FIFA World CUP 2014 in Brazil is closer to you than ever

Between 29-31 march 2013, the football world cup trophy is presented to all the guests of the Dubai Mall in United Arab Emirates. Everyone who like to have an unforgotble memory of Dubai 2013 can take a picture for free at the stand of this trophy in the main entrance of the biggest comercial center in the world.
Football is known as the most popular sport in the world, and indeed it is a huge industry conected with diferent type of buissness, charity and programs which tries to make the human being and the world better. Respect, fair play and the militant streem against racism, unhealthy behaviors are just couple values that make this sport great.
If hundreds years ago countries use to have wars to conquire new teritorie, proving wich type of modern civilization is better and more performant, after the second world war a simple game get more simbolical meanings than before. Football games such as Germany-France, England-Argentina, United States-USSR(lattly Russian Federation especialy in hockey) were much more than a simple game, a football mach where the victory worths more then three points, it's a gain of popularity and simbolical prestige.
About the world cup trophy. Since the advent of the World Cup in 1930, two trophies have represented victory: the Jules Rimet Trophy from 1930 to 1970, and the FIFA World Cup Trophy from 1974 to the present day.
The trophy, originally named Victory, but later renamed in honour of former FIFA president Jules Rimet, was made of gold plated sterling silver and lapis lazuli and depicted Nike, the Greek goddess of victory. Brazil won the trophy outright in 1970, prompting the commissioning of a replacement. The Jules Rimet Trophy was stolen in 1983 and never recovered.
The subsequent trophy, called "FIFA World Cup Trophy", was introduced in 1974. Made of 18 carat gold with a malachite base, it depicts two human figures holding up the Earth. The current holder of the trophy is Spain, winner of the 2010 World Cup.
A replacement trophy was commissioned by FIFA for the 1974 World Cup. Fifty-three submissions were received from sculptors in seven countries. Italian artist Silvio Gazzaniga was awarded the commission. The trophy stands 36.5 centimetres (14.4 inches) tall and is made of 5 kg (11 lb) of 18 carat (75%) gold with a base (13 centimetres [5.1 inches] in diameter) containing two layers of malachite. It has been asserted by Martyn Poliakoff that the trophy is hollow, if, as is claimed, it were solid, the trophy would weigh 70–80 kg and would be too heavy to lift. Produced by Bertoni, Milano, it weighs 6.175 kg (13.6 lb) in total and depicts two human figures holding up the Earth. Gazzaniga described the trophy thus, "The lines spring out from the base, rising in spirals, stretching out to receive the world. From the remarkable dynamic tensions of the compact body of the sculpture rise the figures of two athletes at the stirring moment of victory." It was first presented at the 1974 FIFA World Cup, to West German captain Franz Beckenbauer
The trophy has the visible engravement "FIFA World Cup" in outpouring letters at its base. The name of the country whose national team wins each tournament is engraved in the bottom side of the trophy, and therefore is not visible when the trophy is standing upright. The text states the year in figures and the name of the winning nation in its national language, for example – "1974 Deutschland", "1994 Brasil" and "2010 España". As of 2010, ten winners have been engraved on the base. It is not known whether FIFA will retire the trophy after all of the name plaques at the base are filled in; this will not occur until after the 2038 World Cup at the earliest FIFA's regulations now state that the trophy, unlike its predecessor, cannot be won outright: the winners of the tournament receive a replica which is gold plated rather than solid gold, acording to wikipedia.org.
FIFA WORLD CUP in Brazil 2014, seem to be an amaizing experience, with great sport shows of amazing athlets, with extraodrinary people from all over the world, samba and amaizing brazilians hospitalities. Just in case you have no plans for this weekend pick up a football jersey and come to make a picture with the trophy of the best, trophy of the champions.

