UAE, tobele Africane și olandezele de la G&G

E tecut demult de miezul nopții și în minte se învârt mai multe idei fixe, pe care am zis sa le pun pe text pentru a reveni cânva la ele sau pur și simplu din pur amuzament livreasc să mai fac o probă de scriitură. Absolut fiecare moment din viața noastră și fiecare mediu sau loc în care se întamplă să ne reținem mai mult sau mai puțin capătă o notă din personalitatea și spiritului individual, care reciproc este influențat. Linștea în zilele de lucru, accesibilitatea transportului, curățenia dar mai ales noutatea și dorința de a începe cât mai repede munca au făcut să mă simt în A. D. destul de confortabil. Trecând peste detaliile tehnice legate de noii colegi de muncă din asia centrală(un uzbec și un tadjic) și Africa de Nord(Egip și Maroco), niciodată nu mi-am putut imagina ce volum imens de muncă și psihică necesită deschiderea unui magazin de retail. Abia prin a patra zi am ajuns să resimt melancolia dimineților din parcarea din Macdonalds-ul din Casper, Wyoming, când dormitam încă după cele câteva ore de somn încercând să mă trezesc cu o cafea fierbinte și un poncic cu ciocolată. Și dacă depășirea spațiului de confort aduce mai întodeauna ceva interesant, m-am convins în cursul săptămânii că Chicken beriany e chiar tare gustos când îl servești într-o companie bună și mai ales dacă te zguduie foamea, 2. europenii tot europeni rămân până la urma urmelor și pe lângă droguri, și femei în vitrine transparete, olandezii mai fac acte de caritate(aprilie 2012)dar și sărută amețitor, ori de la bere, ori de la fumul de țigară...  Asta e în mai puțin de o săptămână am tras și pe la două localuri din localitate, categoric mult sub nivelul celor din Dubai, dar  keep it going:)
Dacă în timpul săptâmânii trecute l-am auzit pe Ion la telefon, mare mi-a fost supriza și plăcerea să urmăresc interviulul realizat de Valentina Ursu legată de reforma administrației locale și a redistriburilor de fonduri pentru insituțiile de gradul unu și doi, în contextul reformelor lansate pentru integrearea european divuza în cadrul emisiunii La sfârșit de săptămână cu Radio Europa Liberă. Ma încet mai cu dea sila și cred că lucurile vor lua o întorsătură pozitivă pentru toți locuitorii meleagurilor noastre patriarhale.
N-am apucat bine să citesc ce-s cu tam tam-urile și dansurile africanilor care timp de mai bine de trei zile colindă la intervale regulate holurile centrului comercial, dansând, cântân și alugându-l zic pe ucigă-l toacă africană, sau atăgând cel mai probabil spiritele belșugului prin atenția vizitaorilor și a dărniciei lor. Anul trecut pe vreme asta răsfoiam 11 minute de Coelho și Meșterul și Margarita de Bulgakov, ca să vezi cum trece timpul la un an te atunci tocmai am treminat să citesc despre viața și activitatea lui Giacomo Cassanova, Dragostea în timpul holerei de Marquez și încă vreo câteva file dintr-un ghid practic de îmbogățire. Bună dimineața tuturor, și fie ca primul gând care vă trece prin minte atunci când începe o nouă zi să fie bucuria de a trăi un nou înceăut, o nouă zi în care tu vei fi cel mai fericit și mai norocos om de pe fața pământului iar motivele sunt nenumărate, începând de la simpla banalitate că soarele a răsărit și zâbește doar pentru tine...

Abu Dhabi sau Emiratele Arabe Unite Sezonul 2(Episode 1: Get ready to Leave)

Zările s-au dilatat cu viteza lunimii în ulima săptămână a lunii octombrie.Ultimele 12 zile de la Cheesecake Factory au trecut într-un iureș năucitor iar perspectivele unui nou job și a unui alt oraș au început să apară tot mai certe și mai palpabile. De Hramul Orașului, pe paisprezece ocombrie când tinerii au invadat localurile și piețe capitalei în plină sărbătoare, după amorțireazapușelii amiezi am celebrat și noi cei câțiva moldoveni de la World Trade Center dansând și dând shoot după shoot în cinstea tinereții și minunatei experiențe pe care o trăim fiecare la intensitatea lui aici în inima Dubaiului. Băile la piscina din spatele casei, crâmpeie din Marques și aventurile pline de galanterie și curaj ale lui Giacomo Cassanova, primblările prin oraș și meciul de fotbal pe plaja de la Jumeyrah open beach au marcat în treacăt despărțirea de locul și oamenii unde am petrecut cu bune și rele ultimele 14 luni.
Fiecare om are pasiunile lui și din moment ce sunt și eu un fir al oceanului umanității între multe alte îmi place muzica, parte inseparabiă a percepției realității și ritmurile care urcă și coboară odată cu noi povârnișurile eșecurilor și culmile reușitelor. Într-o bună după amiază mă întorceam din Dubai International City unde am pregătit un material, am observat în preajma stației de metro o @fătucă din Manilla@ ce ține strâns la piept o chitară. Creatorul a înzestrat femeia cu multe farmece care aprind în bărbați vulcanul firii și al emoțiilor, iar când descoperi o fată care pe lângă faptul că arată bine mai cântă și la chitară, zic că toate relațile interumane năpădite de bălăriile rutinei capătă o dimensiune specială, profundă, sinceră, ademenitoare. Fără să stau prea mult pe gânduri, m-am întors din drumul intrând în vorbă cu ea și iată-mă peste jumatate de ceas în tren având chitara pe umărul stâng pornit la un un-plug music selection. Dacă timp de mai bine de jumatate de an am făcut repetiții cu Ulik prin bucătăriile gazdelor pe unde am locuit, am zis că e nimerit să face un meci 2X2 pornind împreună vedem tipele care în singura zi liberă din săptămână obișnuiesc să-și chinue degetele mânuțelor lor miniaturale scoțând sunete cristaline din bucățile lemnului mut ferecat cu fire argintii arămii. Luna plină priveghea larma megapolisului care devenea tot mai puțin apăsătoare în timp ce înaintam în inma Creek Golf Club-ului vizavi de DCC, loc unde anul trecut pre vremea asta fumam prima narghilea și am ciocnit câteva pahare cu Cristina, Iura, Gicu și Mihai. Valul amintirilor a trecut rapid dezmeticindu-mă alături de filipincile care fără prea multe introduceri au dezgolit chitarele și le-au lăsat să plângă dragostea, să elogieze vieția și să cucerească  cu ritmurile lirice osiclante între cer și pământ atmosfera parcării de iahturi...

