oportuniștii, escrocii, clevetitorii și alții de teapa lor au asaltat vidul culoarelor puterii. Declarația fundamentală a drepturilor omului a fost spălată cu sângele a milioane de francezi și a provocat moartea a revoluționarilor din tot bătrânul continent, apăsat de regimurile monarhiilor autoritare. Istoria a arătat că democrația a învins, dar care dintre ele urmărește cu fidelitate punctele formulate de Adunarea Națională a Franței de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, democrația americană, democrația lui Lenin-Stalin-Mao-Castro, democrația lui Papa Doc, democrația engleză sau a francezilor de astăzi?
Noile regimuri democratice ale republicilor instituite au statornicit dea lungul timpului noi modele sociale și o nouă împărțire a puterii politice, economice și simbolice din societate. Rolul monarhilor și-l dispută în prezent de o potrivă primul ministru, președintele sau speak-erul parlamentului, aristocrația clasa privelegiată a lăsat locului funcționarilor și demnitarilor de stat, care alcătuind o castă închisă își dispută înteresele și avantajele de ordin economic personale sub nobila mască a aleșilor poporului. Biserica(mă refer la Biserica occidentală de rit Romano-Catolic) și temuta ei Inchiziție care teroriza întregul continent și schimba după bunul plac dinastiile domnitoare în Europa, a fost redusă la tăcere și izolată din cercul puterii iar aceast culoar deși îngust a fost preluat de mijloacele de informare în masă(presa scrisă, radioul, televiziunea și mai recent internetul) folosit cu abilitate de guvernare cât și de opoziție în complicata luptă pentru putere.
În acest început incert de mileniu, mă întreb unde se termină minciuna și începe adevărul când vine vorba despre democrație, egalitatea cetățenilor în fața legii, șansele egale pentru ascensiunea politică, economică și socială, viabilitatea construcției diplomației internaționale în care în teorie Trinidad și Tobago, Mali, Burchinafaso sunt puse pe același cântar cu Rusia, Statele Unite, China sau Japonia; Sfânta Alianță din 1815 are o nou aspect democratic în Consiliul de securitate a ONU; marile economii mondiale întrunite la summit-urile G8, G20 care dictează cursurile de dezvoltare a complexelor procese macroeconomice care afectează diferențial oamenii cu aceleși drepturi fundamentale, dar cu posibilități diferite.
Umbra sistemului monarhic care a dăinuit încă din zorii apariției primelor civilizații, respiră în fiecare celulă a noilor regimuri democratice sau mai puțin democratice, s-au schimbat actorii, s-au repartajat funcțiile și atribuțiile. Așa s-au încetățenit obiciurile ca în unele regiuni ale globului anumiți indivizi cu origini și capacități modeste dar dotați cu un pașaport al unei Mari Puteri primesc mare și sarea, ceaiul și mierea datorită acestui simplu document, în timp ce doctori și specialiști înalți calificați le servesc burgăre, șe aranjează paturile în hotele sau le tund iarba din fața vilelor somptuoase.
Comments
Post a Comment