Cand stapanii nu-s acasa canta cei de la cheesecake pe masa

Un început de primăvară în Aplii elvețieni

Primele zile ale primăverii m-au prins oarecum agitat. Programul zilnic care nu a oscilat prea mult în ultimele saptămâni, mi-a permis ca în timpul liber rămas în afara serviciului să mi-l dedic sufletului și trupului. În tandem cu maxima grecilor antici Mens sano in corpore sano, am menținut pe cât mi-a fost posibil programul de exerciții fizice, în orele răcoroase ale bijuteriei urbane în care am avut norocul să mă pomensc de mai bine de șapte luni. Dușul fierbinte și o gustare gătită cu multă căldură și dăruire au creau atmosfera și dispoziția propice lecurilor și documentării despre stare de lucrui acasă și în lume. Pâlcurile de moldoveni din Fabrica de branzeturi de vizavi de acvariumul din Dubai, mi-au reamintit într-o bună dinimeață că a venit primăvara, nici mai mult nici mai puțin afișând mărțișoare alb-roșii prinse în dreptul inimii. Măi să fie. Steaua București, echipa românească care a făcut istorie în anul în care am văzut lumina zilei, a reușit să o bată pe Chelsea la București la diferența de un singur gol, prilej de bucurie, care a marcat cumva evenimentele unei săptămâni. Întorcând fila, îi întalnesc la masa tăcerii a lui Brâncuși pe Dale Carnagie și pe Mihaela Rădulescu, care mă privesc pieziș așteptând să vadă cum, în ce mod voi îmbrăca impresiile apărute la încrucișarea sinoapselor decriptând mânunchiuri de idei și suflet în urma lecturiilor recente.(Dale Carnagie Arta de a reuși în viață; Mihaela Rădulescu Niște răspunsuri). Resetarea hard diskului inteligenței și botezul în apele răcorase dar suave ale jurnalistei simbol, fiică, iubită și mamă, au fost deliciile minții și a sufletului care au creat preambulul unei mari aventuri în timp și spațiu.
Prin ceața în care întrevăd unele momente ale copilării desclușesc cu ceritudine, perioada în care am fost absorbit de lupta binelui și a răului, de harisma și șarmul extraordinar pe care-l răspândea personajul lui sir Conan Doyle, Sherlock Holmes. Timp de vreo săptămână am trăit în Anglia victoriană, cu nobili și oameni simpli, cu minți lucide și sedimente ale trecutului ocult al Europei anglo saxonice, adresa Baker Street și camera cu șemineu în care erau rezolvate cele mai încâlcite și misterioase cazuri ale oamenilor simpli sau a capetelor încoronate. Aventurile și Memoriile lui Sherlock Holmes sunt două volume a câte 12 povestiri fiecare. Drumul îngust și lunecos al lecurii acestei cărți a fost îțesat de cotituri abrubte pe alocuri, datorită lacunelor englezei mele literare, ca într-un final să ies învingător din această cursă a reezistenței și curiozității deopotrivă. Răsfoiam ultima pagină și intâmplător mi-a revenit în minte stilul epistolat abordat de Bram Stocker.  Romanul irlandezului care l-a răspândit pe Dracul în cele patru vânturi ale lumii, la fel cum Sir Conan Doyle a rămas în memoria mentalului colectiv ca autorul celui mai cunoscut personaj al literaturii britanice, excepționalu Sherlock Holmes și a prietenului său doctorul James Watson. Atunci ca și acum era primăvară, parcă și acum simt în nările dilatate mirosul de cărți din sala Bibilotecii Central Universitare din Iași și mirosul de iarbă și frunze a Copoului înmuguit.
Londra poate dormi în pace, doctorul Moriarty nu va mai țeșe intrigi și nu va mai teroriza capitala și alte ținuturi ale coroanei britanice. Doctorul Watson a pierdut un prieten drag și omenirea din paginile cărții pe care o am alături o inteligență sclipitoare pusă în slujba binelui comun. Cât e de frumos să ai alături pe Sherlock Holmes, Watson, Maestru și Margarita, Maria lui Coelhio sau crema culurii greciei antice adunate la banchetul ținut de Platon, iubind impreună cu Mihaela și reușind în viați și în afaceri cu Carnagie. 
Foto: http://ineer.deviantart.com/art/painting-Sherlock-Holmes-337216360

Plastic, gaz și-un strop de primăvară

Întodeauna a fost greu să împaci cele două lumi care există paralel și care se bat cap în cap in diminesiune aceea tridimensională în care îți petreci această scurtă trecere pe fața pământului. Charles Darwin a cam dat-o în bara cu teoria aia alui a evoluției speciilor, zic unii, dar vărând cum indivizii speciei umane, campionii evoluționismului se târăsc, sar și zboară în viața, lucrurile apar intr-o cu totul alta ipostaza. Trăiesc toate placerile la maxim în confortul cel mai roz în același metru pătrat cu o râmă, furnică, albină și o cobră. Configurația acțiunilor umane este o întreagă filosofie și un amalgam ambiguu de valori etico-morale și sociale, pentru care tinerii își dau duhul pe câmpurile de lupă, în războiae străine, unii oameni lasă de bună voie munți de bănet organizațiior de binefacere și nu în cele din urmă apare deificarea și supuneara oarbă față de un biped, care sfidează orice sacrificii și limite fizice și psihice. O împletitură de cabluri, de drumuri, de imagini ce desenează o a patra dimensiune în care individul out nihil devine rob al sistemului sau un virus care declanșează alarma și pornește masinăria anti-conspirației. Nicodată nu e prea tâziu să devii cine ai putea fi, scria Elliot undeva, atunci de ce atât de mulți "eretici" încăpuți în patul lui Procust au reușit să iasă teferi din această meghină, schimbând tipare și reclădind interpretarea lumii, cu orașe și sate, fabrici, oameni, lacuri, munți, pustii și paduri tropicale. Locomotiva occidentală scârție, colosul cu picoare de lut se înghesuie cu ochii lui înguși spre proro puterii, dar finalitatea logică a unui mers al lucrurilor pe Terra cine și când și-l va asuma?

Furnicarul infernal care topește resurse și viața planetei, lasă oamenii tot mai interconectați în cabluri și tot mai singuratici în trăiri și sentimente, revoluțiile culturale aeu judecat într-atât valorile tradiționale încât practic am ramas fără valori autentice, decrepite, osificate și putrede în ochii unor chelboși miopi și debusolați. Învățați să zburați, pas cu pas, da-ți aripi dorințelor și viselor curate ale copilăriei, lasați tumultul lumii undeva departe, unde invidia și răutatea se mănăncă în sine până la autoeliminare. Licărul de aer proaspă ionizat, în drumul spre marte a lăsat sub picoarele tale, la o altitudine deja inapreciabilă, omenirea cu limitele sale pătrățoase, cu gurile de tun sau mitraileră înroșite distrugând și nimicind inamici văzuți și nevăzuți în timp ce într-un colț de planetă cineva aduce o nouă speranță și o veste bună.
(material pregătit după vizionare filmului Fear and Loathing in Las Vegas, 1998).
Neața!!!

