fara titlu...

Timpul a trecut si cu fiecare ecunda scursa in clepsidra nisipurilor de aur viitorul si fericirea danseaza tangoul exuberat al cautarii marilor impliniri. Balansand intre extre, rutina coitiana si consumismul exacerbat se pierde esenta pe drum si unica alternativa este un restart capital. In Ucraina continua hemoragia interna, morti, raniti, toruturi si delaratii socante si demisii ale unor liderilor politici(referinta la ministrul afacerilor Externe: Putin h..lo); la chisinau continua balada miorita cu concesionarea aeroportului, parada demagogiei proeuropene/euroasiatice, fierb cazanele campaniei electorale din toamna iar ca un respiro cetatenii de rand admira un fetival medieval sau gusta din suculentele fructe ale lui ciresar. Au trecut mai mult de doi ani de cand nu am fost acasa dar aruncand o privire fugara peste presa scrisa din Republica Moldova imi vine extrem de greu sa contac ca s-a schimba ceva in bine de-a lungul acstor lungi doi ani. Rotim globul geografic si auzim de miscarea radicalior islamici din Irak, morti, raniti, cresterea pretului la petrol, instabilitate regionala, America flutura in stilu-i caractersitic drapelul justitiei si echitatii fiind mereu gata sa intervina pentru o cauza dreapta. Ia in acest interval de timp de cealalta parte a Atlanticului se desfasoara Cupa Mondiala la Fotbal in Brazilia. La o saptamana de la inceperea competitiei atentia opiniei publice internationale cel putin din cate au reusit eu sa citesc a trecut peste protestele populatiei locale revoltate de majorarea vertiginoasa a preturilor, regele sportului adunand in fata ecranelor milioane de oameni. Spania a fost elinimata miercuri 18 iunie dupa infrangerea in fata selectionatei din Chile, echipa britanica a fost scoasa practic din cursa competitiei dupa infrangerea in fata Italiei si Uruguai-ului cu acelasi scor 1-2, ramanand sanse infime de a iesi din faza grupelor. Deocamdata doar Olanda, Germania si Franta au demonstrat un joc dimanic, ferm, creativ si am certitudinea ca una din aceste tari va ajunge in finala. Pana atunci bucurativa de fotbal, de vara si frumoasele zile insorite.
A ramas mai putin de o saptamana panla la inceputul Ramadanului si in timpul ramas am tot rasfoit filele imaginatiei ce e de facut pentru a intra in aceasta luna de post pentru adeptii mul Mohamed cu bateriile incarcate la maxim.
Sa va povestesc o intamplare. Intr-o dimineatza acm cateva saptamani, mai mult domind decat treaz am luat cate o chifla idiana cu carne de pui, o cafeluta si am plecat cu pritena mea la Acvaparcul Atlantis. La drept vorbin am auzit multe despre acest loc, am vazut poze si filmulete pe internet dar experienta in sine pe viu a acestor topogane si alte atractii au fost mult mai colorate si mai intense decat ma asteptam. Era ora unsprezece iar in fata ghiseurilor de bilete deja era aranjata coloana indiana de turisti, singura optiune a fost sa asteptam vre-un ceas de vreme inconjurati de omuleni din Brazilia, Filipine, India, Rusia si alte natii ajunse in Dubai la munca sau in calitate de turisti. In loc de bilete traditinale am primit cate o banda elastica cu un barcode iar pentru dulap ne-a fost eliberata o fasie similara in jurulul mainii. Primele doua trei ore am incercat sa ne miscam cat mai rapid sa reusim sa vedem toate atractile posibile, unele mai rapide altele mai line, ca in cele din urma sa prindem gustul cascadelor organizate circular dea lungul intregului complex. Cand soarele a inceput sa friga ceva mai tare ne-am ostoit foame intr-un fastfood specific american, caci biletul includea si o masa gratuita in afara atractiilor generale. Pentru o taxa suplimentara curiosii pot face poze si inota intr-un bazin aparte plin cu rechini sau a trai pe viu experienta scaldatului cu delfini dresati. Mult Soare, multa adrenalina si o senzatie ca parca nu ai mai pleca de aici. Si cand ma gandesc ca acum zece ani aici nu erau decat valurile sarate ale golfului persic, raman profund impresionat de geniul digineriei moderne area putut crea astfel de construcii impresionante....
Acestea fiind spuse reamintesc ca dupa mai bine de trei luni in care m-am razboit cu golblini si orici alaturi de Gandalf, Frodo, Aragorn si compania am frunzaresc o biografie interesanta despre Steve Jobs de Walter Isaacson, insiprationala dar si revelatoare deopotriva. O carte care urmareste deopotriva evolutia calculatoarelor si destinul omului care si-a pus propria apmrenta a cursului dezvolatarii dispozitivelor electronice de la Apple 2 la Macintosch, iMac, iPod sau iPhone. Gustul pentru design, perfectionismul exacerbat, relatiile complicate cu angajatii, partenerii de afacei sau concurentii, personalitatea mercuriana. Descrierea omului cu toate ideiele sale marete si cu pacatele aferente fiecarei personalitati, poate una din cele mai interesante asptecte pe care leam gustat in acesta carte este proximitatea cronoilogica de ziua in care scriu aceste randuri, iar dispozitivele electronice doar proiectii futuristice in Silicon Valley acum 30 de ani au ajuns parte a realitatii cotidiene a celro mai multi.