Umbra monarhiilor și elitele contemporane

Marele carnagiu care a început odată cu mișcare de reformare a bisericii apus primele pietre în pavajul existenței civilizației contemporane. Evenimentele istorice care au urmat proclamației de la Witenberg a pastorului Martin Luter, contrareforma, războiele religioase, iluminismul și revoluția franceză de la sfârșitul secolului al XVIII-lea au schimbat odată pentru totdeuna percepția umanității asupra rolului ființei umane în univers și asupra construcției societății civile debarasate de paradigma medievală a celor trei clase sociale(aristocrația, clerul și oamenii de rând).
Micările religioase dar în special revoluțiile politice nu doar au instaurat noi regimuri, au insituit noi valori și noi idealuri dar au trecut la index tot ce ținea de trecutul monarhic, perceput ca decadent, pervertitor, iar clerul ca instrument major de justificare a puterii ereditare a fost exclus din viața publică, iar averile sale imense au fost secularizate.
Aruncând o privire asupra oamenilor care s-au perindat la cârma marilor națiuni și a modului în care acești au terminat, odată în plus revin în actualitate maxima cvasicunoscută drumul spre iad este pavat cu intenții bune. Oportuniștii, escrocii, clevetitorii și alții de teapa lor au asaltat vidul culoarelor puterii. Declarația fundamentală a drepturilor omului a fost spălată cu sângele a milioane de francezi și a provocat moartea a revoluționarilor din tot bătrânul continent, apăsat de regimurile monarhiilor autoritare. Istoria a arătat că democrația a învins, dar care dintre ele urmărește cu fidelitate punctele formulate de Adunarea Națională a Franței de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, democrația americană, democrația lui Lenin-Stalin-Mao-Castro, democrația lui Papa Doc, democrația engleză sau a francezilor de astăzi?
Noile regimuri democratice ale republicilor instituite au statornicit dea lungul timpului noi modele sociale și o nouă împărțire a puterii politice, economice și simbolice din societate. Rolul monarhilor și-l dispută în prezent de o potrivă primul ministru, președintele sau speak-erul parlamentului, aristocrația clasa privelegiată a lăsat locului funcționarilor și demnitarilor de stat, care alcătuind o castă închisă își dispută înteresele și avantajele de ordin economic personale sub nobila mască a aleșilor poporului. Biserica(mă refer la Biserica occidentală de rit Romano-Catolic) și temuta ei Inchiziție care teroriza întregul continent și schimba după bunul plac dinastiile domnitoare în Europa, a fost redusă la tăcere și izolată din cercul puterii iar aceast culoar deși îngust a fost preluat de mijloacele de informare în masă(presa scrisă, radioul, televiziunea și mai recent internetul) folosit cu abilitate de guvernare cât și de opoziție în complicata luptă pentru putere.
În acest început incert de mileniu, mă întreb unde se termină minciuna și începe adevărul când vine vorba despre democrație, egalitatea cetățenilor în fața legii, șansele egale pentru ascensiunea politică, economică și socială, viabilitatea construcției diplomației internaționale în care în teorie Trinidad și Tobago, Mali, Burchinafaso sunt puse pe același cântar cu Rusia, Statele Unite, China sau Japonia; Sfânta Alianță din 1815 are o nou aspect democratic în Consiliul de securitate a ONU; marile economii mondiale întrunite la summit-urile G8, G20 care dictează cursurile de dezvoltare a complexelor procese macroeconomice care afectează diferențial oamenii cu aceleși drepturi fundamentale, dar cu posibilități diferite.
Umbra sistemului monarhic care a dăinuit încă din zorii apariției primelor civilizații, respiră în fiecare celulă a noilor regimuri democratice sau mai puțin democratice, s-au schimbat actorii, s-au repartajat funcțiile și atribuțiile. Așa s-au încetățenit obiciurile ca în unele regiuni ale globului anumiți indivizi cu origini și capacități modeste dar dotați cu un pașaport al unei Mari Puteri primesc mare și sarea, ceaiul și mierea datorită acestui simplu document, în timp ce doctori și specialiști înalți calificați le servesc burgăre, șe aranjează paturile în hotele sau le tund iarba din fața vilelor somptuoase. 