Super Mario 4-ever (Nenea Mircea cel de toate zilele)

"Simbolul" mai multor generaţii la rând a fost un mustăcios simpatic, care aduna bani, mânca ciuperci, înfrunta dragoni şi sărea peste maimuţele şi ţestoase verzi sau roşii ca la final să o salveze pe prinţesă şi totul să se încheie cu un final epic fericit. Câţi din cei ce au prins primele jocuri electronice gen nindendo, dendy sau sega şi-au pus întrebarea cine este super Mario, nenea din ţevile de canalizare şi de ce el a căpătat o poplaritate atât de mare în rândul mai multor grupuri de vârstă. Trecând peste aspectele tehnice, de marketing şi branding, cred că aventurile italianului digital nu sunt altceva decât prefigurarea drumului individului în viaţă cu suişurile şi coborâşurile sale.

Pentru început să vedem ce ne spune wikipedia despre acest joc:  Mario este o franciză media deținută de Nintendo și creată de Shigeru Miyamoto 1983. Mario și-a făcut prima apariție în anul 1981, în jocul Donkey Kong de pe arcade, purtând numele de Jumpman. Primul joc ce a inclus numele de Mario în titlu, a fost Mario Bros., din 1983, joc ce a marcat și prima apariție a lui Luigi, fratele mai mic al lui Mario. Mario este deasemenea și mascota firmei Nintendo, făcându-și apariția pe toate consolele de jocuri video create vreodată de Nintendo, incluzând Super Mario Galaxy si Super Paper Mario pe Wii. Acest personaj, Mario, este un instalator italian, scund și îndesat, cu păr șaten și mustață neagră, ce locuiește în Mushroom Kingdom (Regatul Ciupercilor). El este îmbrăcat cu un tricou roșu și o salopetă albastră și poartă o pălărie cu inițiala M. Înfățișarea standard a acestui personaj nu este schimbată aproape niciodată. Luigi este mai înalt decât fratele său, cu toate că este mai mic ca vârstă. Singurele diferențe între cei doi, pe lângă înalțime, sunt și culoarea hainelor (Luigi este îmbrăcat în verde) și litera de pe șapcă (L în cazul său). Luigi este descris deasemenea, ca fiind mult mai timid și mai fricos decât Mario. Alte personaje importante ale seriei sunt: Princess Peach, Bowser, Toad, Wario, Donkey Kong și Yoshi. Unor personaje le-au fost create propriile lor serii de succes, exemplând cazurile lui Yoshi și Wario. Pe baza poveștii originale, Nintendo a creat o mulțime de francize spin-off, cum ar fi: Dr. Mario, Mario Party, Mario Kart, Mario Tennis, Mario Golf, Paper Mario, Mario & Luigi, Mario Vs. Donkey Kong etc. Un lucru foarte important este și faptul că Super Mario Bros., de pe NES a intrat în Cartea Recordurilor cu onoarea de cel mai vândut video game din toate timpurile.

De mai multă vreme am observat că toate lucrurile mare necesită muncă, răbdare şi perseverenţă. Convingere ce se formează dea lungul vieţii şi odată ce conştientizezi acest adevăr priveşti altfel lucrurile şi începi sa faci paşii cei mici şi siguri care te vor călăuzi spre indeplinirea scopului propus, fericirea, sub toate formele ei imaginabile şi neimaginabile. Ce putem învăţa despre viaţă de la un simplu joc video, mulţi vor spune prea puţin, îi înţeleg le respect opnia şi totuşi eu cred altceva. În secolul XXI cei mai mulţi oameni respiră aceleaşi nevoi, bani, hrană, prieteni, dragoste şi fericire, existand peste şapte miliarde de modalităţi de a obţine toate cele mai sus amintite.

 O zi ca toate celelalte, nu se anunţa nimic deosebit la radio sau ziare, undeva într-o margine de jungla sau în mijlocul unui camp de orez o femei aduce o nouă viaţă pe lume astfel începând aventurile lui super Mario. Mititel şi neajutorat acesta face primi paşi în viaţă, se frige şi vede că focul arde, se izbeste de pământ şi înţelege că trebuie să îşi ţină echilibru, îl muşcă ţinţarii şi  îi pocneşte, Mario calcă peste creaturile cele rombiforme, care-l pot ucide, şi iată că tot bâiguind descoperind lumea, află că poţi creşte mare demolând pereţi şi mâncând ciuperci. Nu intodeuna experienţele care ne oferă o lecţie de viaţă sunt plăcut, dar creştem în minte şi devenim mai puternici. Sărind peste meschinăria oamenilor "mici" şi ferindu-se de drosofilele ucigaşe(totalitatea viciilor, patimilor şi a comunităţilor sociale care limitează şi încătuşează omul fizic şi psihic), tânărul Mario ajunge să desopere floare curcubeu, de la care poate arunca foc. Floarea cunoaşterii, a descernământului şi a detaşării de toate lanţurile ce ne trag iremediabil în jos, dulceaţa cărnii, a stomacului şi a plăcerii vinovate. Cei mai puţini avizaţi în butonarea consolelor, mai dau prin gropi, personajul lor mai cade în gura leului, şi trebuie să o ia de la început, parcă în viaţă puţini sunt aceia care au "averi" le pierd şi apoi muncesc din greu pentru a le recupera şi unii reuşind chiar să se autodepăşesc. Este interesant că în acst joc exista provocări şi dificultăţi ce le însoţesc în drumul spre următorul nivel.  Cine e mai îndemânatic reuşeşte să adune un puncaj mai mare sau chiar să obţină o viaţă în plus, iar câţi din noi am dori o "schimbare" în viaţa noastră, mulţi, dar câţi curajoşi răspund provocărilor şi oportunităţilor ce ne le oferă viaţa zilnic? Fiinţa socială are nevoie să interacţioneze cu semenii săi pentru a evolua şi a fi în măsură din creatură şă contribuie la procreiere.

