Primavara - anotimpul iubirii și al viselor

Câteodată mă uit în jur și să mă tot întreb de ce îi atât de interesantă făcută lumea asta în care noi trăim? De exeplu de ce după o furtună teribilă cu trăsnete și fulgere din toiul lui cuptor, aerul devine mai proaspăt și curcubeul apare de fiecare dată dintre nori grei, reamintind poate a n-șpea mia oară de legământul omului cu devinitatea, unind cerul și pământul? De ce e atât de frumoasă toamna cu mirosul ei de must, gutui, hramuri și natura îmbrăcată în toate nuanțele aurului, melancolia ce se lasă peste satele moldovenești în care miroase a fum de la rugurile ce mistuie grămezile de frunze, sunetele metalice de talancă, mugitul unei vite rămase în urma cirezii, diminețile îmbrăcate în promoroacă, mirosul de pământ arat și huruitul calm si tacticos al uscătoriilor de prune care împresoara în lung și-n lat secularul Șendreni  așezat între dealuri. Tot numărând bobocii, navălesc troienile, cu geruri de crapă pietrele, ferestrele inghețate sunt împodobite cu cristaluri, din depărtare ajung ecourile plușugorului, carul mare, colindele cu steaua și florile dalbe. Simțul olfactiv și gustativ percepe aroma cozonacului și chiperiul din vinul fiert care imbujorează fețele și înveselește inima, piftia și fripturica lunecă agale, abordând prudent cotiturile interioare după o abstinență benevol forțată de la cele dulci timp de câteva săptămâini bune. Și iată c-am ajuns unde m-am pornit la anotimpul dragosei, a florilor și a vieții. Sper să-mi fie îngăduită minima escală din traseul Chișinău - Bălți care din bunctul A în punctul B, a preferat liniei drepte zigzagul Chicago, Shanghai, Manilla, Dubai, Katmandu, nu de alta dar parcă-i mai interesant așa mai văzând alte fețe, locuri și culturi să revii la TINE acasă. Îmi place să văd cum apar primele fire de iarbă verde, Parcul central umplându-se cu lume care se plimbă ținându-se de mână și perechi care se sărută, îmi plac primele tunete și ploaia după care timpul se încălzește, mărțisoarele din piepturile omulenilor noștri, muzica și opera care dau tonul începutului de primăvară. Nu departe de Festivalul Mărțisor se înghesuie să-și ia revanșa ziua de 27 martie, sărbătoare unirii Basarabiei cu România, eveniment care îi scutește pe bărbați de noi cadouri și sechele post 8 martie: apariți tanică rujului și a parfumurilor străine, cerșafurile încâlcite și privirea idioată din oglină, când realizezi că ai început seara felicitând-o pe Irina și te-ai trezești a doua zi în alt capăt de oraș la prietena ei cea mai buna Diana.
Primele concerte în aer liber, grătarele de la iarbă verde, săpatul în grădin și alte lucrări agricole transformate cu dibăcie în timbilding de șeful sau colegii de la serviciu sau facultate. Străzile se transformăși din nou în podiumuri ale modei și la întâi mai începe marea petrecere ce ține păn la primele ploi din semptembrie.

Dansul pe gheață în aprilie

Ulima săptămână a durat o eternitate. Pereții mă apăsau greu, fumul de țigară, transpirație și alte miasme mi-au sufocat sistematic respirația, paralizandu-mi plămânii, asfixiindu-mi creerul și mai ruău puterea volitivă. Obișnuiam să am un program fix, hiperactiv și constructiv, așezând cărămidă după cărămida în pârtia ce duce spre zările albastre. Fără internet, like-urile de pe facebook, știrile de Europa Liberă și Adevărul(știri, mondenități, documentare de pe Youtube), deconectat de avatarul din Erepublik și incapabil de a trimite n tone de cv-uri, aceste șapte zile sau târât ca o anacondă amețită lăsând în urma sa o dungă slinoasă presurată cu solzi argintii. Lumina soarelui a pălit în cadrul străzilor cenușii ale Londrei secolului al XIX, în care noblețea și jocurile meschine de culise, parvenitismul și depravarea moravurilor au impletit mediul propice derulării uimitoare povestiri ale Portretului lui Dorian Grei, poate unul din cele mai grele romane citite până acum.