The Art of War Sun Tsu Full Documentary. (Educational).

În căutarea peștișorului de aur...

Dacă există minuni în viața ceasta ele încep odată cu primă răsuflare și cu primul strigăt dat de copilul ce a pășit ăn această lume. Copilăria este poate una din cele mai interesant momente din viață căci departe de noi sunt grijile zilei de mâine, înțelegerile mecanicii sociale, iar preocupările majore sunt descoperirea lumii din jur purtând pe buze mirifica întrebare de ce? Timpurile au fost tulburi la începutul anilor 90 în Republica Moldova, dar cu toate aceste mi-au râmas vii în memorie după amiezile său serile când mi se citeau povești înainte de culcare, preferata mea era aventurile lui Harap Alb, deși am ascultat cu placere pațaniile lui Făt Frumos, Prâslea, Dan Pățitul, Dănilă Prepeleac, lumea în care binele învinge răul, în care greutățile petruiesc calea izbânzilor.
Nu s-au scurs în ceasul de nisip bine o săptâmână de la aventurile în deșert, unde am făcut-o pe nababul călărind o cămile, sărid de pe un pis pe altul într-un super jeep 4X4 special echipat, conducând cu nerușinare un scuter din care cadeau bucati la cotituri și care huruia ca un roi de cărăbuși puși pe treabă, lăsând deoparte toate datoriile legate de muncă am plecat într-o dimneață fumurie la scuba diving(să fie pe înțelesul tuturor asta este un fel de atracșie turistică, sport pe de o parte dar și o acțtivitate foarte distractivă și interesanta deopotrivă în care echipac tu un costum special, având masca de oxigen si echipamentul complet de acqualangist exploarezi adâncimile flora, fauna marina). Cel mai greu din toate aceste lucuri a fost cu trezirea de dimineață, în ajun adică marți 13 mai, a poposit din Abu Dhabi prietena mea, și după prea multe introduceri am pus la cale o mică petrecere, cu câțiva amici de prin localitate. Un kil de voie bună, ceva de ale gurii și multă voie bună și câteva acorduri de chitară au plămădit o petrecere mișto care s-a lăsat resimțită a doua zi la scuba diving. Mahmureala, damf ucigător, arșită și foame sfâșietoare. Pe la orele nou în cele din urmă ajungem la o cafeluță sau un ceai, comandăm în pripă căteva chicken porata, pe care ni le aduce rapid chelnerul idiand, aruncând pe sub buzele-i cârnoase și dinții albi ca varul câte un enjoy și un Thank you de servici scuturând alene din cap în stilul caracteristic omulenilor din subcontinentul indian.
Punctualitatea nu este tocmai la ea acasă în această țară, asftel înghesuiți într-un taxi palid ca gălbenușul, Roxane încerca să preziceze exact locația urmând ca tipii să ne mai aștepte vreun sfert de oră până să ajungem la destinație. Pe malul mării exact la întrarea n parcare de la Jumeirah open beach era parcat un fort cu reporcă, lângă care asteptau doi gagii cam pirpirii, uitându-se la ceasuri și ajutând alți colegi de ai noștri să își monteze echipamentul de scufundare. Pe la unsprezece soarele a inceput să frigă, dar rusnacii tolăniț pe plajă sfidau cu idiferență mușcăturile razelor matinale.
În cele din urmp amprimit și noi echipamentul necesar, instrucțiile elimentare au fost făcute și gârboviți de greutatea baloanelor cu oxigen ne-am pornit spre mare. Capitan Sam, instructorul nostru s-a asigurat că totul funcționează cum se cuvine și la mai pușn de cinci minute de la intrarea în apă am început expediția la adâncime. Apa era străvezie, iar aparatul respirator și bulele de aer deși abundente le-am deprins rapid și uite așa am început să înotăm încoace și încolo, făcând poze, desticulând folosind semnele din timp invățate. Sub privirile măștilro noastre s-au dezgolit la pușin timp recifele de corali de dimensiuni diferite, cu roirui de pești transparenți sau grupuri mici de pești tropicali de un alabstru aprins, roș însângerat sau verde aprins. Din toate părțile cât putei cuprinde cu vederea puteai surprinde o mulțime de meduze gilatinoase de dimensiuni diferite, unele din ele având mai multe vinișozre sângerii decât altele. Mai toto timpul în mișcare Sam ne-a făcu poze mai tot timpul iar la un moment dat când am ajuns la vreo șase șapte metri adâncime am reușit nuștiu cum sămi înțep genunchiul drept întrun gem de ace de pe un pietroi subacvatic, ei drăcie, moldovean sunt ce boala, nscut în URSS, rezist rezist, ceva mai nasol s-a înțepat Roxana, căreia i-au intrat sub piele acele pe care leam scos acasa cu un pensetă botezând rana de la scuba diving cuniste spirit medicinal. Alex și Oleg și ei scrutau cu mult interes adâncimile misteroase ale golfului persic, jonglând alene cu încălțările de brăască când deasupra unui coral când la nivelul nisipului admirând alegele și gângăniile de la adâncime.
Și peștișorul de aur, păi cred că era plecat la muncp peste hotare, sau era dus prin vecini sau lao petrecere cu niște prieteni iar ce-a putut găsi au fost doar niște creaturi similare dar paradoxal sau nu, incapabile să îndeplinească dorințe sau porunci. cam așa au ajuns trei moldoveni(Alex, Oleg și eu) o filipineză(Roxane) și un egiptean(Sam) să organizeze un team building internațional la adâncime.Cât a durat această plăcere, e greu de spus, poate mia puțin de jumptate de oră, dar faptul ăn sine și senzațiile simțite în acest interval au meritat cu vârf și indesat fiecare dirhamel achitat pentru această aventura. Până la noi scufundări, imcerga.

