Aug 31, 2013

Scheletul din dulap

In spatele fiecărei istorii de succes se ascunde un mister. Marile bogatii ale,lumii nu se ascund in spatele seifurilor băncilor elvetiene cu pereti inoxidabili proiectati perfect având tone si grosimi impunătoare. Mai nou ele circula cu viteza luminii prin cablurile,de fire optice sau sunt transmise prin retele fără cablu din Tokyo la Moscova apoi la New York sau Londra. Puterea si bogatia sunt asociate astăzi cu informatia cine o controlează fac ca sa răsară soarele, sa inceteze războaie si sa cada sau sa urce bursa. Mintea umana este esenta principala a ascensiunii si declinului fiintei umane. Schimbarea de mediu si spatii geografic, noul cu toate aspectele sale lunecoase si abrubte este testul de rezistenta si darmonul care cerne pleava de secara, cineva arde si mistuie, altcineva se trezeste din letargie si devine mai puternic. Acum câteva luni in urma ascultam o emisiune de weekend la Radio Guerrilla unde SGB vorbea despre cele patru etape ale perceperii realitatii, spunând ceva de,genul: prima etapa viată,e de,rahat, a doua viată mea e de cacao, a treia eu sunt specher tu nu, patra noi suntem șmecheri voi nu si ultima percepție viaţa e frumoasă. Doar pentru o clipa luați o pauza si intrebati-va in ce stadiu al vietii si a intelegerii ei sunteti la momentul de fata.
Absolut toata lumea are cate un schelet in debara, fie ca acceptă asta sau nu. Cu certitudine cred ca din moment ce am fost inzestrati cu anumite calitati si daruri odată cândva va trebui sa dam seama pentru ele fel ca in parabola talantilor. Idei sunt pentru a fi puse in aplicare trebuiesc bani, daca nu ii furi atunci trebuie sa ii castigi, daca un singur job lungește prea mult așteptarea atunci exista part time-uri, gândite pentru acei indivizi care într-o una dimineata vor sa devina proprii sefi si stăpânii propriilor destine. Prin aceasta ajungla e nelipsita maceta perseverentei, comunicarea, optimismul, voia buna si curajul. Caci pe cine il va interesa cum ai ajuns in vârful piramidei sociale, economice si politice când totk vor jindui sa-ti împărtășească compania, iar pentru pr bani se vor găsi destui.
Trebuiesc eaca de bani pentru a urni carul din loc, iar prietenii, cursurile de specialitate vor completa lapsurile tehnice pentru a reusi i, afacere. Vointa credinta si actiunea pot urni multi esential sa trecem de la idei la fapte cat mai rapid si fără echivoc.

Aug 29, 2013

O, simplă naivitatea

Trec zilele ca valurile marii zdrobindu-se de malurile line nisipoase sau de stâncile vesniciei, anotimpurile se dau in scrânciob schimbând frunzele verzi pe auriile lor amintiri din cărțile copilăriei, zăpezile se trec ca si curcubeiele după furtuna zapusitorului cuptor si rămânem din nou doar noi doi si dragostea noastră. Minunea ce luminează ochii si asterne pe suflet pacea si împlinirea era un vis de ieri, un plan irealizabil, era fericirea la care nici cu gândul nu puteam sa ajungem de frica sa nu strivim corola de minuni a lumii. In Parisul interbelic intr-o vreme de acalmie Scott Fitzgerlad scria poveste Marelui Gasby, Gertrude Stein caută cu tenacotate recunoașterea geniului ei artistic înconjurată de o fauna artistica din care nu lipsea Picaso si Hemingwai. Apropo de Ernest, scriitorul la început de cale pe vremea aceea care lasandu-se de jurnalism, scria cu zor in cafenelele franceze, balansand intre pasiunea pentru femeia iubita, copilasul drag, prietenii scriitori, călătoriile de vacanță, necesitatea acuta de bani, lecturile extinse din autorii buni ai epocii si clasicii care au comentat temeliile literaturii universale. Bucuriile mici mereu actuale si omniprezente au descatusat spiritul, l-au purtat in cele patru colturi ale lumii pe tatăl, pescarul, vânătorul, jurnalistul, gentilomul societății elitelor politice si artistice pentru a-si lua locul binemeritat după o viată trăită din plin in unul din jilturile scriitorilor harismatici ai literaturii americane si universale. Sfarsitul de vara deschide larg bratele lunii septembrie lăsând in urma sa, vibratiile unei lire pe fundalul valurilor dulci ai satrei, mirosul trandafirilor albi, Gustar-ul, ziua independetei cu valente geopolitice regionale după inaugurarea gazoductului Iasi-Ungheni. Împreună dar aruncati ca zarurile pe masa unui joc real întins cât harta geografică, uniti in gând dar vibrând pe frecvente diferite, inexistenti ieri, prea mici azi si uniti monumental in ziua de mâine.