Când rutina reduce individul la un simplu mecanism ce se hrănește, muncește, doarme, execută mașinal îndatoririle de serviciu, într-un loc în care șoptitul la ureche și turnătoria colegilor de muncă au ridicat monumente de excelență profesională, prețuite de conducere cu diplome și complimente pompoase dar goale pe dinăuntru, omul care gândește și mai are un pic de bun simț se simte pur si simplu marginalizat și pus la zid de teatralitățile acestea ieftine. Undeva într-o margine de oraș, într-o adunătură de țiglă, sliclă, cotileți și ciment, s-au început în cele din urmă unele activități de construcție care urmează de a fi capul de pod spre sistematizarea și conturararea  idei care vor aduce multă bucurie și profit. Inspiram aerul plăcut al fiului care numai risipitor nu este, cand m-a pocnit în plină figură pumnul norocului reflectat în oglindă, care m-a readus rapid la realitate. Cheta organizată în pripă, a catapultat rapid piaza rea, administrându-mi încă o lecție de viață, deschizându-mi ochii din nou cine sunt oamenii care mă înconjoară: amici, prieteni de drum sau pur și simplu lipitori ordinare.
Aruncând plasa în apele lipezi ale Golfului Persic, am dat de două specii curioase de sirene, pe cât de diferite pe atât de irezistibile. Pe de o parte simpla ei prezență transmitea un țzunami de fiori și tulburări profunde ale circuitului hormonal, în timp ce trupul firav, ochii arzători și cuvintele pline de zbucium ca frunzele purtate de uragan ale celeilalte, îmi electrizau la mazim sinapsele, coardele vocale, așternând în fața ochilor imaginea unei mulțimi ce susține frenetic o formație pop-rock în plină acțiune sau imaginea perechei ce face piața într-o dimineață dulce de primăvară unde ea plătește pentru chilul de mere de la piață(Vama Veche V.S.T.). Aceasta explică apariția într-una din bucătăriile din Dubai a unei noi specialități de paste: The Creamy Sheryl-Bianca Pasta, cu spaghetini.
Se zice că uneori e bine să mai slăbești piciorul pe accelerație și să o mai faci pe niznaiul sau să o faci pe copilul. Semnez ultima pagină din Oscar Wilde, înscriind data în care am terminat de citit romanul acestui și echipat cu impresiile romanului Un Yankeu la Curtea regelui Artur, mă las pradei aventurii piciului lui Mark Twain, cel mai bun prieten al lui Tom Sawer, junele Huckellberry Finn. Text ce abună în arhaisme, expresii tipice începutului de secol XIX, într-o Federație Americană în care negrii sunt bunuri de vâzare iar escrocii fac averi uimitoare ori termină în ștreangul justiției. 

WONDERLAND a place of the dream, succes and happyness, your place to be in!!!

Wonderland este un concept în plin proces de constituire, care își propune dezvoltarea aclităților și abilităților individului de a se realiza deplin în viață. Termenul de a fi împlinit deși este ambiguu, și este definit de fiecare persoană în parte într-o manieră cu totul și cu totul deosebită, însă unele caracteristice se repeta la biss de-a lungul istoriei până în prezent. Începând de la oamenii peșterilor și ajungând la omul epocii informaționale, absolut toți au râvnit la un confort personal satisfăcător și decent, au armonizat balanța emoțională și construind binele personal au contribuit la propășirea celor mai oropsiți.
Într-o lume tot mai poluată mediatic, anumite seturi de cunoștințe și aptitudini înăscute, dobândite și cultivate pot contribui la relansarea unei producții cinematografice de succes în care regizorul și actorul principal ești chiar tu însuți.
Fiecare om merită o a doua șansă, merită să primească susținere și încurajare pentru ca visul cel mai frumos al copilăriei să prindă contur și să-l călăuzească în drumul său spre cuceriririea fericirii, căci acel care dăruiește este persoana care dobândește cu adevărat cel mai mult. 
Potrivit statisticilor proiectele de dezvolatare personală de popularizare a succesului și a istoriilor de reușită au căpătat o amploare tot mai mare în Occident, schimbând destinul a milioane de oameni. Libertatea exprimării și toate avantajele oferite de sistemul democratic de organizare a unui stat modern, trebuie canalizate în folosul fiecărui cetățean în parte. Fiecare guvernant urmărește consolidarea bazelor economice și a bunăstării statului pe care îl conduce, cel puțin în teorie, menirea mijloacelor de informare în masă și al organizațiilor non-guvernamentale pe lângă multe altele este și acela de a oferi societății mai multe opțiuni și modele bazate pe valori general umane, menite să creeze o armonie socială, o comunitate activă, omogenă, în care fiecare individ să fie conștient importanța sa, in procesul guvernării și a transformărilor social-economice a comunității și a tării în care locuiește.
Mulți tineri îi admiră pe artiștii pop-rock, sportivii de performanță, oamenii de afaceri celebri, politicieni harismatici dar puțin și-au pus temeinic întrebarea cum au reușit și ce este de făcut în plan concret pentru a ajunge asemenea lor. Totul este posibil, chiar și demonatrea clișeelor și limiteleor de percepție impuse sau autoimpuse sunt primele trepte ce duc la piedestalul oamenilor celebri. Asociind celebritatea și succesul cu valoarea și meritocrația și nicidecum cu snobismul și parvenirea de orice natură sau culoare.