Another weekend in Dubai

Time is flying in big cities fast as hurricane, days after day, weeks after weeks, years after years and in all this mess is rolling the movie of your life with dreams and whishes. There is just two ways and two choises in your hand to make every single day unforgetble or let the life consume your time, your time and ruin your fortune. Far away from my home, i found Dubai a place where the dreams might come true and for this reasons i am struggling with the inner and outside world to make it through.
For the moment this city is far to be a paradise for me, but it's shapes are changing every single day, seeing the new sky scrapers rising in the sands, and the atitude of all sorounding me moves from depresion to excitment and perplexion. People working here are like pices of a huge termites center developing unbelieveble structures striking record after record in Gueeness Book.

United Arab Emirates is a muslim country so for locals the term of weekend means thursday and friday, diferesnt than european understandint meaning friday evening till sunday, but exactly for this reason i decided to give this name for my article becouse european soul from my heart is more alive now then ever.
Everything starts on Friday in a totaly strange note, waking up far after i supose to be at work, i jumped from the bed directly in a cab and run to open the store. Serious discution with managers had put more weights on my shoulders from early morning so for another 8 hours i was totaly fucked up till i finish my duty before the day off.
 All right i was great surprised by my girlfriend couse beside everthing she brought from Abu Dhabi couple bears and a bottle of wishey, so the first couple hours after we returned home it was intense, romanthic amd smooth. Friday evening means party time, metro works till end, the air is clean, it was cool enough for a walk and a clear, spring star night over the Dubai, perfect night for going out asnd have some great time on the beach, listening or plaing some music on guitar, writing poems and a few more sweet moments in the daiery of your life. What time it was, the answer was  more the same as it is now late after two in the morning as it was two weeks after all, it is time for love, time for living intense every single moment puting enitire forse of your mind and spirit in things that are you doing, making love, cooking, going for a jogging, working, reading, listening or playing music and whatever you're doing. For someone who never been hire the lifestyle in this country, arabic civilization with mentality and behaviors coming from beduins, conquerors or followers of Mohamed teachings, do not apear too atractive, but reality of this place and town is far beyond all this.
BBQ on the beach, picnic with cold fresh beer bear, snacks, music, smiles jokes, tales and great dispozition similar as our home lifestyle are more just words, is indeed another aproach of living in country of sheiks, keeping always in your mind the precaution and some limits of decent beahavior.
Town was crowded, we've got some pizza and went with the taxi to the beach during the way were admiring the Jumeirah boulevards with its lights, mosks, villas, shpos, fast foods, Madinat Jumeirah, Wild Wady aqua park, Burj Al Arab(The Tower of the Arabs), Jumeyrah Hotel, fashinon the people and their cars on better than another. Pakistani driver was trying to be funny but his air off jokes, let as with fake smile in a coner f the lips, our minds were far from hire somewhere. Ed told me where's the gathering and after all we meat quite soon, my roommate left the bar and joined us three on the beach an hour later coming with one italian fellow, Nicola, but we kept to call him Marco as int the video of Zdob si Zdub Moldovenii s-au nascut.