"Duşmanii" instalatorului nostru din acest joc sunt tot felul de creaturi simpatice, care îi aduc moartea sau pierderea aumitor proprietăţi, să arunce foc sau pierde înălţimii. Ţestoasele verzi sunt lunecoase asemenea unor coportamente umane care fie îţi luminează minte şi reuşeşti să transformi răup pe care ţi-l vor într-un bine pentru tine şi pentru alţii, fie te aruncă îndărăt. Dragonii cu flăcările de foc sunt încercările vieţii, care ţi-aprind vulcanii în creer şi în inimă, Mario îi infruntă deşi încă nu a ajuns la palatul cu prinţesă şi încă mai are mult până la randul de Super, sau cum i-ar yice britanicii Sir. 
Misiunile devin tot mai complicate odată cu avansarea jocului şi este nevoie de rapiditate şi agilitate pentru a trece la următorul nivel. Uneori trebuie să ţinteşti cât mai sus şi să năzuieşti spre cer pentru a cunoaşte laurii gloriei şi culmele succesului.
Prietenia şi familia sunt două lucruri vitale în viaţa unui om şi de acea Mario căruia barbişonul i-a devenit mustaţă, îl susţine mereu pe Luigi şi compania pe de o parte şi îşi urmează cutezător drumul spre marea sa iubire, prinţesa apărată de dragon(o altă metaforă, frumuseţea e uneori un dar sau un blestem, un avantaj, o exteriorizare a naturaleţii şi rafinamentului interior, sau o compensaţiune a lipsei de scrupule, valori şi principii morale, dragonul care o păzeşte ştie cel mai bine ce reprezintă tipa din castel).
Ajuns la pensie, nenea Mircea s-a lăsat de dragoni şi sa lansat în afaceri, pariază la raliuri şi formula unu, din când în când îl mai trimite în knock-out pe vreun inamic într-un meci de box cu scpuri caritabile şi îşi vede de ale lui. Eu cred că el e fericit, rănile i s-au închis şi are despre ce povesti în serile de iarna nepoţilor adunaţi în jurul său lângă şemineu. Fiecare din noi este un Mario şi doar acţiunile noastre zilnice vor arătă pe parcurs dacă vom trăi u happy end sau vor apărea pe un fundal întunecat două cuvinte seci şi reci ca pietrele unui cavou game over. Mâncaţi "ciuperci", săriţi peste ţestoase şi trăiţi din plin toate provocările vieţii. Sper că nu v-am plictisit cu acest articol masiv, încheind cu trăiască super mario din voi sau Nenea Mircea cel de toate zilele.
Surse: wikipedia.org, imagini https://www.google.com/search?q=super+mario&hl=ro&client=firefox-a&hs=2Y8&rls=org.mozilla:en-US:official&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=M-8rUYDTG4354QS8-IHACw&ved=0CAoQ_AUoAQ&biw=1280&bih=613#imgrc=_

Niciodată nu e prea târziu...