O de la Octombrie, Opt, Ou, Oră, Orătănii Ori Oleacă din tăti

Mă trezesc într-o după amiază toridă de octombrie. Orătăniile din spatele casei fac baie gălăgios în piscină, bondarii de Colorado, Bristol, Paris sau alte metropole, sorbesc relaxați cocktailuri și bere adânciții în fotoliile de răchită de sub umbrelele barului în timp ce câțiva curajoși o fac pe Spider-Man, cățărându-se pe zidul alăturat balconul nostru(unu: amigo*s dacă cauți adrinalină urcăte până sus și sari în gol fără siguranță, senzația e mai mult decât bestială, ași zice că e mortală dea binelea, doi: faci sport? perfect, dar zic că sala de forță sau munții cu malurile lor abrupte dăltuite de vânt și furtuni ar fi mult mai interesante și mai utile decât un perete presărat cu păsărele). Arunc câteva oase la câinii din burtă care intonau balada Mioriței, și mai împlânt vreo trei chiroane în vajnicii plămâni, ce boala o viață avem nu două. Când
toate afacerile gospodăriei, multe puține, așa cum sunt când ești într-un concediu și nu ai chef de nimic decât de stat, mă apuc de ronțăit niște ferestre din internet, iau câteva notițe și ies din casă. Hotărât, dacă nu am ajuns până la 27 de ani în Franța, Anglia, Tunisia sau aceiași Italie, schimb macazul și pornesc în galop prin Europa fără prea multe bătăi de cap și vame, nu de alta dar la un ceas depărtare de casă le găsesc pe toate adunate în International City. Acolo unde dispar clădirile înalte își fac loc ofițerii arhitecturali, alcătuind șirurile de vile din cartierele așa zise rezidențiale, la capătul acestora reîncepe pusita sau șantierul de construcții. Autobusul 53 era arpoape gol, având ghizdanul în spate și pălăria pe ochi să-mi ferească ochii de razele puternice a soarelui în asfințit, treceam când de la un geam la altul, luând poze în stinga și-n dreapta. Intrarea pe harta geografică sau mai bine spus în International City este străjuită de un adevărat Dragon(mai exact o nămilă de centru comercial în forma animalului mitologic, care are în lungine nici mai mult nici mai puțin 1,4 kilometri, adăpostind produsele a peste 3000 de companii chinezești). La stația terminus șoferul filipinez îi strigă unui tip care lega abia abia două vorbe în engleză, kalas, exit și încerca să-i explice omuleanului că mai departe călătoria continuă fie pe cămile fie pe covorul fermecat, cale de întoarcere este, nu departe, dincolo de drum. Aprind chibriturile imaginației, găsesc vreo trei cameramani ocazionali și repetând tautologic cacofonic niște exprimări înădușite de aerul formal al dărilor de seamă plicticoase, închei escapada internațională cu o bere cu gust de granate nu altundeva decât în Russian Cluster. Noaptea, lună atârnată în golul nopții tremură vreo două, trei ceasuri în ritmurile celor trei chitare adunate pe de pe două continente la un UN-PLUG show pe malul râului în inima parcului de golf peste drum de DCC. Dacă tot mă @luam@ de oamenii care fac alpinism pe zidurile hotelului, am zis să O_rdonez O_leacă viermii lecturilor, petrecându-i cu nostalgie pe valurile uitării pe septagenerii lui Gabirel Garcia Marquez îndrăgostiți pe vremea holerei din îndepărtatele Caraibe, în timp aventurile lui Giacomo Casanova au poposit momentan într-un con de umbră și nu mai adânc decât în pivnițele Inichiziției venețiene conduse de cei trei cenzori specialiți obligați să vegheze moralitatea și integritatea cercului aristocratic elitar ale urbei.
Trecând adânc de miezul nopții, răscolim cu un prieten aluatul discuțiilor despre dezvoltarea continuă a personalității, încet și tacticos savurând fiecare înghițitură de Budweiser, după care bat ultimele rânduri la acest material și urez tuturor buna dinimeața, ai Dubai este ora 7:00.

The show must go on...