 It was windy, the sand was far from the summermadness to bunr the but and the toes just from looking even before you step on it. Light remains behind us, i already do not remember exactly how many magic 0.5 l pepsi we had, but the fact is one the sun rise we were swiming in the sea, cear, super salty water refreshing and energyizing in the same time. Hehey i wish it was all, but in fact all this madness was only the prepapration for slam shake of new coming day couse we were planed to go for a dessert saffary and to be deeply honest during the day instead of the head i was carring on my neak a mechanical bomb with slow motion timer ready to explode in every second, but it didn't so by the end all of us get home safe, healthy, amaized and tired, but it worths every single dirham paid for this experience, but more about saffary i might write somthing else on anothe post. Meanwhile Cheers and all the best, love is in the air, is tome for love, positive atitude and good deed.
Ion M. Cerga, USPA.

 

Ei, aprilie douămiipaișpe...

Dacă în primele postări din iulie august 2012 atrăgeam atenția asupra artificialității vieții din Dubai, luxul opulent ce rânjește pervers în fața unei sărăcii și a unei mizerii crispat. Această dualitate nu persistă dora în lumea cea văzută cu ochiul liber , persistă și dincolo de atomii materiei, iar relațiile interumane prieteniile, trădările și iluziile unui vis transpus în realitate catapulteză individul în uraganul consumismului deșănțat, desacralizat și profund amoral. Scriu toate acestea după ce mai bine de o lună de zile nu am ami reușit să îmi adun gândurile și să le aștern pe foaie, scriu toate acestea pentru că în codrii și câmpiile Europei se adună norii furtunii, iar viziunea idilică a locșorului în care visez să-mi cresc copii și să trăiesc bucuriile vieții alături de familie și prieteni a pălit și pare incertă și nebuloasă. 
Există multe lucuri care depind de noi și lucruri care se întâmplă cu sau peste voința noastră. Am butonat nenumăarate clape la tastele calculatorului și am urzit și alte zeci de planuri legate de sărbătorile de Paști pe care mi le-am dorit să fie deosebite, adică să întâmpin lumina învierii acasă împăcat moral și spiritual, înconjurat de familie și de prieteni. Imaginile bucolice ale satului copilăriei mele, masa de sărbătoare încărcată până la refuz cu bunătăți de unde nu lipsesc preferatele mele pârjoale, glasurile melodioase ale mamei și surorilor și zâmbetele pline de voie bună și optimism ale prietenilor dragi adunați în jurul unui foc de tabără în serile frumoase de aprilie. No bene, nu a fost să fie și viața a mers mai departe, astfel am reușit să adunăm mai mulți oameni frumușei sp mergem la o bucată de slujbă în noaptea de Paști, după care la o gustare și o guriță de Royal Pepsi am întâmpinat zorii fumurii împreună cu niște prieteni din Abu Dhabi. Dacă tot cele mai interesante idei îl trăsnesc pe individ la despărțirea nopții de zi, ghidați de o inspirație de moment, grupul nostru internațional am încercat apele golfului persic, nici rece nici fiebinte, udă, apa să zicem era udă dea binele și mai cu o glumă mai cu un ștobâlc am încheiat zarafelut pe la orele opt nouă dimineață urcând în autobuzul cu destinația Dubai, colac peste pupăză am lucrat toate cele trei zile de Paști.