Aug 26, 2013

Bobârnacele din augus

Dincolo de creatia mintii si a lumii create de proiectia gândirii viată clocotește ca un vulcan in jurul nostru. Penultima săptămâna de vara a fost plina de bobârnace care au reusit sa-mi provoace cucuie la propriu si la figurat. Despicarea firului in patru a emotiilor si a aspectelor de comportament care au adus corabia existentei pe recifele neliniștii si a obscuritatii existentiale si-au făcut simtita acut efectul. In acest vălmășag de lucruri muzica, soarele din zâmbetul si privirea Ei au adus o raza de lumină suficientă să arate sperantele in descompunere. Unica zi libera, plasata chiar la începutul săptămânii a fost îmbunătățită de trainingul dedicte noului meniu. Starbucks-ul la terasa din spatele Mall-ului si conversatia din atmosfera degajata au cimentat o zi promitatoare. După mai bine de jumătate de an uite că m-au chemat astia de la Altayer la interviu si după o analiza calma a celor intamplate, am realizat c-am dreso moldoveneste cu întrebările, răspunsurile si dresscode-ul la convorbire. La CCF lumea sa tot bulucit sa-si obtina certificatele pentru noul meniu, iar in ce mă priveste am luat acest test pe,ultima suma de metri o revenire in forta după un sick leave tare îndoielnic. Liverpool a bătut,in,deplasare Aston Vila lui Benteke, toate echipele,românești au,zburat din Europa League iar in Moldova a început festivalul etnofolcloric Gustar de la Orheiul Vechi. Un cinzeac în Rigga, o dușcă de pălincă ardelenească în Aurora și afterparty-ul de la World trade Center au încheiat săptămâna. Din toamna simțurilor am reuși totuși să mă desprind, mai trecând o pagină din existență și socotind invățămintele de rigoare jmacc mergem înainte cu fruntea sus și privirea îndreptată spre stele.

Aug 23, 2013

Peripețiile pustiului...

Niciodată până mai ieri nu pricepuse cu adevărat esența maximei pe care o întâlnise într-un colț de pagină a unei cărți prăfuite, proverbul suna ceva de genul nicodată cel sătul nu îl va înțelege pe cel flămând și bogatul nu îl va pricepe pe cel sărac.
Cel puțin aceste adevăruri stau în picioare până la un timp. Înfăsurat din cap până-n picioare în șalul de in menit să-i apere corpul de arșița zile, furtunile de nisip și răcoarea nopților pustiei, pășea lunecând încet fără grabă coborând și urcând dunele deșertului în drum spre Bagdad. Potrivit legendelor doar cei  inițiați de ispitele și probele nisipurilor mișcătoare erau vrednici de a-și încerca norocul în căutarea lămpii fermecate din muntele de foc. De la facere lumii încoace aceste legende s-au transmis prin viu grai din tată în fiu și doar întamplarea a făcut ca mitul fericirii și a belșugului absolut să ajungă și la urechile soldaților romani, debarcați întru slava eternei cetăți pe țărmurile fierbinți ale legendarei Alexandrii a faraonilor și a piramidelor. Departe au rămas caprele părinșilor pe care le păstea pe dealurile și văile împădurite, ca un vis apăreau acum prietenii de joacă, camarazii de arme sau firele de fum ale ofrandelor jertfite celui de sus în zilele de sărbătoare.
În căutarea lămpii fermecate cu djin în ea au plecat din diminețile creație mulțe suflete, o parte au urmat calea cea lată și bine pietruită, alți au ales cărăruia intortocheată, pe undeva abrupt, croită cu maceta prin jungla tropicală sau pierdută-n clepsidra sahariană. Mulți sunt chemați dar puțini aleși iar șoseau aglomerată de inșii dormici de câștig imediat sfârșește în abatorul de vite, acolu unde focul e încins si mirosul de carne la proțap face insuportabilă respirația sau consumul de mici sau frigărui. Liniștea minții, paza simțurilor, pasul mic și măsurat, credința în reușita finală și altele desprinse de aici ca niște rădăcini cu ramificații impleticite, au fost și rămân tainele principale ale introducerii în enigmele mistice are regăsirii fericirii cândva pierdute....