Începutul lunii octombrie a venit pe neprins de veste ca prima bruma de toamnă. Ici colo se succedeau zilele ploiase și cele cu soare sub o boltă binecuvantată de eternul soarele care încălzește deopotrivă locurile dragi și meleagurile neguroase ale străinătății. Arendașul cabanei noastre #ultra luxoase# ne-a pus în fața faptului împlinit că de la 1 octombrie, are de primit noii chiriași așa că volens nolens ne-am pus pe împachetat bagajele, lăsând cu o oarecare strângere de inimă apartamentul 702, cu cei peste cinsprezece chiriași din Africa, Asia și Europa. #Cuibușorul# în care am ras o jumătate de teqila cu Ludwig Aristarhovichi într-o frumoasă dimineață de iulie, după care tunisianul de alături a început să arunce cu tigăile, castroanele și fierbătoarele prin geamul bucătăriei căci prea i se învârteau sărmanului în jurul capului terminat de aborii nărăvași de alcool. Bucătăria, cu frigiderul gigantic, mașina de spălat și curățenia izbitoare, a servit timp de mai multe luni drept sala de repetiție pentru proiectul muzical entuziast WonderBe, cu un cârgâz, o româncă și un moldovean. Urmînd fidel modelul komunlacelor sovietice, bucătăria a devenit un adevărat centru social, în care schimbam opinii și idei cu omulenii teleportați din diferite colțuri ale lumii în Dubai fix în apartamentul nostru. Unul din tunisieini specialist în calculatoare, mai mult jobless(șomer) decât jobseeker(în căutarea serviciului), mi-a povestit o groază de lucuri despre țara lui, despre religia asta islamică, la care indirect încerca să mă convertească. El gătea mai întodeauna tocăniță cu multe roșii și ceapă în timp ce July, o fetiță scundă, simpatică și cu un prieten care sfida ceilalți locatari umblând numai în colhoznicii largi prin apartament, din când în când pregătea un fel de mămăligă tradițională în Nigeria. Denumirea acestei fierturi coincidea perfect cu numele ce il purta, întors fără vlagă după o zi aglomerată la restaurant intuiam instant dupa mirosul respingător de șosete că Julia a pregătit recent Fufu, pute pute, dar cică e tare gustoasă, o fi nu zic, dar duhnește așa că am ezitat să gust această delicatesă africană. În timp ce ceilalți colegi de apartament se sufocau de căldură la ultimul etaj din clădire, la noi în odaie era plăcut și răcoros ca la umbra unui nuc, înt timp ce internetul wireless(fără fir) năuceau laptop-urile noastru cu traficul de astă dată dea dreptul mega rapid. În acest sfert de an am avut vreo trei oaspeți în ultra-luxosul meu apartament, iar ca lucrurile să se încheie cu bine, în ultima săptămână vrând să ajut un conațional, m-am pomenit cu patul meu de la etaj serios avariat după ce țâțânele metalele au pârâit sub greutatea omuleanului serios care a vrut pur și simplu să tragă un pui de somn în masterpatul meu de la etaj. Arunc o privire peste umărul drept și văd ca prin ceața beției că odihna din complexul de elită din Al Riga a fost foarte colorat și am ma tras și de aici câteva învățăminte de viață pe care le-am trecut în traista amintirii închinănând un Red Label, pentru pacea și colaborarea între popoare și pentru viitorul promițător, care îmi surâdea ca o domniță drăgălașă dar încă nesigură pe farmecele frumuseții sale#. Tot aici am scris primele scrisori pe care le-am trimis acasă mai în glumă mai în serios și indirect am mai multiplicat valoare amintirilor în care apare ion m cerga zâmbitor, animat și pus pe fapte...
xTeleportat în timp și spațiu nu de o mașină ultrasofisticată la care încă mulți visează ci de un banal taxi public gălbior, cu un șofer pakistanez așa cum scrie legea, am pășit cu emoție din evul mediu în primă contemporanitate, în care atât camerele și anturajul aduceau aminte de casă. Spânzurătoarea din portofel șia întins pacostea de umbră pe vreo doău zile în care am ajuns la mariginea imaginară a pământului, dar tot geografia a câștigat până la urmă și liniștit de nacialnici și hinusul de la payroll, am scuipat cu subînțeles în sân și am luat-o înainte. Zilele astea pline de incertitudine, nu m-au lasat să îmi torn un pidiseat după doua trei tarnite cu cărniță și sălămior moldovenesc. Khalas no problem, arunc o pată de lumină cât jumătate de pagină, decupez colțurile cu mucegaiul neliniștii și aranjându-mi tehnicina patru tuji în mână, deschid un alt capitol din ceea ce a început generic experiențele moldovenești în Emiratele Arabe Unite.
Dacă tot am început jocul , să îl ducem până la capăt, totul ce vine este spre bine. The show must go on...

 

Bună Dimineaţa din 4 octombrie 2013, partea I-a | Stiri Moldova, video, stiri, stiri online | IPNA "Teleradio-Moldova"

Bună Dimineaţa din 4 octombrie 2013, partea I-a | Stiri Moldova, video, stiri, stiri online | IPNA "Teleradio-Moldova"

