Cultura ne uneşte şi ne face mai puternici

      După destrămarea Uniunii Sovietie, statele care şi-au declarat independenţa, au ales direcţii diferite de dezvoltare, fapt care a influenţat seminificativ procesul de revitalizare economică, politică şi culturală după prăbuşirea colosului cu picioare de lut. Ceea ce uneşte germanul din partea estică, lituanianul, ucraineanul şi polonezul este trecutul, moştenirea "culturală şi ideologică" sovietică, care ne este familiară şi nouă. 

      La sfârşitul săptămânii trecute, între 25-27 mai, Muzeul Zemstvei din Capitală a găzduit Festivalul Cultural European Tandem.Circă 47 de manageri culturali din peste 31 de oraşe europene, au venit să propună un nou stil de abordare a realităţilor cotidiene prin intermediul picturii, teatrului şi filmului. Redescoperirea vieţii şi a micilor bucuriii cotidiene amestecate cu cioburile de la sticlele de bere de lângă tomberon, legănate încet în primele trolebuze ce aduc deşteptarea în oraşul de piatră albă, oraşul încremenit şi mereu altul, tatăl vitreg al boschetarilor şi mama grijulie a punk-erilor care cântă la chitară prin centru oraşului, pentru a cumpăra berea pe care o vor bea cu prietenii într-unul din parcurile capitalei. 

     De câteva săptămâini încoace am avut posibilitatea să particip la mai multe evenimente culturale, astfel am aflat de la unii prieteni prin intermediul reţelelor de socializare despre festivalul cultural de la un "muzeu fantomă". De câte ori treceam pe strada Şciusev vedeam o clădire istorică galbenă, lăsată parcă în voia sorţii, incinta care a găzduit festivalul cu pricina. Noile direcţii culturale au ales locul cel mai potrivit pentru a amenaja expoziţia post-modernistă, non-conformistă şi greu de înţeles. Intru în prima sală şi mă uit la o compoziţie alcătuită dintr-o bucată de tablă dreptunghiulară ruginită şi o coală mică de hârtie pe centru pe care era desenată o clădire cu o uşă şi câteva ferestre. Mă uit la subiectul misterios al artei contemporane şi măreţia mesajului acesteia îmi dă eror la windows şi sunt nevoit să dau un refereş la creier. În altă sală am aflat despre călătoria a două fotolii, primul aparţinea unui imobil în care se ascundeau evreii de nazişti, al doilea fotoliu făcea parte din mobila de birou al funcţionarilor celui de-al treilea Reich, autorul acestui proiect a încercat să îi pună pe oameni să se gândească ce impact poate avea omul asupra unui obiect şi dacă aceste fotolii poti fi generatoare de energie pozitivă sau negativă. O altă ciudăţenie de la Festivalul Cultural European Tandem a fost camera tapisată de jur împrejur, tavanul, pereţii şi podeau cu imaginile primului Comex ucrainean(Voroshilovgrad). Tot primblându-mă prin muzeu şi abia începând parcă să prind ritmul festivalului ajung în sala cu patru monitoarepe care era proiectată activiatea dintr-o bibliotecăl. fiecare ecran prezentând un unghi diferit de celelalte. Cei prezenţi au putut să-şi aducă aminte de copilărie privind ramele de stică în care erau încadrate obiecte adunate la nimereală, un chibrit ars, un timbru de acciz şi o bucată de material, pe care fiind copii le îngropam în mare taină, sperând că peste ani nimicul va deveni o valoare extraodrinară. În tot acest timp pe holurile muzeului puteai să auzi polonezi, germani, englezi, italieni, ucraineni, ruşi şi români comentând cele văzute şi povestindu-şi lucruri interesante despre artă, om, viaţă, politică, societate şi tot aşa la infinit. În curtea interioară a muzeului vizitatorii discutau parte tolănăţi pe canapele, scaune rabatabile sau legănându-se într-un hamac ori scrânciob. Conversaţiile erau acompaniate cu bere, ţigări şi fundal de tam tam-uri şi muzică din anii 70-80, căci pe la orele 22, a început un recital muzical a unei trupe englezeşti din Newcastle în sala mare, unde lumea a dansat în lumina oscilantă a becurilor colorate şi a golbului din oglinzi. Pe la miezul nopţii a urmat o chermeză cu plăcinte, cabanos, chips-uri şi alune, asftel participanţii la eveniment au putu savura din atmosfera prietenoasă, tinerească, diferită şi cosmopolită de pe holurile muzeului până spre dimineaţă. 

    Cultura ne uneşte şi ne face mai puternici, arta topeşte rutina şi clişeele morale, socile sau politice care rup din libertatea noastră de gândire, din liberul arbitru, din ideia de a trăi pentru tine însuţi şi nu pentru cineva sau ceva.  Unul din vizitatorii muzeului ne-a spus că  i-a plăcut mult ideia şi felul în care a fost organizat acest festival şi că va aştepta cu nerăbdare următoarea lui ediţie. Pe final el a mai spus că schimbrile de exerienţă a managerilor culturali străini cu cei locali vor contribui la elaborarea proiecte care vor contribui la  realizări artistice admirabile. Muzeul Zemstvei de pe Strada Şciusev col cu Maria Cebotari, continuă să îşi aştepte vizitatorii şi cei interesaţi de trecut, prezent şi viitor.