Aug 20, 2013

Oglinda

Te trezesti dimineata te speli pe fata si te uiti in oglinda. Ce vezi, imaginea unei chip, o proiectie a mintii sau reflectia profunda a gândurilor si ideilor unui suflet? Care este motorul ce ordoneaza gândurile si faptele fiecărui individ sau a unei mase, individualismul, spiritul civic, principiile morale, frica de noi insine si posibilitățile nemărginite a mintii si a spiritului sau o complexa masinarie care spală creerii, uniformizează, distruge creativitatea si otraveste gândirea cu idealuri deșarte si minciuni cu sclipici. Psihaanaliza a încercat să răspundă la aceste întrebări, la fel a cum au încercat să ne lumineze oamenii de știință, dar explicatiile lor au sucombat. Unicele interpretări ale realitatii si eului care stau in picioare rezida din cunoaşterea metafizică sau religioasă. Unica cauza a stării in care traiesti este setul de limite auto asumate conjunctural, din confort, din precautie sau frica de a risca si a crede cu toata fiinta in visele care au alimentat fantezia copilăriei. Cine se reflecta in oglinda din fata ta, imaginea perceputa de lumea din jur, chipul persoanei pe care o servesti lumii exterioare, metinand disputa interioara intre cine esti ori ce pari a fi, sau un simplu recipient de carne si oase in care e întemniţat provizoriu un colt de infinit?
Competiția e un lucru fundamental in viată, presupune risc, perseverență, credință si curaj. Iar cine invata rapidegile jocului, pot trisa si obtine practic intreaga lume
 

Aug 16, 2013

AVEM DI TĂTI!?!?

Chiar așa e, avem di tăti!?!? Cine își mai aduce aminte de povestea și dialogul porcului Prikoki cu motanul Mefi?  Noi avem acasă di tăti până apucăm să mai vedem ce-i dincolo de țarcul granițelor nostre trasate de tancurile, boldozerele și sârma ghimpată sovietică, o palmă de pământ văduvită de ținutul Hotinului, ieșirea la mare și pricopsită cu Transnistria. Doar după ce vedem ce cârnațuri, răcituri, fripturele, sactisoane, șiriocuț, catlețele și alte delicatesuri au vecinii noștri de peste gard sau dincolo de hârtop într-o Americă, Europă, Australie sau în altă parte la naiba-n praznic, mozgu, pardon materia cenușie, creierul începe să funcționeze la rotații mai mari și înțelege că într-o oare care măsură, comparativ vorbind, până la descoperirea acestei noi experiențe omuleanul nostru trăise metaforic numai în c....t și chi...et crezând că are di tăti. Uite așa se face că ce nu avem acasă căutam în altă parte în funcție de fantezia și @aspiratoarele@ fiecăruia. 

Cine n-are și ce îi pare că are i se va lua și cine are i se va mai da, acest  mesaj parafrazat din una din Evanghelii e foarte actual dupa aproape doua mii de ani deoarece dacă crapi puțin ochii te poți convinge de realitatea acestor cuvinte privind lumea din jur. Bogații devin putred de bogați iar sărăcia se acutizează mereu, iar mitul clasei de mijloc este dezmembrat și ciopârțit bucată cu bucată, dacă a existat ea vreodată cu adevărat.

La capătul geografiei în coasta Iranului și a Irakului despățiți golful persic, din nisipuri se ridică o pădure de zgârâie nori. Terra incognita și pământul făgăduinței pentru milioane de idivizi care imigrează în aceast loc. Schimbările și contrastele sunt izbitoare comparativ cu locurile natale, dar la scurt timp după ce realitatea local[ îi acaparează trupul și mintea, revine în actualitate următorul mesaj, întodeauna merele vecinului parcă-s mai coapte și mai dulci iar loc de mai bine exită mereu. Cine prinde valul și merge cu vioiucine înainte ajunge mai devreme sau mai târziu să înțeleagă că: după părerea mea atunci când ajungi să ai di tăti din ce ai vrut să-ți cumperi apre necesitatea firească și dorința să te împarți cu părerile, să schimbi o vorbă și să socializezi cu cineva despre una despre alta, dar pe lângă cele trei patru cunoștințe de la muncă sau întalnite ocazional o dată pe lună, conversațiile de pe FB și Skype au luat locul socializării reale, a comunicării inter și intra personale și parcă ai di tăti și parcă n-ai nik-nik în același timp.

De vreo săptămână mă tot gandesc să aduc la cunoștința domniilor voastre, că mult stimabilii conducători politici și religioși din împrejurimi au oraganizat o grămada de acțiuni de binefacere în timpul postului islamic, numit Ramadan.