Într-o prezentare a Tedx Chișinău, Octavian Țîcu, fost sportiv de performanță și profesor de  istorie cu o pregătire intelectuală solidă, susținea că sportul este un domeniu de activitate în care invinge meritocrația și care oglindește în mare mentalitate și starea de spirit a unei societăți și a unei țări în ansamblu.
https://www.youtube.com/watch?v=l4GCPKjI-pw  
Cred că practicare sportului este nu doar o modalitate de a fortifica sănătatea, dar și o întreaga filosofie de viață, o șansă nesperată a unor tineri excepționali din punct de vedere fizic, dar și o soluție a mai multor probleme de ordin social, așa cum ar fi rata înaltă a fumătorilor și a consumului de aclool în rândul tinerilor. Popularizarea sporturilor în masele largi prin campanii sociale susținute sunt doar unele măsuri care vor aduce roadele sale în plan mediu și îndelungat. Cel mai elecvent exemplu sunt statele occidentale în care fotbalul, basketul, luptele libere, boxul și alte activități sportive instituționalizate, având un sistem de management sofisticat au făcut posibile valorificarea unor talente precum cele ale lui Samuel Eto, Roberto Carlor, Leonel Messi, Cesc Fabregas, Cristiano Ronaldo și mulți alții.
 Marile idei sunt acela care au schimbat fața omenirii și adevăratele valori și nicidecum tonele de aur, argint și nestemate importate angro din coloniile de peste mări. Ideile frumoase, organizarea temeinica a acțiunilor a volutarilor și a profesioniștilor pe segmentele necesare promovării acestor concepte, mult, foarte multă muncă și perseverență sunt elementele cheie menite să încunueze aceste proiecte cu succes, iar fața societății moldovenești se va transforma profund. Ne mândrim cu ospitalitatea noastră, bucătăria tradițională, cramele subterane, locurile pitorești și într-un viitor nu prea îndepărtat cu tot mai mulți oameni născuți și crescuți în Molova care au devenit celebri pe toate meridianele micuței noastre Terra.

Numai acel care se frige de jarul dragostei, invata sa iubeasca cu adevarat!!!

FIFA World CUP 2014 in Brazil is closer to you than ever

Between 29-31 march 2013, the football world cup trophy is presented to all the guests of the Dubai Mall in United Arab Emirates. Everyone who like to have an unforgotble memory of Dubai 2013 can take a picture for free at the stand of this trophy in the main entrance of the biggest comercial center in the world.
Football is known as the most popular sport in the world, and indeed it is a huge industry conected with diferent type of buissness, charity and programs which tries to make the human being and the world better. Respect, fair play and the militant streem against racism, unhealthy behaviors are just couple values that make this sport great.
If hundreds years ago countries use to have wars to conquire new teritorie, proving wich type of modern civilization is better and more performant, after the second world war a simple game get more simbolical meanings than before. Football games such as Germany-France, England-Argentina, United States-USSR(lattly Russian Federation especialy in hockey) were much more than a simple game, a football mach where the victory worths more then three points, it's a gain of popularity and simbolical prestige.
About the world cup trophy. Since the advent of the World Cup in 1930, two trophies have represented victory: the Jules Rimet Trophy from 1930 to 1970, and the FIFA World Cup Trophy from 1974 to the present day.
The trophy, originally named Victory, but later renamed in honour of former FIFA president Jules Rimet, was made of gold plated sterling silver and lapis lazuli and depicted Nike, the Greek goddess of victory. Brazil won the trophy outright in 1970, prompting the commissioning of a replacement. The Jules Rimet Trophy was stolen in 1983 and never recovered.
The subsequent trophy, called "FIFA World Cup Trophy", was introduced in 1974. Made of 18 carat gold with a malachite base, it depicts two human figures holding up the Earth. The current holder of the trophy is Spain, winner of the 2010 World Cup.
A replacement trophy was commissioned by FIFA for the 1974 World Cup. Fifty-three submissions were received from sculptors in seven countries. Italian artist Silvio Gazzaniga was awarded the commission. The trophy stands 36.5 centimetres (14.4 inches) tall and is made of 5 kg (11 lb) of 18 carat (75%) gold with a base (13 centimetres [5.1 inches] in diameter) containing two layers of malachite. It has been asserted by Martyn Poliakoff that the trophy is hollow, if, as is claimed, it were solid, the trophy would weigh 70–80 kg and would be too heavy to lift. Produced by Bertoni, Milano, it weighs 6.175 kg (13.6 lb) in total and depicts two human figures holding up the Earth. Gazzaniga described the trophy thus, "The lines spring out from the base, rising in spirals, stretching out to receive the world. From the remarkable dynamic tensions of the compact body of the sculpture rise the figures of two athletes at the stirring moment of victory." It was first presented at the 1974 FIFA World Cup, to West German captain Franz Beckenbauer
The trophy has the visible engravement "FIFA World Cup" in outpouring letters at its base. The name of the country whose national team wins each tournament is engraved in the bottom side of the trophy, and therefore is not visible when the trophy is standing upright. The text states the year in figures and the name of the winning nation in its national language, for example – "1974 Deutschland", "1994 Brasil" and "2010 España". As of 2010, ten winners have been engraved on the base. It is not known whether FIFA will retire the trophy after all of the name plaques at the base are filled in; this will not occur until after the 2038 World Cup at the earliest FIFA's regulations now state that the trophy, unlike its predecessor, cannot be won outright: the winners of the tournament receive a replica which is gold plated rather than solid gold, acording to wikipedia.org.
FIFA WORLD CUP in Brazil 2014, seem to be an amaizing experience, with great sport shows of amazing athlets, with extraodrinary people from all over the world, samba and amaizing brazilians hospitalities. Just in case you have no plans for this weekend pick up a football jersey and come to make a picture with the trophy of the best, trophy of the champions.

