Pâinea de la iepure...

A trecut mai bine de o lună de la ultimul articol postat pe blog şi cu siguraţă netul a ramas mai curat şi mai lipsit de tâmpenii debitate de mine. Luna aprilie la drept vorbind a fost perioada patimilor pentru ficat şi pentru stomac pentru o bună parte din mult iubiţii mei concetăţeni. Bucuria Învierii pentru mine a însemnat nici mia mult nici mai puţin o reevaluare a ceea ce sunt, ceea ce fac şi ceea ce sunt. Între numarul nesfârşit de pahare cu vin şi bere, tosturi pentru sănătate sau de suflet, eu m-am simţit cel mai absent om în toată această poveste treaz trezuţ, dar dornic de un sabantui monstru cu multa bere, fum şi fete. Inspiraţia pe unde m-a ocolit pe unde m-a pocnit, nu a ajuns să fie gâdilită prin apăsări de taste. Extremele sunt rele de orice natură ar fie ele şi dacă printr-un joc al întâmplării descoperi calea de mijloc şi o trăieşti redescoperi micile plăceri, buburuza care se aşează pe carte când citeşti în grădină, cruzimea primelor firicele de iarbă, aroma florilor de salcâm, vişin şi cireşi. Marele canal Suez a găsit o replică în miniatură în Şendrei, raionul Nisporeni, unde pentru a evita inundarea peşterii comorilor, beciul bunucii, am săpăt dita-mai şanţul din curte în grădină, ceva î genul tunelului dintre Marea Britanie şi Franţa. Săpam în grădină şi îmi treceau prin cap tot felul de maxime de genul munca l-a făcut pe om, ceva cu arbeiten arbeiten şi cine nu munceşte să nu mănânce, WTF, burdănăşilor din mercedesuri şi de prin birourile luxos lustruite să le dai sapa în mână şi "fire in the hole" la prăşit patlagele şi porumb. Moldova este o ţară agricolă şi e total absurd cred ca roşiile din salata de pe mesele noastre să fie turceşti...