Al abulak Butuklack

În copilărie îmi plăcea să desenez. Timpul a trecut și revenind asupra caietelor de desen rămân uimit de fantezia debordantă a boțului de carne care desena mașini zburătoare la sfârșitul secolului al 21-lea, extraterești, replici ale personajelor din desenele animate ale lui Walt Disney, super eroii din benzile desenate, peisaje fanteziste, isotrioare desenate în care binele de fiecare învingea rău indiferent de excelența inițială a forțelor întunericului. Gândurile noastre sunt creioanele ființei noastre care desenează destinul nostru. În dependență de cutiile cu goaș sau vospea, periuțe și ustensile de pictură, destinul fiecărui om variază tot atât de mult ca deosebirea dintr miliardelre de fire de nisipi ce alcătuiesc plajele mărilor și oaceanelor spălate de valurile și furtunile vieții. Dacă fiecare om este creatorul propriului său destin, atunci datorită firii sale umane este inevitabil  supus influenței mediului în care se naște, crește și se dezvoltă. Iar dacă acest lucru nu îl pot schimbă, alegerea oamenilor care sunt parte din viața mea, a locurilor în care trăiesc și muncesc. Dacă tot este să fiu rob obișnuițelor le prefer pe ce cele pozitive, creatoare și folositoare pentru mine și pentru oamenii din jur. În acest val în care se îmbină deopotrivă corupția instituționalizată, ipocrizia angajatorilor, a guvernanților, interpretările pripite ale legilor seculare și a celor sacramentale, își duc veacul puținii indiviți gen Lot, care duc în spinarea lor mersul acestui roi tumultos care poartă generic numele de civilizație contemporană. O fi undeva cercurile oscure cu ritualuri împregnate de satanism și practici oculte care pun la cale războaie, crize economice sau cataclisme naturale, o fi laboratoare secrete în care sunt elaborate toate pacostele medicinii contemporane cancerul, diabetul, sindromul emuno-dificienței, o fi ascunsă într-un safeu cu doișpe coduri și 24 de chei de acces planul reducerii populației prin revoluția sexuală sau teancurile împărțite pe capitole a instaurării noii ordini mondiale, o fi una, o fi alta... Și încă câte or mai fi, la o adică speculațiile și jocul dea detectivii și traficanții, dea șoarecele și pisica ele au fost, sunt și vor fi atât timp cât va exista ființa umană. Iar toate aceste sforțări de a demasca anumite mistere și conspirații nu fac altceva decât să deschidă mai multe întrebări care finalmente covârșesc simpla putere de înțelegere.
De la regină la cerșetor și unul și altul au nevoie de somn, prentu recuperarea fizică, diferă visele și paturile, dar ambii în stare de somn nu sunt altceva decât niște corpuri amorfe într-o stare provizorie de nonexistență. Trupul are nevoie de hrană și de băutură, pentru o funcționare bună, diferă meniul, care pentru unele națiuni deși este frugal, provoacă boală bătrâneților adânci și fericite dincolo de pragul matusalemic a celor zece decenii. Vreau să mă trezesc în fiecare dimineață în pat alături de cea mai iubită femeie, de care să nu vreau să mă dezlipesc și care să nu vrea să mă lase să plec de lângă ea. Vreau să joc un milion de roluri în timpul zilei, unul mai bine ca altul, iar noaptea odiseile, odele, poemele și poezia să dirijeze orchestra trupurilor noastre într-o simfonie tantrică desăvârșită. Casa nici mare nici mică dar potrivită, caldă plină de lumină, dragoste și glauri de copii care se joacă, care exersează anumite partituri muzicale, care recită poezii și povestesc povești, cum le-a trecut ziua, ce au visat sau ce au descperit în curtea plină de copaci și flori plăcut misositoare. Tihna după amiezilor și zumzăitul muncii de la câmp sau din oficiile pline cu calculatoare, camere de luat vederi, monitoarele bursei, telefoanele înroșite de apeluri, sălile de concert zgomotoase... Gîndurile filtrate și personalizate, înterpretate și rearanjate în construcția faraonică acătuiesc împlinirea efemeră desăvârșite prin grația divină dincolo de cripta funerară. Și dacă fericirea are un preț, sunt astăzi mai mult ca niciodată pregătit să plătesc din plin pentru aceasta, #căci Jugul meu este ușor și sarcina mea este ușoară, iar în altă parte #mila voiesc și nu jertfă# iar #cei ce nu muncesc să nu mănânce# și atâtea alte sfaturi simple aplicate cu certitudine au edificat viața a milioane de oameni.  Sub soare există multă muzică, poezie, dragoste, compasiune, prietenie, devotament, onestitate, doar că astea nu aduc reiting și profit de aia scapă atenției ecranelor sau a hârtiei, iar cine are ochii și inima deschisă spre aceste comori e cu adevărat fericit(termen ce se referă aici la esență și nu la formă, materie sau durată).
În ultima săptămână am lăsat gandacii de bucătărie din Al Rigga să moară de dorul meu, instalându-mă provizoriu lângă complexul expozitional Dubai World Trade Center. Politicenii puși pe intergarea europeană duc la bun sfârșit prihvatizarea bunurilor statului și a întreprinderilor acestuia, dând o lovitură grea prin concesionarea aeroportului de stat miliardarilor ceceni și pierderea pachetului majoritar din acțiunile Băncii de Economii. Rușilor nu le priesc smochinele moldovenești, prunele noastre și mai ales vinurile, nu-i nimic oamenii descurcăreți vor găsi soluții, dar ce faci cu bugetarii, gastarbaiterii, elevii, studenții și perspectiva unei țări care respiră corupție prin toți porii instituțiilor sale și care promoveză indirect exodul masiv al populației, pașaportizată biometric? Nu de alta dar dă bine la impresiile înalților funcționari europeni care mai au nevoie de un tomberon instituționalizat într-o margine de continent. În etapa de marți și miercuri ale ligii campionilor, a suprins pot să zic remiza Shahkter Donețk 1-1 Manchester United, Steaua a luat patru bombe de la Chelsea iar în Europa League, Sheriff a făcut egal în deplasare. Sâmbătă Liverpool i-a pedepsit pe cei de la Cristal Palace 3-1, revenirea lui Luis Suarez și ultimele achiziții făcute în vară, au făcut ca după cele 7 etape jucate ca echipa condusă de Brendan Rogers să fie în fruntea clasamentului, bucuros, mulțumit, fericit pe alocuri. Demonii lecturii au de lucru pentru următoarele două trei săptămâni devorând paginile povestirii aventurii și vieții lui Giacomo Cassanova și Thing and Grow reach every day de Napoleon Hill, ne mai vorbind de pasiunile latino-americane ale lui Gabriel Garcia Marquez, care descoperă frumosul acolo unde el aparent nici nu există, Dragostea în timpul holerei. Am mai aflat că ne place să desenăm și când avem timp organizăm excurisii, așa bună oară am poposit vorba vine la Orheiul Vechi și la Saharna acum câteva săptâmâini, iar weekend-ul acesta am cules poamă. Frumos îi mai zicea Maria Tănase: Bun e vinu-n ghirghiuliu, cules toamna pe târziu. Duminica unica zi în care mă odihnesc deplin am reușit să fiu în compania oamenilor dagi prin skype iar ultima spătămână la CCF promite a fi fulgerătoare.