Azi e miercuri, ajun de fake day of love, stau călare pe un matras gonflabil şi odihnesc fasolele cu carne şi salata pregătite pe la vreo patru dimineaţa. Într-o zi mi-au venit în minte cuvintele profesorului meu de Istoria artelor care sunau ceva de genu: oamenii deştepţi de genu tău au două opţiuni în viaţă, prima încep un lucru măreţ şi îl termină spirtuit în aburi de alcool sau ajung departe realizându-se în domenii multiple.
Privind retrospectiv parcă îl văd în faţa oachilor pe proaspătul licenţiat în istorie luându-şi rămas bun de la dragostea lui din Cluj pe trapa avionului din Otopeni, presimţind o vară de neuitat pe tărâmurile americane. New Hapshier-ul, cu munţii şi lacurile sale, ne-a primit cu braţele deschise, instalându-ne în Enfield(vezi conecţiunea cu FC Liverpool), gazdă-gazdă, maşină şi împrejurimi minunate numai bune de explorat într-o vacanţă de vară. Nopţile de vară petrecute aranjând marfurile pe rafturi în Price Chopper, au fost garnisite cu mirosul înţepător de sconcşi întins pe asfalt, ritmurile şi mesajele directe ale Paraziţilor şi energia cafelei cu gust de alune, care ne menţinea starea de veghe(mie şi lui Cristi).
Duşul rece din octombrie m-a dezmeticit şi prin martie am mai reîntâlnit visul clar de primăvară la Iaşi. Căţărat pe schelele unui hotel de vreo cinci stele  dand cu trafaletul, am reuşit un an mai târziu să zăresc în depărtările albastre îngrădite de munţii Stâncoşi, vila de vacanţă a actorului Tom Cruise se întâmplau toate în localitatea Mountain Village din Teluride, Colorado. Muncă, nervi, singurătatea dar şi perseverenţa au făcut să închei cu bine aventura americană din 2009, apărând în prim plan pe monitorul central al stadionului de baseball din Denver, în momentul dansului de bucurie a un home run al echipei gazdă. Niciodată nu am să uit, primă săptămână după susţinerea tezei de masterat în care împărţeam cv-uri şi căutam un loc de muncă conform aspiraţiilor mele modeste a unui potenţial angajat cu studii europene. Ei şi cum mi-a profeţit domnul senator PSD, vreun an de zile 2010-2011 am fost până la gât în bere, ridicând capitalismul autohton la nivelul economiei de piaţă europene. Din moment ce criza a mai trecut, în urma mai multor întâmplări, în toamna anului 2011 m-a trezit student la Jurnalism şi profesor de istorie la liceu unde am absolvit.
Această perioadă a fost una din cele mai intense în activităţi şi întâmplări din utlimii doi ani, destinul subsemnatului urmând să facă o cototură majoră pe la finele lui mai când în plină sesiune, semnasem un contract de muncă pe un an în Emiratele Arabe Unite. Doream o schimbare mare în viaţă, căci aşa am fost format să nu mă mulţumesc cu puţinul şi această plecare a fost o altă mare provocare pe care n-am ratat-o. Primele luni petrecut în Emirate a fost o adevărată vacanţă, cu un program de muncă lejer, nopţi lungi pline voie bună în care jucam Mafia sau Crocodill, hotel de patru stele, sala de forţă, piscină şi băi matinale în apele fierbinţi ale golfului. Mai nou în rutina zilnică, e tot mai greu să gaseşti timp pentru lucruri plăcute şi hobby-rile îndrăgite. Cu toate acestea după un jogging(cross nocturn), o bustare bună, un film interesant şi câteva pagini alese, închid pleopele plin de mulţumire cu dorniţa de a reuşi să fac mai multe în ziua ce va veni.
Lucrurile capătă încet încet mai multă claritate cu trecerea timpului şi volens noles, omul îşi stabileşte scopurile şi priorităţile care încet dar sigur vor face vie ceea ce pare acum doar o himeră, dragostea, fericirea, împlinirea şi încă multe altele.