Cand stapanii nu-s acasa canta cei de la cheesecake pe masa

Un început de primăvară în Aplii elvețieni

Primele zile ale primăverii m-au prins oarecum agitat. Programul zilnic care nu a oscilat prea mult în ultimele saptămâni, mi-a permis ca în timpul liber rămas în afara serviciului să mi-l dedic sufletului și trupului. În tandem cu maxima grecilor antici Mens sano in corpore sano, am menținut pe cât mi-a fost posibil programul de exerciții fizice, în orele răcoroase ale bijuteriei urbane în care am avut norocul să mă pomensc de mai bine de șapte luni. Dușul fierbinte și o gustare gătită cu multă căldură și dăruire au creau atmosfera și dispoziția propice lecurilor și documentării despre stare de lucrui acasă și în lume. Pâlcurile de moldoveni din Fabrica de branzeturi de vizavi de acvariumul din Dubai, mi-au reamintit într-o bună dinimeață că a venit primăvara, nici mai mult nici mai puțin afișând mărțișoare alb-roșii prinse în dreptul inimii. Măi să fie. Steaua București, echipa românească care a făcut istorie în anul în care am văzut lumina zilei, a reușit să o bată pe Chelsea la București la diferența de un singur gol, prilej de bucurie, care a marcat cumva evenimentele unei săptămâni. Întorcând fila, îi întalnesc la masa tăcerii a lui Brâncuși pe Dale Carnagie și pe Mihaela Rădulescu, care mă privesc pieziș așteptând să vadă cum, în ce mod voi îmbrăca impresiile apărute la încrucișarea sinoapselor decriptând mânunchiuri de idei și suflet în urma lecturiilor recente.(Dale Carnagie Arta de a reuși în viață; Mihaela Rădulescu Niște răspunsuri). Resetarea hard diskului inteligenței și botezul în apele răcorase dar suave ale jurnalistei simbol, fiică, iubită și mamă, au fost deliciile minții și a sufletului care au creat preambulul unei mari aventuri în timp și spațiu.
Prin ceața în care întrevăd unele momente ale copilării desclușesc cu ceritudine, perioada în care am fost absorbit de lupta binelui și a răului, de harisma și șarmul extraordinar pe care-l răspândea personajul lui sir Conan Doyle, Sherlock Holmes. Timp de vreo săptămână am trăit în Anglia victoriană, cu nobili și oameni simpli, cu minți lucide și sedimente ale trecutului ocult al Europei anglo saxonice, adresa Baker Street și camera cu șemineu în care erau rezolvate cele mai încâlcite și misterioase cazuri ale oamenilor simpli sau a capetelor încoronate. Aventurile și Memoriile lui Sherlock Holmes sunt două volume a câte 12 povestiri fiecare. Drumul îngust și lunecos al lecurii acestei cărți a fost îțesat de cotituri abrubte pe alocuri, datorită lacunelor englezei mele literare, ca într-un final să ies învingător din această cursă a reezistenței și curiozității deopotrivă. Răsfoiam ultima pagină și intâmplător mi-a revenit în minte stilul epistolat abordat de Bram Stocker.  Romanul irlandezului care l-a răspândit pe Dracul în cele patru vânturi ale lumii, la fel cum Sir Conan Doyle a rămas în memoria mentalului colectiv ca autorul celui mai cunoscut personaj al literaturii britanice, excepționalu Sherlock Holmes și a prietenului său doctorul James Watson. Atunci ca și acum era primăvară, parcă și acum simt în nările dilatate mirosul de cărți din sala Bibilotecii Central Universitare din Iași și mirosul de iarbă și frunze a Copoului înmuguit.
Londra poate dormi în pace, doctorul Moriarty nu va mai țeșe intrigi și nu va mai teroriza capitala și alte ținuturi ale coroanei britanice. Doctorul Watson a pierdut un prieten drag și omenirea din paginile cărții pe care o am alături o inteligență sclipitoare pusă în slujba binelui comun. Cât e de frumos să ai alături pe Sherlock Holmes, Watson, Maestru și Margarita, Maria lui Coelhio sau crema culurii greciei antice adunate la banchetul ținut de Platon, iubind impreună cu Mihaela și reușind în viați și în afaceri cu Carnagie. 
Foto: http://ineer.deviantart.com/art/painting-Sherlock-Holmes-337216360

Plastic, gaz și-un strop de primăvară

Întodeauna a fost greu să împaci cele două lumi care există paralel și care se bat cap în cap in diminesiune aceea tridimensională în care îți petreci această scurtă trecere pe fața pământului. Charles Darwin a cam dat-o în bara cu teoria aia alui a evoluției speciilor, zic unii, dar vărând cum indivizii speciei umane, campionii evoluționismului se târăsc, sar și zboară în viața, lucrurile apar intr-o cu totul alta ipostaza. Trăiesc toate placerile la maxim în confortul cel mai roz în același metru pătrat cu o râmă, furnică, albină și o cobră. Configurația acțiunilor umane este o întreagă filosofie și un amalgam ambiguu de valori etico-morale și sociale, pentru care tinerii își dau duhul pe câmpurile de lupă, în războiae străine, unii oameni lasă de bună voie munți de bănet organizațiior de binefacere și nu în cele din urmă apare deificarea și supuneara oarbă față de un biped, care sfidează orice sacrificii și limite fizice și psihice. O împletitură de cabluri, de drumuri, de imagini ce desenează o a patra dimensiune în care individul out nihil devine rob al sistemului sau un virus care declanșează alarma și pornește masinăria anti-conspirației. Nicodată nu e prea tâziu să devii cine ai putea fi, scria Elliot undeva, atunci de ce atât de mulți "eretici" încăpuți în patul lui Procust au reușit să iasă teferi din această meghină, schimbând tipare și reclădind interpretarea lumii, cu orașe și sate, fabrici, oameni, lacuri, munți, pustii și paduri tropicale. Locomotiva occidentală scârție, colosul cu picoare de lut se înghesuie cu ochii lui înguși spre proro puterii, dar finalitatea logică a unui mers al lucrurilor pe Terra cine și când și-l va asuma?