Al abulak Butuklack  (Atention doors are closing)

Un septembie fierbinte în razele Roentgen

Drumul șerpuit care a început pentru cei mai mulți din noi într-o sală obscură de maternintate scoate în viața fiecărui îndivid momente care împletesc fericirea, deznădejdea, credința și învierea într-un tango-u nebun care are ca punct final cripta funerară. În acest cross nebun ori shopping alert adunăm în căruciorul cu rotile ale minții și inimii gânduri, concepte, etichete adunate la nimereală pentru a încropi un edificiu în care să mimăm siguranța și liniștea pierdută iremediabil din timpul celor nou luni petrecute în uterul scumpelor noastre măicuțe. Nu sunt detașat de masa oamenilor ce respiră același aer, transipiră sub razele dogoritoare al soarelului canicular și pentru a supraviețui în acest parcurs tumultos încarc bateriile trupului înfulecând la nimereală mâncare și bând lichedele ce sunt la îndemâna oricui. Privind peste umărul drept zâmbesc observând jocul de vați ascunsele și farsele tragico-comice care mi-au presărat până acum viața cu zâmbete și mi-au brăzdat cu lacrimi neînțelese chipul, ieșecurile și reușitele care mi-au aplicat sitematic corecțiile de software pentru a fi mai bun și a reuși în situațiile cu nivel sporit de dificulatate. Marea rătăcire din ultimii ani de liceu mi-au îndreptat drumul pe ulițele pietruite din Iași, unde în umbra vechilor zidiri, în care alterau imnurile bizantine cu zorii tardivi pe ritmurile chitarei fermecate de Ursuleț, Radu și atâți alții ,dilatau realitatea prin buchiile prăfuite ale cărților din sălile de lectura de la Bibilioteca Central Universitara Mihai Eminescu. Doina Carpaților și moștenirea genetică legată de tot ce ține de tradiții, folclor, intercomunicare și savoarea studenției alături de oameni care simt, gândesc și vibrează la fel ca tine, au mai adăugat o line de subiect întortocheată și asta, de nimeni altul decât de subsemnatul, deși am realizat mai târziu că lucrurile simple sunt geniale, restul e doar muncă, nervi și timp pierdut.
Oscilația nefirească între rai și iad între înger și demon, percepută fără discernământ au plantat pomul viitoarei persoane pe nisipurile mișcătoare ale incertitudinii de care a încercat să se detașeze schimbând meridiane, țări, dependențele, oameni ca într-un final să descopere soluția nicăieri în altă parte decât în propriul său buzunar. Filtrând tone de cuvinte și idei, poticnindu-se și insistând în încăpățânare, treptat a descoperit stanca necesară fundamentului edificiului pe care de atâta vreme năziua sa-l ridice instant, să fie durabil, măreț și irepetebil, dar absolut totul necesita timp, răbdare, perseverență și credința neclintită în izbândă.
Remarcabil prin ceva în liceu și datorită accentului basarabean în facultate, un reporter cu frază încâlcită și traspunere bombasitcă a ideilor simple, acceptat și încurajat de ghilda comercianților isteți cu musteața rasă, înecat în într-o morcilă fără perspective și soare, în care infidelictățle conjugale se împleticeau înmizeria materială și spirituală, am descoperit mai bine oamenii și modul în care aceștia gândesc, simt, percept datoriile și câștigurile. Dacă tot am pornit la drum am zis să schimb borsetka cu bere pe arătător, registru și tabla cu cretă, parcurs presărat cu zâmbete incocente, note din bomboane și un atașament sufletesc provizoriu de neînlocuit față de tânăra generație a Moldovei. Ultimul an, este deja clar din celelalte materila din blog cum a trecut, dar nicicând până acum nu am certitudinea că pășesc pe drumul corect spre o țintă pe care mi-o sonsolidez cu fiecare zi trecută în calendar. Decăderea și mizeria condițieii umane nu cunoaște limite, de aceasta m-am convins în scurta vizită în Sri Lanka, în SUA, în România, în Ucraina, acasă și zilnic în Emiratele Arabe Unite.Doar indivizii înzestrați cu deprinderi multiple cu mintea deschisă spre autoperfecționare emoțională dar și pragmatică, sunt vasele în care binecuvântarea succesului își revarsă darurile și deschide uslie ferecate cu sute și mii de lacăte.

Moldovian's heart in asian chest

It past a while since i have been invited to a party. I should admit that last timse in april it was realy funny, it was a filipino pool party with babreque, dj, good music, a lot of alchool, and couple white faces in a asian ocean. As well i remember myself every and each time i feel myself very free after i get two or three shoots of fire-water so the last party wasn't an exception. In this areea where the alchool is forbiden, whare beside work and acomodation the oportunity to hang over for some very personal reasons wasn't to generos with me, this invitation came as a blessed rain after a long and hot summer season. Despite of diferent origines, countries and culture, all human beings like to have fun, and it presume music, nice talk, couple drinks and for some special condition more then intercomunication. In a small 2 on 2 meter room couple days ago we've got around 30 persons gether together to celebrate the birthday of one our friend, bartender, nice man looking somehow like Michel Jakson, and a man that speaks with his deeds more than with his words. After a noisy beging of the party we went on the roof of that building situated in the hart of Karama getto district, with an amaizing view to burj khalifa, under the sweet oreintal three quater moon. Almost everbody knows that three levels of the drinking hang over, first: one person is talking everbody a listening, second people speaks in groups and groups, and the third everbody are speaking and no body are listening. Following this precious rulles we passed with an incedible speed to the last point and that 3 Absolut Vodka's and 2 Red Lable bottles plus one box of Red Horse beer made it's efect. Back home in Moldova i use to hear that almost every party use to finish with a fight so even my memories plays with me games of throne, apearing like a zebra in the light of past events i found aout that srilankan's and nepali at least a part of them have a truely modovian heart beating powerfull in their excited masculine bodies. Thank you people for an amaizinf september night and wish that this multicultural meetings and this kind of team buildind will be a inseparable part of our life in Dubai, and the oportunity to creat real friendships for lifetime. 