Și dacă instalarea in noua locație a fost o adevărată aventură, timp de vreo trei patru seri rămânând pestenopate în camere și etaje diferite cu oameni de mai toate națiile, pe final de săptămână reușii să îmi desfac bagajele și să mă instalez într-o cameră de două persoane, având în calitate de coleg de odaie un românaș de la Călărași, Răzvan Gabriel, care până la urmă s-a dovedit o băiet tare de treabă. Nu am reușit bine să îmi despachetez toate lucurile când pe la miezul nopții m-am trezit cu un telefon de la prietena mea care hodoronc tronc, poftim poclon a venit să mă viziteze, youhuuuuuu, turnați vin și da-ți găluște să începă petrecerea!!!!! Toate bune și frumoase la prima ei vizită am fost la primblare prin oraș și după aceasta am urmărit împreuna cum Căpitan America(un fel de Dan căpitan de plai) îi mătura în stâng și-n dreapta pe băieții răi, lihniți de foame am devorat cu voracitate două cutii imense cu pop corn, la care am m-ai adăugat și câte un MacBurger să fie totul cinstit. Nu trece bine săptămâna și uite că cineva deja postează pozele noastre de la cina romantică de pe restaurantul plutitor din Bur Dubai, o seara frumoasă cu luminițile ei multicolore ce dezgolesc privirii cele două maluri ale canalului pe care poți vedea hoteluri, edificiile futuristice ce găzduiesc oficii de bănci și corporații, adierea vântului zglobiu de aprilie, tremurul din voce, sclipirile din ochii ascunși între sprâncenele dulci au făcut ca întreaga seara să pară desprinsă dintr-o poveste. Dacă tot am început încet încet să înțeleg mai bine care-i avantajul de a munci și a trăi peste hotare, uite că la mai puin de o săptămână de la cine romantică din restaurantul plutitor unde pe lângă toate am mai avut parte și de o prezentare artistică a unui dans tradițional arăbesc în care la un moment dat un individ învârtește în jurul său o fustă imensă plină cu beculețe care luminează în clar obscurul special organizat. După muncă l-am sunat pe Edik și împreună cu colegul de cameră și un italian am plecat la plajă, era trecut de mizul noții. Coșulețul pentru picnic s-a gătit în două minute pizza, băuturică careva snak-uri, am luat cu noi câteva schimburi pentru baie și nelipsita de la astfel de ocazii chitaraaaaa. Vidili noci guleali vsiu noci da utra cum s-ar zice.  Mahmur și nedormit, am sărit de pe un pisc de nisip pe altul în niște super jeep-uri tayota a doua zi la desert safari, unde toate au fost ca la carte camilele, motocilcetele de nisip, grătărelul, dansurile și iar dansurile orientale, multe poze și un chill out the zile mari....

 