Furnicarul infernal care topește resurse și viața planetei, lasă oamenii tot mai interconectați în cabluri și tot mai singuratici în trăiri și sentimente, revoluțiile culturale aeu judecat într-atât valorile tradiționale încât practic am ramas fără valori autentice, decrepite, osificate și putrede în ochii unor chelboși miopi și debusolați. Învățați să zburați, pas cu pas, da-ți aripi dorințelor și viselor curate ale copilăriei, lasați tumultul lumii undeva departe, unde invidia și răutatea se mănăncă în sine până la autoeliminare. Licărul de aer proaspă ionizat, în drumul spre marte a lăsat sub picoarele tale, la o altitudine deja inapreciabilă, omenirea cu limitele sale pătrățoase, cu gurile de tun sau mitraileră înroșite distrugând și nimicind inamici văzuți și nevăzuți în timp ce într-un colț de planetă cineva aduce o nouă speranță și o veste bună.
(material pregătit după vizionare filmului Fear and Loathing in Las Vegas, 1998).
Neața!!!

Super Mario 4-ever (Nenea Mircea cel de toate zilele)

"Simbolul" mai multor generaţii la rând a fost un mustăcios simpatic, care aduna bani, mânca ciuperci, înfrunta dragoni şi sărea peste maimuţele şi ţestoase verzi sau roşii ca la final să o salveze pe prinţesă şi totul să se încheie cu un final epic fericit. Câţi din cei ce au prins primele jocuri electronice gen nindendo, dendy sau sega şi-au pus întrebarea cine este super Mario, nenea din ţevile de canalizare şi de ce el a căpătat o poplaritate atât de mare în rândul mai multor grupuri de vârstă. Trecând peste aspectele tehnice, de marketing şi branding, cred că aventurile italianului digital nu sunt altceva decât prefigurarea drumului individului în viaţă cu suişurile şi coborâşurile sale.

Pentru început să vedem ce ne spune wikipedia despre acest joc:  Mario este o franciză media deținută de Nintendo și creată de Shigeru Miyamoto 1983. Mario și-a făcut prima apariție în anul 1981, în jocul Donkey Kong de pe arcade, purtând numele de Jumpman. Primul joc ce a inclus numele de Mario în titlu, a fost Mario Bros., din 1983, joc ce a marcat și prima apariție a lui Luigi, fratele mai mic al lui Mario. Mario este deasemenea și mascota firmei Nintendo, făcându-și apariția pe toate consolele de jocuri video create vreodată de Nintendo, incluzând Super Mario Galaxy si Super Paper Mario pe Wii. Acest personaj, Mario, este un instalator italian, scund și îndesat, cu păr șaten și mustață neagră, ce locuiește în Mushroom Kingdom (Regatul Ciupercilor). El este îmbrăcat cu un tricou roșu și o salopetă albastră și poartă o pălărie cu inițiala M. Înfățișarea standard a acestui personaj nu este schimbată aproape niciodată. Luigi este mai înalt decât fratele său, cu toate că este mai mic ca vârstă. Singurele diferențe între cei doi, pe lângă înalțime, sunt și culoarea hainelor (Luigi este îmbrăcat în verde) și litera de pe șapcă (L în cazul său). Luigi este descris deasemenea, ca fiind mult mai timid și mai fricos decât Mario. Alte personaje importante ale seriei sunt: Princess Peach, Bowser, Toad, Wario, Donkey Kong și Yoshi. Unor personaje le-au fost create propriile lor serii de succes, exemplând cazurile lui Yoshi și Wario. Pe baza poveștii originale, Nintendo a creat o mulțime de francize spin-off, cum ar fi: Dr. Mario, Mario Party, Mario Kart, Mario Tennis, Mario Golf, Paper Mario, Mario & Luigi, Mario Vs. Donkey Kong etc. Un lucru foarte important este și faptul că Super Mario Bros., de pe NES a intrat în Cartea Recordurilor cu onoarea de cel mai vândut video game din toate timpurile.