Începutul - aparența viitorului

Potrivit mitologii populare românești fiecare din noi la naștere are parte de câteva ursitoare care de rău de bine schițează în linii mari destinul noului suflet apărut pe lume. Slava Domnului că nu ne-an născut în Sparta și sutele de mii de semi-oameni au o șansă în plus de a aduce omenirii genii. Anul 2013 deși cu terminație cam diocheaеă a început diferit pretutindeni. Clica noastră politică se zbate să regleze conturile în privința vânătorii din Pădurea Domnească iar sutele de mii de moldoveni din tot cuprinsul hărții geografice nu încetează  să pompeze bani în țara, în care vor după un timp oarecare să se întoarcă și să trăiasca ca germanii, elvețienii sau britanicii diriguind o mică sau mare afacere, fără a mai avea insomnii referitor la ziua de mâine.
Focurile de artificii din Dubai de la Burj Khalifa, Burj Al Arab sau Palm Jumeira au luminat noaptea căutărilor și a neștiinței oamenilor de pe loc veniți în căutarea unei noi sorți de izbândă. Mai multă experiență, mai mulți bani și o viața mai decentă aici sau mai departe, sunt forțele motrice care au ridicat un megapolis în mijlocul deșertului, un adevarat muzeu de realizări inginerești. Dăunăzi mergeam cu metroul și din ultimul compartiment urămăream cum șerpuiesc intestinele de oțel și beton a orașului. Ficare luminiță la cele patru și ceva secunde, fețele obosite a filipinezilor, hindușilor și a altor nații privind în gol cu gândul la zeci de mii de km depărtare, așteptau stația lor de ieșire. (Abulac butuclac Atenţie se închid uşile; Al mahadm catâ mahia al haliju pijeria-Următoarea staţie Buissness Bay). Metroul se supra aglomerează la marile intersecții Union și Burjumn iar la staţiile terminus săgeţile subterane ajung doar cu vreo douăzeci de pasageri în cele zece vagoane ce gonesc ca nebunele prin măruntaiele orașului sau întretăind intersecțiile aglomerate străjuite de zgârienori, edifici ce apar ca ciupercile după ploaie la un interval scurt de timp.
Luna ianuarie din străbuni e celebră datorită sărbătorilor sale religioase și a tradițiilor sale populare. Un loc deosebit în acest buchet folcloric îl ocupă urăturile tradiționale sau cele adaptate la realitățile cotidiene, care aduce zâmbetul și voia bună pe fețele și în privirile tuturor celor care simt și gândesc ca acasă. Catlețelele, găluștele, răciturile și cinzeacu încet încet aprind atmosfera care aduce în zori damful și durerile de cap insuportabile la serviciu, reoșeața în care ochii înjectați de nesomn care fără voia subsenatarilor metaforic vorbind alugă dea dreptul și cei mai înfocați și siltori clienți ama tori ai bucăriei cizcheicoviste.:)
În raionul meu mai nou au poposit de curând vreo doi oameni, noi un moldovesan și o gagică chirkiză bună de tot. Repețițiile matinale de la ora unu și trei nu prea dau răgaz celorlalți colegi de apartament să doarmă în timp ce ideia unui vis frumos și intereant dospește și deranjează suav somnul colegilor de apartament. De citit am terminat Tată bogat, tată sărac de Kyosaky și încă o broșură de Osho, care zice că viața trebuie trăită aici și acum în limitele și condițiile diferite ale existrenței noastre. S-a încheiat festivalul internațional de cumpărături cu artificiile care zguduiau din țâțâni toate ferestrele și pereții camerei noastre.Peisajul trebuie umplut cu multe chestii mărunte de la muncă, de acasă, de pe drumul spre muncă și de ieșirile de noaspte la magazin, după țigări sau glavnaya uborka, preocupări domestice ale locuitorilor marii urbe despărțiți de iubire, casă și oamenii dragi. Skype-ul, invenția simplă dar foarte utilă omoară depărtări și distanțe temporale, aducânduni-i aproape pe cei dragi, ne dau o nouă suflare vie, ne menține pe aria de plutire și militează alături de noi pentru niște bunuri și realități general valabile, mia-n sută aplicabile și pentru țara noastră.
George Eliott spune că nicioată nu e prea târziu să fii cine ai putea fi dar, doar atunci când lupți și te iei zi de zi la trântă cu toate lucrurile de jur care încearcă să de doboare, doar atunci imposibilul devine viață și realitate, iar la finalul unui drum pavat cu sacrificiii și iubire de aproape și de manitate, etc, etc, toutl iese bine.
Chișinăul clocoteșete de intrigi, băieții și fetele de la jurnal, ora de Ras sau Mnisterul Adevărului, fac haz de necz iar celelalte milioane din afara țării așteptă ziua dreptății și a legii pe meleagurile de unde au plecat. Moldoveanul are nevoie de cumpatare la cumprăturile de noi valori și idealuri, care pot fi constructive și distructive în egala măsură. Speranța nu moare niciodată iar sufletul născut într-un noian de încercări și restriște mereu va încerca să devină cel mai bun...
Cineva este un burjuman , alții sunt băieții din băi,. cu saună, bazin, parcare și jocuri ultra sofisticate, cineva adună kitesența distracției într-un bloc din World Trade Center iar toți indiferent unde și ce fac și-au legat strânse prietenii care persita și azi la 6 luni după Aurisul de patru stele cu băile fierbinți din Golful Perisc și jocurile interminabile de Mafis în care subsemnatul zbura din primele runde, iar crocodilii ne-au reamintit că sponge bob  nu e doar un personaj din animații ci o prezență vie în viețele fiecăruia din noi. Se lasă  seara Benyas sQuare este împânzită de curve de la africane și europene ascunse pe după colțuri, îmbracate provocator, cu picioarele sprijinite de pereții fumăgăiți.  orașuil desfrăului a luxului și a schinului înfipt în cer, clădire nemaipomenit de frumoasă și monumentală de o potrivă.

Ziua de 24 ianuarie 1859 între mit și ficțiune. Puterea este în Unire

Una din cele mai însemnate momente din istoria poporului român este dubla alegere a lui Alexandru
Ioan Cuza din 24 ianuarie 1859. Despre toate dedesubturile acestei combinații care a permis românilor să înfăptuiască mica unire au fost secate tone de cerneală și defrișate hectare întregi de pădure. Cu toate acestea marile evenimente din istoria națiunii sunt folosite de grupurile de interese pentru a obține un plus de imagine și de popularitate, depunând flori, rostind cuvântări înflăcărate și parafrazându-l pe Eminescu, mititeii cu ochelari scot partea convinabilă a leului din toate cele întamplate, derapând de la adevărata însemnătate a evenimentului. Tot ce a fost despărțit cu forța mai devreme sau mai târziu se va reunifica, așa s-a întâmplat cu italienii, germanii, polonezii, românii și alte națiuni care încă mai luptă ideologic sau cu calașnikovul în mână pentru un vis ”stalul națiune”.

Îmi place filosofia istoriei și ideile interesante pe care le formulează în cărțile lor Neagu Djuvara și Lucian Boia. V-ați întrebat vreodată dar ce ar fi fost dacă Principatele Române nu ar fi fost cucerite și supuse de turci, poloni, austrieci, unguri sau ruși? Cum s-ar fi dezvoltat și ce ar fi putut reprezenta romînii astăzi sub aspect cultural, economic și militar în Europa și în lume, dacă unificarea politică ar fi avut loc la sfârșitul Evului Mediu? Este dificil să ne imaginam, bineînțeles. Cu toate acestea unele teorii susțin există conexiunii directe între dezvoltărea popoarelor și  aplasarea lor geografică, climă, relieful și bogățiile lor naturale