The Nepal Documentary

Fresh refresh of what we*re doing and thinking

Cineva spunea ca cuvintele i-au fost date omului pentru a-si ascunde gandurile. Adevărat sau nu fiecare poate judeca acest citat în funcție de faptele și gândurile care îl însoțesc dea pururi în fiecare clipă aievea sau în vis. Mă tot întreb care este scopul cel mai însemnat în viața unui om și ajung fără doar și poate la ineluctabila predica stoarsă din învățăturile sfinților părinți sau a scripturilor mântuirea, pacea sufletească și împlinirea mai presus de materie întru spirit și metafizic.
Colindători suntem în această viață căutând răspunsuri și dezlegarea la întortocheatele întrebări de fiecare zi. Rupt dintr-o realitate firească care clocotește la pară înceată într-un mediu îmbibat de corupție, cu sate depopulate, luciu și glamur rupt dintr-o realitate occidentală care sfidează un mecanism anacronic care bate pasul pe loc, ticâind la cheremul unor funcționărași cu apetituri de avere ciclopice, curge în tihna sa însalubra apă a bâcului plin de anvelope, plasticuri și jegurile eliminate de orașul în care fericirea și soarele răsare cu predilecție doar în unele apartamente sau vile. Am o certitudine că omul secolului XXI este ai mult decât ceea ce pune pe el, țoale chick rupte din cosmopolitan, esquire, FHM sau Vip Magazin. Este mai mult decât ceea ce are zilnic pe masă de la gustările frugale ce acoperă masa sărăcăcioasă acoperită cu o peliculă ponosită, tacâmuri de plastic și două trei cepe cu cartofi față de caviarul, argintăria și gustările sofisticate capodopere gastronomiei universale. Este mai mult decât ceea ce face zilnic fie că este el un măturător sau guleraș alb de pe wall street sau de prin oficiile puterii sau a corporațiilor. Omul este rodul gândurilor și al faptelor sale luate la un loc și întinse în viața de zi cu zi ca untul pe pâine și doar constanța în care își păstrează și își menține vie flacăra credinței în visul și dorințele sale îl deosebesc finalmente de cel care trăiește viață sau este tăvălit de realitate dintr-un colț al neputinței în cel al disperării și eșecului total.
Era întâi ianuarie 2014, amintirile focurilor de artificii de la Emirates Palace ardeau încă vii în fața ochilor mei când am pășit cu dreptul în acest an al marilor împliniri. Zic an al marilor împliniri , al marilor izbânde, an al dragostei și an al marilor reușite care una după alta vor implanta pilonii fericirii metafizică sau fizică încet dar sigur. Absolut nimic în aparență nu venea în sprijinul acestor afirmații decât dorința fermă de a colora noua pânză imaculată din calendar în culori aprinse și sunete vibrante. Filele din calendar sa-u pernidat moderat în ritmul tihnit al capitalei din laguna golfului persic, într-o bună după amiază pe când așteptam rezolvarea unor formalități legatele de eliberarea pașaportului românesc am doi ochi căprui, pătrunzători și interesanți deopotrivă care au spălat cu buretele în zilele ce au urmat reziduurile unor generalizări pripite despre oameni, dragoste, familie, arta de a reuși în viață, prietenie, pasiunea și prețul carierei și multe alte chestiuțe discutate la bucătăria unor noi prieteni din Etihad Towers. Lectura este recomandată de o mulțime de personalități din varii domenii și nu neapărat pentru faptul că citind aflăm lucruri noi dar pentru că anume așa reîmprospătăm ceea demult cunoștem dar dintr-un motiv sau altul ăncă nu le-am trecut prin filtrul conștiinței. Printre firile subțiri de țigară, la un pahar de vin bun, privind imensitatea golfului persic înconjurând reședința princiară a șeihului am purtat cea mai frumoasă conversație despre nimic și despre toate cu oameni pe care abia îi cunoscusem dar care vibrau pe aceiași frecvență megahertz sau FM. Cuvintele și planurile invocate ici colo cu o doză de incertitudine au prin contur într-o după amiază de februarie într-un Heritage Park, la o pizza party, la Ferrari World, sau într-un apartament drăguț înghesuit cu filipinezi în care privitul filmelor până dimineața, mesele în doi în trei dar și nopțile se scurg plăcut, pe neobservate. Frodo și compania colindă andâncurile din minele Moriei pline de orci și alte pericole inimaginabile pentru ca la final să fie mai puternici și mai increzuți în reușita expediție care părea din start o aventură sinucigașă menită eșecului, dar ei au reușit! E primăvară iar primele săptămâni din martie au trecut pe neobservate. Europa și tot estul continentului tremură la urletele marelui URS(S), Ucraina fierbe, Crimeea e ocupată iar jucătorii din culisele geopoliticii fac mutările care aruncă în presă doar îngrijorare și temeri vehiculând scenarii apocaliptice și intenții belicoase dinspre marea putere a țarilor medievali. Străzile Chișinăului sunt invadate de mașini scumpe, euro crește, politicienii fac scandal și avere pe seama poporului, în timp ce națiunea aptă de muncă și cu viziuni occidentale așteaptă abolirea regimului de vize pentru Republica Moldova, pentru a pleca provizoriu sau definitiv într-o țară civilizată în care legea-i lege și lucrurile sunt bine gândite și tocmite...
Iar realitatea rămâne un vis mare alcătuit din atomii plăsmuirii ideilor celor aproape 7 miliarde de spirite care pășesc sub soare și pe umerii cărora sunt așezate blestemele și binecuvântările generațiilor și civilazțiilor demult apuse. Ia-ți inima în dinți, privirea sus și lasă-ți cele mai arzătoare vise să prindă aripi pentru a trăi realitatea și rolul pe care întotdeauna ți l-ai dorit, înconjurat de oamenii dragi și interesanți în locurile pe care le-ai visat(va urma...)