Dulce mirilor sau murgul la gratar

Uniunea Sovietica a fost mai mult decât o super putere nucleara si o tara ce ocupa o pătrime din harta lumii. Aceasta costructie politica, economică, ideologica si militara a înglobat in hotarele sale sute de naţiuni cu origini si evoluții sinuoase, un amalgam de traditii si obiceiuri care au rezistat procesului de uniformizare, rusificare si edificare a spiritului omului sovietic.
Născut in URSS in anul de gratie 1986, am prins doar prohodul marelui imperiu, pe care in timp nu l-am regretat niciodată cu toate realizările sale marete cladite peste milioanele de victime ale regimului. Republicele sovietice din Asia Centrală dea lungul timpului au avut o importanta geostrategica imsenata pentru extinderea influenteibsovietive in orientul mijlociu si ce indepartat. Lăsând la o parte chestiunile politice revenim la oamenii simpli din regiune cu ochi înguști, piele galbena si o descendență genetica întortocheată. Kirgazii pe lângă faptul ca au o tara plină de priveliști naturale exceptionale cu munți, râuri, cascade, lacuri, soluri fertile pline de zăcăminte naturale au reusit sa conserve
 anumite tradiții si obiceiuri ce aluneca tiptil in trecutul nebulos al epocii marilor migrații si a războinicilor călăreți ai stepelor. Desi s-ar părea un anacronism, spiritul tribal respira prin toti porii kirgazului fie si el rusificat din secolul XXI. Asa bunăoară marile sărbători de familie nuntile, cumatriile, ceremoniile dedicate persoanelor trecute la veșnice aduna sistematic un număr impunător de invitați. Nunta din Kârgâzstan nu e nuntă daca la ea nu asistă cel puţin 150-300-600 de invitati, neamuri de ordinul trei si chiar patru, mare e mirarea mirilor sa întâlnească oameni pe care ii vad prima data si afla cu mirare ca au in comun un strabunel sau o matusa. Kargazii au fost un popor războinic si poate de aici si provine obiceiul injughierii eiruale a unui murg in toată puterea, frumos si sprineten pentru a f servit oaspetilor in gest de recunostinta pentru suatinerea acordata tinarului cuplu abia format. In afara de canina(carnea de cal), acestia obisnuies sa bea cumas, un fel de chisleac din lapte de cal, băutură cu proprietari alcoolice si curative, ...

 

Politica de lângă garduri ori viața merge înainte

Se spunea pe vremeuri ca una din marile patimi ale urbei Ieșilor sfârșitului de secol XIX , Bucureștiul dar și alte târguri mai răsărite din spațiul românesc erau zguduite în rastimpuri de spiritele încinse ale disputelor politice, lansând dicuțiile care învăluiau localitățile la fel ca prima brumă de octombrie care cuprinde vegetația intrată în letargia sfârșitului. După mai bine de un secol de atunci, mijloacele de informare a maseolor, presa scrisa, cea electronică  și televiziunile au intrat mai cu chef mai cu dea sila în solda puternicilor ai vremurilor pe care îi tămâiază, le pregătesc terenul pentru mijmașuri naționale de o amploare grandioasă, la care societatea reacționează prin proteste și încearcă să conteste ideia preconcepută a politicienilor noștri că poporul este mâna moartă și spinarea de pe care se fac averi fără ca spada dreptății să-i tulbure odihna ori somnul de sub palmierii unei republici tropicale. Acestea fiind spuse, trecem în revistă pe scurt evenimentele săptămânii trecute, societatea românească s-a coalizat și înfruntă de mai bine de o saptamînă o hotărâre de guvern care poate transforma România într-un Cernobâl ecologic cu implicații dezastruoase pentru întreaga regiune. Din câte am reușit eu să înțeleg proiectul exploatării minii aurifere din Roșia Montană aprobată de guvern aurotizează o companie străină să exporprieze terenurile și bunurile aferente regiunii și care pot fi considerate elemente ale infrastructurii miniere. Pe de altă parte exploatările se fac în baza de cianuri, un fel de lichid toxic obținut în urma forajelor aurifere, lichid ce va fi stocat într-un lac de decantare, lăsat excluziv în responsabilitatea companiei cu pricina. Specialiștii în ecologie pun la îndoială investițiile necesare pentru consolidarea si întreținerea acestui lac toxic. În caz de accident apa s-ar putea scurge în Tisa și de acolo în Dunăre, provocând astfel o catastrofă ecologică de proporții. Asta este ceea ce am priceput din relatările de la Radio Guerrilla și bucățile de interviuri ascultate de pe mixcloud legate de aceste proteste. Trecând înnot Prutul, găsim o țără în plin porces agricol, cu ploi și cer noros care își urmează firesc existența departe de giubujlîcurile politicianiste de la capitală.
Descătușați de mai bine de douăzeci de ani de călușul sovietic, scheletele încă ne mai bântuie într-un colț de coop, ba prin unele dulapuri din birourile politice, prin unele vagoane de vin sau tiruri cu fructe și legume pornite spre Moscow(Maskva, Moscova, corect capitala Federației Ruse care începe cu Mo, se termină cu oVa, ca și Moldova, păi nu degeabă milionul de omuleni de ai nostri plecați acolo la muncă mai bine de cinci sau zece ani uită să se mai întoarcă acasă, personal dacă m-aș aranja bine mersi acolo poate a-și face la fel, deci îi înțeleg perfect când mă uit la circul din viața publică). Îmbătați de ajutoarele occidentale, de promisiunile și avantajele vestului prosper din care au gustat mierea și fierea sutele de mii de moldoveni din anii nouzeci încoace, apare turbinca lui Ivan care nu-i mai place jinul nostru, nu-i plac pupăturile noastre sugubețe cu nemțoaicele și franțuzoaicele și ne arată cu arătătorul ca dascălul elecultători: pațani vedeți să nu înghețați la iarnă cu tot cu jinu, merele și branza aceia de oaie dupa care se omaoră rusnacii când ajunge-n gara șapele metalic Chișinău Moscova. Media politizată arată ceea ce le permite zgarda editorială așa că tranzacțiile Aeroportului și mijmașurile de la Banca de Economii a Moldovei(BEM) par dintr-o parte niște mutările strategice pe mașa de șah a politichiei moldovenești, lipsită de o viziune durabilă și înspământată de alegerile viitoare care cu certitudine vor partaja într-un mod diametral opus raportul de funcții și domeniile de influență în mititica noastră țară. Unchiul Sănia de peste Atlantic își zornăie armurile și se tot agită îndemnând lumea să-l ajute să mai anexeze economic o buctă de lume, dar din câte se pare nobilimea engleză i-a întors spatele deocamdată, în timp ce @urmașul@ lui Napoleon, socialistul Francois Holland în orice caz și-a arătat susținerea pentru o intervenție militară în Siria. Rusia face politică nu numai cu rachetele nucleare, valiza cu butonul roșu, vinul și produsele agricole moldovenești sau dulciurile și exporturile ucrainești, dar și cu rugăciunea și înfricoșată judecată de apoi. Vizita Prea înaltului Rus fie politică sau nu, zic că a fost o cazie specială ca oamenii simpli sa-l văda a doua oară în ultimii doi ani pe Patriarhul Moscovei în rugăciune pentru binele și presperarea poporului @moldovenesc@ în timp ce uimește faptul că niciodată în cele două decenii de (in)dependeță vladica de la București nu a trecut niciodata Prutul. Mare politică împarte și desparte destinele națiunilor iar în acest iureș meschin, corupt și ipocrit ce se învârte, timpul trece, vin ploile de toamnă, se joacă nunți, cumătrii, oameni se nasc în timp ce alții ne părăsesc pentru toteauna. Fugit ireparabila tempus