 A venit toamna aderării la Nato și Uniunea Europeană, podurile de flori s-au ofilit. Pe scrumul acestora s-au croit drumuri și poteci care au învrăjbit două maluri, au îmbogățit șmecheri și au lăsat țara fără părinți, frați și surori atrași de promisiunile occidentului prosper. A trecut iarna, au venit primii soli ai reînvierii și odată cu ei europeniii care săruta salivos, promițând marea și sarea, tineretul face marșuri arborând tricoloruri , intonând cântece patriotice și dând la bot stataliștilor moldoveniști, antifașciști și antiromâni(aici e vorba de marșurile unioniste din Chișinău și Bălți din 2012 organizate de asociația obștească Acțiunea 2012, la care au participa tineri entuziasmați de ideile unioniste promovate prin astfel de manifestări; cine are de pierdut și cine are de câștigat în timp din toate acestă poveste vom trăi și vom vedea, iar cine este în umbra acestor scheme de manipulare a maselor, posibil nu vom afla niciodata). 
Păsările migratoare se vor întoare în primăverile ce vor veni acasă, vor fi diferiți dar vor simți la fel căldura de pe lijancă, colindele și urăturile cu clinchet de zurgălăi și răget de buhai, vor lăcrima la doinele strămășești și vor țopăi la horele, bătutele și hostropățurile de la hramuri. Vinul va înroși obrajii și va desăvărși gustărica de mămăliguța cu fripturică și brânză de oi. Flacăra care unește moldovenii basarabeni de pe toate paralele grobului este soarele care li-a mângâiat creștetul și pământul care li-a zgârâiat și sfredelit tălpile acasă(multe, multe altele ne unesc și ne despart deopotrivă). Uniți în cuget și în fapt putem să ne aducem locul natal mai aproape de noi, redând țara locuitorilor ei, căci un stat fără locuitori nu este decît o fantomă. Per aspera ad astra(prin greutăți la stele), sunt convins că agerimea spiritului națiunii noastre va readuce soarele pe cer și vor izgoni balaurii văzuți și nevăzuți, materiali și spirituali, toate prin unirea faptelor, a ideilor pragmatice și a sacrificiului de sine pentru binele comun. Deoarece nimic nu este mai bine decât să fii stăpânul propriului destin, regizorul filmului vieții și ”gospodar” la tine acasă.

Alături de Eminescu dea lungul timpului

La mijlocul lunii ianuarie în acest an cu terminație ghinionistă, 2013, toți românii iubitori de țară și străbuni serbează cea dea 163-a aniversare a nașterii celui mai mare poet, publicist, etc.etc al neamului românesc. Eminescu este dincolo de ce ne învață profesorii la școală, pe băncile universităților sau ceea ce au scris, scriu și vor mai scrie criticii literari despre opera sa. Eminescu este unic în felul său și e perceput diferit de oamneii care fac umbră acestui pământ începând cu cei de la opincă până la vlădică. 

Mă consider unul dintre puținii fericiți care am crescut cu poveștile lui Creangă și Eminescu, Harap Alb și Făt Frumos pe care mi le citea babacu înainte de culcare. Lumea în care binele întodeauna învinge răul și toți trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți a fost nuanțată câțiva ani mai târziu cu primii fiori ai dragostei percepute și râvnite în stil eminescian. Câți din noi recitind versurile de iubire a marelui poet își amintesc primele iubiri, dezamăgiri și victorii ale năstrușnicului cupidon. Odată cu trecerea timpului mai mult din constrângere decât din plăcere, cei mai mulți ajung la lucrările cu tentă filosofică și la opera publicitică în care geniul și preocupările sale umaniste au găsit tribuna de la care a putut să militeze pentru idealurile universal valabile în general și cele ale românilor de pretutindeni în particular(în secolul al XIX-lea provinciile românești Transilvani, Bucovina și Basarabia erau în componența Imperiului Austro-Ungari respectiv Imperiul Țarist). Primblându-mă pe ulicioarele Iașilor în amurgul serilor tomnatice, petrecând cu prietenii și colegii de la Facultatea de Istorie pe la Ciric, Bolta Rece sau Bojdeuca lui Creangă,  locuri pe unde au trecut și au poposit marii reprezentați ai culturii naționale dar și ai vieții politice, mă cuprindea un fior de fericire și împlinire. Prietenia și destinul oarecum tragic a celor doi prieteni Creangă și Eminescu, este o altă bucată din realitatea vieții acestuia, care scapă atenției celor mulți, ne mai vorbind de ultimii ani 1883-1889 și finalul tragic, urzit și falsificat de dușmanii virulentului redactorului șef  al cotidianului bucureștean Timpul.

Așa cum asociem anumite melodii cu perioade sau momente cruciale în viață, la fel este și opera scriitorului de la Ipotești pentru mulți chiar și pentru un omulean născut pe malul bâcului într-i țară rășchirată pe-o jumatate de glob. Cred că fiecare om îl înțelege și îl iubește în felul său, bine-ar fi ca cei care nu-i voiesc tihna nici după moarte să nu-i hulească talentul și geniul artistic, că pentru toate celelalte există legi, stat și ministere. 

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece... (Glossa fragment).
 