De mai multă vreme am observat că toate lucrurile mare necesită muncă, răbdare şi perseverenţă. Convingere ce se formează dea lungul vieţii şi odată ce conştientizezi acest adevăr priveşti altfel lucrurile şi începi sa faci paşii cei mici şi siguri care te vor călăuzi spre indeplinirea scopului propus, fericirea, sub toate formele ei imaginabile şi neimaginabile. Ce putem învăţa despre viaţă de la un simplu joc video, mulţi vor spune prea puţin, îi înţeleg le respect opnia şi totuşi eu cred altceva. În secolul XXI cei mai mulţi oameni respiră aceleaşi nevoi, bani, hrană, prieteni, dragoste şi fericire, existand peste şapte miliarde de modalităţi de a obţine toate cele mai sus amintite.

 O zi ca toate celelalte, nu se anunţa nimic deosebit la radio sau ziare, undeva într-o margine de jungla sau în mijlocul unui camp de orez o femei aduce o nouă viaţă pe lume astfel începând aventurile lui super Mario. Mititel şi neajutorat acesta face primi paşi în viaţă, se frige şi vede că focul arde, se izbeste de pământ şi înţelege că trebuie să îşi ţină echilibru, îl muşcă ţinţarii şi  îi pocneşte, Mario calcă peste creaturile cele rombiforme, care-l pot ucide, şi iată că tot bâiguind descoperind lumea, află că poţi creşte mare demolând pereţi şi mâncând ciuperci. Nu intodeuna experienţele care ne oferă o lecţie de viaţă sunt plăcut, dar creştem în minte şi devenim mai puternici. Sărind peste meschinăria oamenilor "mici" şi ferindu-se de drosofilele ucigaşe(totalitatea viciilor, patimilor şi a comunităţilor sociale care limitează şi încătuşează omul fizic şi psihic), tânărul Mario ajunge să desopere floare curcubeu, de la care poate arunca foc. Floarea cunoaşterii, a descernământului şi a detaşării de toate lanţurile ce ne trag iremediabil în jos, dulceaţa cărnii, a stomacului şi a plăcerii vinovate. Cei mai puţini avizaţi în butonarea consolelor, mai dau prin gropi, personajul lor mai cade în gura leului, şi trebuie să o ia de la început, parcă în viaţă puţini sunt aceia care au "averi" le pierd şi apoi muncesc din greu pentru a le recupera şi unii reuşind chiar să se autodepăşesc. Este interesant că în acst joc exista provocări şi dificultăţi ce le însoţesc în drumul spre următorul nivel.  Cine e mai îndemânatic reuşeşte să adune un puncaj mai mare sau chiar să obţină o viaţă în plus, iar câţi din noi am dori o "schimbare" în viaţa noastră, mulţi, dar câţi curajoşi răspund provocărilor şi oportunităţilor ce ne le oferă viaţa zilnic? Fiinţa socială are nevoie să interacţioneze cu semenii săi pentru a evolua şi a fi în măsură din creatură şă contribuie la procreiere.

"Duşmanii" instalatorului nostru din acest joc sunt tot felul de creaturi simpatice, care îi aduc moartea sau pierderea aumitor proprietăţi, să arunce foc sau pierde înălţimii. Ţestoasele verzi sunt lunecoase asemenea unor coportamente umane care fie îţi luminează minte şi reuşeşti să transformi răup pe care ţi-l vor într-un bine pentru tine şi pentru alţii, fie te aruncă îndărăt. Dragonii cu flăcările de foc sunt încercările vieţii, care ţi-aprind vulcanii în creer şi în inimă, Mario îi infruntă deşi încă nu a ajuns la palatul cu prinţesă şi încă mai are mult până la randul de Super, sau cum i-ar yice britanicii Sir. 
Misiunile devin tot mai complicate odată cu avansarea jocului şi este nevoie de rapiditate şi agilitate pentru a trece la următorul nivel. Uneori trebuie să ţinteşti cât mai sus şi să năzuieşti spre cer pentru a cunoaşte laurii gloriei şi culmele succesului.
Prietenia şi familia sunt două lucruri vitale în viaţa unui om şi de acea Mario căruia barbişonul i-a devenit mustaţă, îl susţine mereu pe Luigi şi compania pe de o parte şi îşi urmează cutezător drumul spre marea sa iubire, prinţesa apărată de dragon(o altă metaforă, frumuseţea e uneori un dar sau un blestem, un avantaj, o exteriorizare a naturaleţii şi rafinamentului interior, sau o compensaţiune a lipsei de scrupule, valori şi principii morale, dragonul care o păzeşte ştie cel mai bine ce reprezintă tipa din castel).
Ajuns la pensie, nenea Mircea s-a lăsat de dragoni şi sa lansat în afaceri, pariază la raliuri şi formula unu, din când în când îl mai trimite în knock-out pe vreun inamic într-un meci de box cu scpuri caritabile şi îşi vede de ale lui. Eu cred că el e fericit, rănile i s-au închis şi are despre ce povesti în serile de iarna nepoţilor adunaţi în jurul său lângă şemineu. Fiecare din noi este un Mario şi doar acţiunile noastre zilnice vor arătă pe parcurs dacă vom trăi u happy end sau vor apărea pe un fundal întunecat două cuvinte seci şi reci ca pietrele unui cavou game over. Mâncaţi "ciuperci", săriţi peste ţestoase şi trăiţi din plin toate provocările vieţii. Sper că nu v-am plictisit cu acest articol masiv, încheind cu trăiască super mario din voi sau Nenea Mircea cel de toate zilele.
Surse: wikipedia.org, imagini https://www.google.com/search?q=super+mario&hl=ro&client=firefox-a&hs=2Y8&rls=org.mozilla:en-US:official&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=M-8rUYDTG4354QS8-IHACw&ved=0CAoQ_AUoAQ&biw=1280&bih=613#imgrc=_

Niciodată nu e prea târziu...