P.S. A început un nou de an de studii elevii mei din a patra au trecut deja în clasa a șasea. Corina nebunatica din anul întâi sta la taclale cu nea Dumitru și anticomunistul domn Mihai, publicând articole pentru Evenimentul zilei când dintr-un coț de țară când din altul. Pleș fotografiază fără întrerupere oamenii care se odihnesc la Gustar, chipurile delicioase în propria piele înzestrate pe deasupra și cu talent artistic; Mihai și compania clădesc cu mult entuziasm un proiect media interesant cu o mascotă amuzantă pe logo-u, spiritul punk nu a murit și Ana este exemplul cel mai elocvent al oamenilor care stiu ce să butoneze în fața calculatorului după care strângând bocceaua a petrecut zilele de vară alături de oameni inteligenți și interesanți adunați la diferite proiecte în mai toate colțurile Europei sau a lumii. În presa tipărită de la Chișinău apar tot mai des numele auzite la apeluri în timpul torentelor,  unii din ei ivindu-se pe sticlă la emisiuni televizate și la radiou. La vreo șaptezeci de km de Chișinau, burghezia noului model confirmă odată în plus că munca proslăvește omul și că a fi gospodar la tine acasă nu este o idei aberantă ci o realitate palpabilă iar de toate aceste vă puteți convinge la Festivalul Prunelor organizate la Vărzărești, după încheierea lucrărilor de sezon. Gâtuit de cravată, dar cu un mers ferm și o privire în care se oglindește cerul de iunie, batem, elaborăm proiecte, analizăm hotărâri și legi care trebie să facă Moldova mai bună pentru oamenii ei. Brazilia e țara în care mulți vor să ajungă cel puțin odată să vadă cu ochii lor minunățiile Carnavalului de la Rio de Janeiro, în timp ce alții au parte de acest carnaval zilnic, iubit și iubind, trăind viața mai ceva decât într-un serial sud-american(salutare Portugalia). Ieri student la construcții de mașini la Iași azi inginer pe la Bergamo sau undeva prin Italia, ai noștri sunt peste tot. Numai ridic privirea din cizma Europei, unde mai pretutindeni se vorbește românește și fac un popas la o cafea în Frankfurt pe Main, schimb două trei vorbe despre despre Hunday Getz, nepoței și alte povești și îl zăresc pe văru cum îmi face din mână de peste Atlantic din Țara Arțarilor roșii și a polițailor cu pălării interesant care-ți vorbesc într-o engleză-franceză americană fără cusur. Revenim pe plaiurile mioritice, creștem copiii dschidem biznes-uri și ne construim încet încet familii și nume de cinste. Dăunăzi am deveit pentru a doua oară cumătru și am căpătat un motiv în plus să pun un phar de cinste lui Osama sau unui habibi pământean dacă ne coincide preintr-un miracol  programul de lucru. Aroma coniacului de pe viaduct s-a trecut demult dar stilul povestirilor lui Ghena încă mai răsună viu și acum deși a poposit ca mulții alții în orașul cu Piața Roșie și Cetatea Kremlinului. Roma, Frankfurt, București, Chișinău, Moscova și  Dubai suntem pretutindeni dar numai în oficiul central dintre Prut și Nistru, unde se adună o dată sau de două ori pe ani omulenii noștri de pretutindeni soarele e mai soare, cerul e mai cer, vinul e mai vin, apusul mai apus, dragostea și femeile mai frumoase, toate astea dintr-un motiv sincer și discret, în Moldova ești acasă unde e familia, amintirea copilăriei și a primelor emoții și trăiri ce te-au marcat ca individ și personalitate, iar pentru celelalte exista banii, sau cum spune un spot publicitar mastercard.