Un Crăciun "nonconformist"

Absolut totul ce ține de sărbătorile religioase este interconectat cu istoria, tradiția și obiceiurile populare, de aceea mă gandesc că seminția asta de oameni dintre Prut și Nistru semănată pe toate meridianele pământului, deși au o rădăcină comună dau roduri cu totul și cu totul diferite, referindu-mă la modul de viață și de gândire abordate individual in societățile în care ne infiltrăm. Așa bună oară, băieții de le construcție de sub Moscova la cartofii fierți și sileotka tradițională, mai adugă de sarbatori în meniu obisnuit un vinegret, vreo două caltete și vreo două po pidiseat. Tipul gâtuit de cravată care face și desface mereu afaceri prins de Crăciun în avion, după ce și-a înfulecat meniul mai comandă vreo două sticluțe de tărie și dacă prinde vreo conexiune la net pune la punct un dezmăț în locația unde se va caza, fleacuri, fiecarea sărbătorește cum poate și cu ce-i permite portofelul sau imaginația. Anul ăsta sunt departe de troiene, de colindele de la Strășeni sau Vărzărești, de prietenii și oamenii dragi alături de care am întâmpinat ani la rând această mare sărbătoare. Îmi iau inima în dinți și încep pregătirile, meniul sărbătoresc cuprinde fasole prăjite cu ficăței și mult usturoieș, oleacă de cola și un gât de Red Horse(bere din Filiplandia), o baie în Golful Persic la amiază și programul de colinde la World Trade Center. Înloc de slujba de dimineață, ascultăm vreun ceas de vreme câteva clipuri pe Youtube, în loc de colindatul tradițional - o baie sărată și bronzatul sub soarele fierbinte al deșertului, iar în loc de catlete, răcituri, olivie și alte băuturi pentru dezmorțirea nasurilor si a membrelor de gerului de afară - răcoritoare, snack-uri și fasole făcăluite po dubaiski. 

Inchei cu o felicitare postată adineauri pe FB:

Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este o sărbătoare deosebită pentru întreaga creștinătate și pentru fiecare individ în parte. Sincere felicitări și urări de bine tuturor cu ocazia acestui mare eveniment, și fie ca lumina și bucuria acestei zile să vă aducă bucurii și gânduri bune tuturor persoanelor dragi și nu ezitați să deschideți porțile și ușile metalice sau cele ale inimii vestitorilor acestei mari sărbători. Crăciun fericit!!!

Iar celor mai cuminței cu siguranță că moș Nicolae le va aduce și cadourile bine meritate.

Negustorul de nimicuri esentiale au pelerinajul in lumea cartilor citite in ultima vreme

Este nevoie de a rabdare, vointa si mult curaj pentru a citi o carte ce depaseste 6-900 de pagini. Desi nu aveam intentia sa ma laud am pacurs cu toate acestea slava cerului cateva de asttfel de carti. Andrei mi-a luat-o inainte cu aceasta ideie creand o pagina pe FB cu pe acesta tema "cartile mele", bravo amice! Ma gandeam undeva sa imi notez pentru viitor cartile pe care le/am parcur in acest an destul de plin de literatura, carti bune, istorioare si destine interesante care mi/au imbogatit fara indoiala imaginatia si vocabularul.  Din cate au putut remarca unii prieteni ce/mi urmaresc viata virtuala la moment citesc cartea lui Kiyosaki, Tata bogat, tata sarac, o carte despre educatia financiara si care prezinta factorii determinanti de ordin psihologic si social ce imparte omenirea in oameni saraci si cei cu avere. am deja vreo 6 pagi de note la care voi reveni cu siguranta la momentul si la locul potrivit;

Cartea lunii noiembrie: E. Hoffman, Elixirele diavolului, un roman despre un tanar calugar care trece prin multe intamplari manat de fortele infernului si ocrotit de pronia divina, un roman care pune fata in fata celel doua tipuri de vietuire, viata monahala inchinata slujirii divinitatii si a binelui aproapelui sau viata laica plina de ispite si patimi ce nimicesc deopotriva sufletul si trupul;
Cartea lunii noiembrie2: Masterul si Margarita scrisa de Bulgakov, am auzit multe povestindu-se despre aceastasta carte, plus niste prieteni mai noi mi/au povestit cateva fragmente care m-au intrigat, Behemot, Maestrul, Margarita, Profesorul Woland, Azazelo dar mai alesc Koroviev/Fagotto va vor tine compania intr-o istorioara care pe alocuri va va increti pielea ca la gaina, va va pune sa va ganditi si sa redescoperiti unele sensuri eterne ale firii umane si va va descreti fruntile, provocandu/va un surs dulce in coltul buzelor. Recomandata de M'Cerga
Cartea lunii octombrie, luna in care am inceput sa lecturez mai serios a fost nici mai mult nici mai putin Paulo Coelho, Unsprezece minute, mi-au placut atat de mult anumite pasaje incat nu am rezitat ispitei si am postat cateva fragmente din roman pe FB si ODN. Comerciala? Da! Simplista? Poate. Interesanta? Cu siguranta... Recomandata de M'Cerga
Carte lunii septembrie-nefinalizata, Singur in lanul de secara, in engleza the Catcher in the rye scrisa de J. D. Salinger, este povestea unui adolescent din primul deceniu de dupa al doilea razboi mondial si introduce cititorul in lumea adolescentului etern, in care se pot recunoaste multi la un moment dat in ganduri si framantarile interioare. Recomandata de M'Cerga. Lecturi frumoase si utile tuturor!!!! si nu uitati niciodata nu e prea tarziu cine ai putea fi spunea foarte frumos George Eliot!!!