puncte in suspensie

Când prinde viată nefiinta
Si primul duh sebzbate-n el,
In acest univers himeric
Apare-un om, mic, maruntel.

Si zânele din patru vanturi,
I-astern pe capui micii lauri,
Ce împliniri si bucurie,
Ii vor aduce a-i vietii valuri.

Prin ce furtuni si uraganuri,
Al sortii drum îl va tot duce,
Si ce-a lasa in urma-i vrednic,
Ca neamul lui sa nuse usuce.

In cate turnuri fără margini,
Isi va clădi el fericirea,
Mânat de vise si iluzii,
Sau dedicat pentru iubire.

In ce culori picta-va ziua,
Cu un suras de dimineata,
trăind intens clipa de clipa,
amara fiere sau dulceata.

cutezatorii taie drumuri,
având genunchi in sangerati,
ca intr-o buna zi sau noapte
s-apara oameni inspirati
...
Ion M. Cerga, 9 ianuarie 2014.