Azi e miercuri, ajun de fake day of love, stau călare pe un matras gonflabil şi odihnesc fasolele cu carne şi salata pregătite pe la vreo patru dimineaţa. Într-o zi mi-au venit în minte cuvintele profesorului meu de Istoria artelor care sunau ceva de genu: oamenii deştepţi de genu tău au două opţiuni în viaţă, prima încep un lucru măreţ şi îl termină spirtuit în aburi de alcool sau ajung departe realizându-se în domenii multiple.
Privind retrospectiv parcă îl văd în faţa oachilor pe proaspătul licenţiat în istorie luându-şi rămas bun de la dragostea lui din Cluj pe trapa avionului din Otopeni, presimţind o vară de neuitat pe tărâmurile americane. New Hapshier-ul, cu munţii şi lacurile sale, ne-a primit cu braţele deschise, instalându-ne în Enfield(vezi conecţiunea cu FC Liverpool), gazdă-gazdă, maşină şi împrejurimi minunate numai bune de explorat într-o vacanţă de vară. Nopţile de vară petrecute aranjând marfurile pe rafturi în Price Chopper, au fost garnisite cu mirosul înţepător de sconcşi întins pe asfalt, ritmurile şi mesajele directe ale Paraziţilor şi energia cafelei cu gust de alune, care ne menţinea starea de veghe(mie şi lui Cristi).
Duşul rece din octombrie m-a dezmeticit şi prin martie am mai reîntâlnit visul clar de primăvară la Iaşi. Căţărat pe schelele unui hotel de vreo cinci stele  dand cu trafaletul, am reuşit un an mai târziu să zăresc în depărtările albastre îngrădite de munţii Stâncoşi, vila de vacanţă a actorului Tom Cruise se întâmplau toate în localitatea Mountain Village din Teluride, Colorado. Muncă, nervi, singurătatea dar şi perseverenţa au făcut să închei cu bine aventura americană din 2009, apărând în prim plan pe monitorul central al stadionului de baseball din Denver, în momentul dansului de bucurie a un home run al echipei gazdă. Niciodată nu am să uit, primă săptămână după susţinerea tezei de masterat în care împărţeam cv-uri şi căutam un loc de muncă conform aspiraţiilor mele modeste a unui potenţial angajat cu studii europene. Ei şi cum mi-a profeţit domnul senator PSD, vreun an de zile 2010-2011 am fost până la gât în bere, ridicând capitalismul autohton la nivelul economiei de piaţă europene. Din moment ce criza a mai trecut, în urma mai multor întâmplări, în toamna anului 2011 m-a trezit student la Jurnalism şi profesor de istorie la liceu unde am absolvit.
Această perioadă a fost una din cele mai intense în activităţi şi întâmplări din utlimii doi ani, destinul subsemnatului urmând să facă o cototură majoră pe la finele lui mai când în plină sesiune, semnasem un contract de muncă pe un an în Emiratele Arabe Unite. Doream o schimbare mare în viaţă, căci aşa am fost format să nu mă mulţumesc cu puţinul şi această plecare a fost o altă mare provocare pe care n-am ratat-o. Primele luni petrecut în Emirate a fost o adevărată vacanţă, cu un program de muncă lejer, nopţi lungi pline voie bună în care jucam Mafia sau Crocodill, hotel de patru stele, sala de forţă, piscină şi băi matinale în apele fierbinţi ale golfului. Mai nou în rutina zilnică, e tot mai greu să gaseşti timp pentru lucruri plăcute şi hobby-rile îndrăgite. Cu toate acestea după un jogging(cross nocturn), o bustare bună, un film interesant şi câteva pagini alese, închid pleopele plin de mulţumire cu dorniţa de a reuşi să fac mai multe în ziua ce va veni.
Lucrurile capătă încet încet mai multă claritate cu trecerea timpului şi volens noles, omul îşi stabileşte scopurile şi priorităţile care încet dar sigur vor face vie ceea ce pare acum doar o himeră, dragostea, fericirea, împlinirea şi încă multe altele.