Living a Balanced Orthodox Life - Youth Seminar by Archpriest John Moses

Gordon's.Great.Escape.Thailand

)

Și iar e martie

O fi fost o binecuvântare pentru unii, o perioadă de așteptare febrilă pentru alții, în ceea ce mă privește am parcurs ultimele zile calm, meditativ uneori, simplu și firesc savărând din plin fiecare moment dăruit de Bunul Dumnezeu, cochetând doar rareori cu ispita scrisului și pseudo-celebrității vituale. Iubesc la nebunie schimbul anotimpurilor și de la o vreme încoace am început să uit care-i senzația aia de nădușeală la amiază și tremurul suav am mușchilor sup pielea de găină din serile pitorești ale începutului de primăvară.
Într-o scurtă incursiune în istoricul lunii martie sunt o mulțime de cartonașe colorate din care totuși trecând peste ani, împliniri și noi realități afectiv-mercantile îmi râmân neștirbite în minte lumânările din amurgul de martie, mirosul de tămâie și gustul amar al lacrimilor de pe chipurile oamenilor dragi sfâșiați de aceași durere a despărțirii pământești de persoanele scumpe. Iar timpul zboară, undeva în structura ADN-ului sunt mai vii ca niciodată amintirile generațiilor anterioare care pe neobservate lasă loc unei noi suflări tinerești. Ieri o nepoțică, mâine un nepoțel mai trec câțiva ani sau luni și te dezmeticești înconjurat de o armată de copilași care mai în glumă mai în serios îți vor lua rolul și il vor duce mai departe. E martie iar, anotimpul ghioceilor și a mărțișoarelor, luna în care celebram și felicităm toate femeile, mamele, surorile, iubitele, bunicile adevărate minunății ale universului fără de care aceste rânduri nu ar fi fost scrise și lumea ar fi arătat diametral opus, doar gri, pâclă și murmur.
Ideile și gândurile sunt mai palpabile decât cine își poate imagina vreodată iar ceea ce-mi părea imposibil acum un an când cântam în restaurantul plutitor din Bur Dubai, acum sunt părți intregi a realității mele cotidiene. Ceea ce ne dorim poate fi sau nu ceea ce este și bine pentru noi ca entități spirituale și sociale; Sunt dulci murele de pe alte meleaguri, curiozitatea dar și spiritul de competiție din fiecare bărbat tresare de fiecare dată în fața unei noi provocări de orice gen ar fi acestea;
Credeam până nu demult că cea mai tare serbare a unei sărbători #oficiale# dreasă cu de toate: muzică, petrecere și sărutări pătimașe a încremenit într-un 14 februarie, dar nu a fost să fie. Totul curge, totul se transformă și nimic nu dispare pur și simplu iar în acest început nebun de martie iar am împlântat o bornă de referință într-o amiză frenetică, cu muzică, #oaspeți# inoportuni, o cină savuroasă cu bucate tradiționale românești(Restaurantul Transilvania din Hotelul Royal International) și cu o seară de dedicații și felicitări internaționale aproape completă lansată prin difuzorul smartphone-ului meu fixat pe unde Abu Dhabi 803.14 FM.
P.S.E târziu după miezul nopții, vreau să cred că lucrurile se vor așeza în tameș-balmeșul de peste Bug și oamenii vor putea să-și trăiască în place bucuriile vieții. Cu un picior deja în geamantan și privirea-n rafturile magazinelor nerăbdarea întoarceri acasă crește constant și știu vă fie o sărbătoare mare revenirea mea acasa în familie și între prieteni.

Gordon's Great Escape - Season 1 Episode 2 (2010)