Începutul - aparența viitorului

Potrivit mitologii populare românești fiecare din noi la naștere are parte de câteva ursitoare care de rău de bine schițează în linii mari destinul noului suflet apărut pe lume. Slava Domnului că nu ne-an născut în Sparta și sutele de mii de semi-oameni au o șansă în plus de a aduce omenirii genii. Anul 2013 deși cu terminație cam diocheaеă a început diferit pretutindeni. Clica noastră politică se zbate să regleze conturile în privința vânătorii din Pădurea Domnească iar sutele de mii de moldoveni din tot cuprinsul hărții geografice nu încetează  să pompeze bani în țara, în care vor după un timp oarecare să se întoarcă și să trăiasca ca germanii, elvețienii sau britanicii diriguind o mică sau mare afacere, fără a mai avea insomnii referitor la ziua de mâine.
Focurile de artificii din Dubai de la Burj Khalifa, Burj Al Arab sau Palm Jumeira au luminat noaptea căutărilor și a neștiinței oamenilor de pe loc veniți în căutarea unei noi sorți de izbândă. Mai multă experiență, mai mulți bani și o viața mai decentă aici sau mai departe, sunt forțele motrice care au ridicat un megapolis în mijlocul deșertului, un adevarat muzeu de realizări inginerești. Dăunăzi mergeam cu metroul și din ultimul compartiment urămăream cum șerpuiesc intestinele de oțel și beton a orașului. Ficare luminiță la cele patru și ceva secunde, fețele obosite a filipinezilor, hindușilor și a altor nații privind în gol cu gândul la zeci de mii de km depărtare, așteptau stația lor de ieșire. (Abulac butuclac Atenţie se închid uşile; Al mahadm catâ mahia al haliju pijeria-Următoarea staţie Buissness Bay). Metroul se supra aglomerează la marile intersecții Union și Burjumn iar la staţiile terminus săgeţile subterane ajung doar cu vreo douăzeci de pasageri în cele zece vagoane ce gonesc ca nebunele prin măruntaiele orașului sau întretăind intersecțiile aglomerate străjuite de zgârienori, edifici ce apar ca ciupercile după ploaie la un interval scurt de timp.
Luna ianuarie din străbuni e celebră datorită sărbătorilor sale religioase și a tradițiilor sale populare. Un loc deosebit în acest buchet folcloric îl ocupă urăturile tradiționale sau cele adaptate la realitățile cotidiene, care aduce zâmbetul și voia bună pe fețele și în privirile tuturor celor care simt și gândesc ca acasă. Catlețelele, găluștele, răciturile și cinzeacu încet încet aprind atmosfera care aduce în zori damful și durerile de cap insuportabile la serviciu, reoșeața în care ochii înjectați de nesomn care fără voia subsenatarilor metaforic vorbind alugă dea dreptul și cei mai înfocați și siltori clienți ama tori ai bucăriei cizcheicoviste.:)
În raionul meu mai nou au poposit de curând vreo doi oameni, noi un moldovesan și o gagică chirkiză bună de tot. Repețițiile matinale de la ora unu și trei nu prea dau răgaz celorlalți colegi de apartament să doarmă în timp ce ideia unui vis frumos și intereant dospește și deranjează suav somnul colegilor de apartament. De citit am terminat Tată bogat, tată sărac de Kyosaky și încă o broșură de Osho, care zice că viața trebuie trăită aici și acum în limitele și condițiile diferite ale existrenței noastre. S-a încheiat festivalul internațional de cumpărături cu artificiile care zguduiau din țâțâni toate ferestrele și pereții camerei noastre.Peisajul trebuie umplut cu multe chestii mărunte de la muncă, de acasă, de pe drumul spre muncă și de ieșirile de noaspte la magazin, după țigări sau glavnaya uborka, preocupări domestice ale locuitorilor marii urbe despărțiți de iubire, casă și oamenii dragi. Skype-ul, invenția simplă dar foarte utilă omoară depărtări și distanțe temporale, aducânduni-i aproape pe cei dragi, ne dau o nouă suflare vie, ne menține pe aria de plutire și militează alături de noi pentru niște bunuri și realități general valabile, mia-n sută aplicabile și pentru țara noastră.
George Eliott spune că nicioată nu e prea târziu să fii cine ai putea fi dar, doar atunci când lupți și te iei zi de zi la trântă cu toate lucrurile de jur care încearcă să de doboare, doar atunci imposibilul devine viață și realitate, iar la finalul unui drum pavat cu sacrificiii și iubire de aproape și de manitate, etc, etc, toutl iese bine.
Chișinăul clocoteșete de intrigi, băieții și fetele de la jurnal, ora de Ras sau Mnisterul Adevărului, fac haz de necz iar celelalte milioane din afara țării așteptă ziua dreptății și a legii pe meleagurile de unde au plecat. Moldoveanul are nevoie de cumpatare la cumprăturile de noi valori și idealuri, care pot fi constructive și distructive în egala măsură. Speranța nu moare niciodată iar sufletul născut într-un noian de încercări și restriște mereu va încerca să devină cel mai bun...
Cineva este un burjuman , alții sunt băieții din băi,. cu saună, bazin, parcare și jocuri ultra sofisticate, cineva adună kitesența distracției într-un bloc din World Trade Center iar toți indiferent unde și ce fac și-au legat strânse prietenii care persita și azi la 6 luni după Aurisul de patru stele cu băile fierbinți din Golful Perisc și jocurile interminabile de Mafis în care subsemnatul zbura din primele runde, iar crocodilii ne-au reamintit că sponge bob  nu e doar un personaj din animații ci o prezență vie în viețele fiecăruia din noi. Se lasă  seara Benyas sQuare este împânzită de curve de la africane și europene ascunse pe după colțuri, îmbracate provocator, cu picioarele sprijinite de pereții fumăgăiți.  orașuil desfrăului a luxului și a schinului înfipt în cer, clădire nemaipomenit de frumoasă și monumentală de o potrivă.