Eu nu-s musulman și nici nu am de gând să mă convertesc, dar ideia cu mâncare oferită gratis în unele magazine, colectarea de fonduri pentru susținerea sistemului educațional din lumea a treia(țările sărace sau în curs de dezvoltare din Africa și Asia) și alte acțiuni similare inspiră respect și laudă deopotrivă. Ei și dacă în Dubai se află deocamdată cea mai înaltă clădire din lume alături de cel mai mare centru comercial, atunci să stiți că timp de vreo lună de zile, în Mall a fost expusă cea mai mare carte din lume, care nu este altceva decât un imens Coran(echivalentul Bibliei creștine pentru credincioșii lui Alah). De la butoanele tastaturii, pupitrul oratoricesc sau vorbind în fața unei oglinzi, încerc să răspund la întrebarea care se apare în viața fiecărui om cu o frecvență ce variază de la personă la persoană, DACĂ AI DI TĂTI EȘTI FERICIT sau DACĂ EȘTI FERICIT AI DI TĂTI?(întrebarea rămâne deschisă și cine are curajul să se dea cu părerea este mai mult decât binevenit). Pax vobiscum!!!






Aug 12, 2013

Curiozități din insula ceaiului

Dragă redacție și toți cei mulți, puțini care îmi citiți materialele de pe aceasta pagină virtuală, vă mulțumesc pentru curiozitatea și timpul neprețuit acordat periplului alături de mine în aventura care poartă numele sugestiv de Viață. După cum am fost învățați de mici, viața este acel proces magic care clocotește în noi oamenii, în lumea florilor și a animalelor. chiar dacă toți suntem conștienți că florile și arborii au viață în ei, datorită proceselor vegetale care variază de la o specie la alta, de la o zonă climatică sau altitudine în care le-a fost hărăzit să existe, rareori găsim tihna și clipa liberă în care să analizăm mai în de aproape acest simplu adevăr. Departe de galagia marelor metropole sau a orașelor îndustriale, într-o bună după amiază am ajuns la un Templu Budist nu departe de Galewela(satul Galei și a Valei). Sincer să fiu acesta a fost prima experiență de acest gen din Sri Lanka și potrivit instrucțiunilor prietenului meu srilankez, am pus lacat pe cuptorul cu tabac, m-am echipat cu o pereche de șlapi(nu de alta dar la tot pasul acolo trebuie să te descalți și să-ți descoperi capul) și cum era și firesc mi-am înghesuit în buzunarele blugilor aparatul de fotografiat și mobilul.
Cum și era de așteptat la o margine de sat tropical, pe malul unui iaz e amplasat templul cu pricina. Ne-am făcut intrarea triumfală pe teritoriul mănăstirii trecând pe sub o poartă decorată cu stegulețele religiei budiste, am lăsat pe dreapta câțiva pui de căprioară îngrădiți într-un țarc și am parcat în fața complexului de statui a lui Budha.
Dea lungul timpului am avut ocazia să merg la mai multe mănăstiri prin Moldova, România sau Ucraina așa că nu am descoperit nimic nou în liniștea și pacea care învăluiau acest loc exotic împresurat de bananieri și copaci de cocos. Teritoriul acetei mănăstiri este relativ restrâns așa că la întrare pe partea dreaptă sunt inghesuite câteva chiliii, casa liderului spiritual, bucătăria, casa de oaspeți și cateva acareturi pentru gospodărie.
Din câte am înțeles eu fiecare templu trebuie să aibă câte o construcție piramidală conică, numită stupa, la temelia căreia potrivit tradiției locale erau depuse bijuterii și alte obiecte din melate scumpe, cu o valaore depotrivă materialî și spirituală, de obicei prinoase ale ctitorilor. Și dacă o sămânță de adevăr există în toate legendele  acestea, atunci cele mai mari bogății ale guvernului din Colombo, în loc să fie turismul prosper, exporturile de ceai sau alte mirodenii la drept vorbin imensul tezaur de aur și argint este depozitat evlavie și credință sub stupele dea lungul și latul întregii insule.
 Deși religia majoritară este budismul aici există și comunitați de musulmani, hinduși și creștini. Potrivit tradițiilor Budha, a avut de la crearea lumii până în prezent 24 de încarnări, așa că fiecare din ele este reprezentată de câte o statuie în complexul statuar în care ne-am alftat dintr-odată la debarcarea din super transportul nostru threewheeler-ul sau tuc tucul(importul tehnologic și cultural din India).
Istoria omenirii este plină de războaie, dezastre naturale, drame personale și naționale, intrigi, trădări, spionaj și magnifice exeple de virtute, curaj și abnegație. În acest Ocean Indian, micuța insulă a fost profund influențată de cultura și politica hindusă. În timpurile în care negura se lăsa în plină zi iar ziua de mâine era un cuvânt inexistent în lupta pentru supraviețuirea fizică și metafizică, alianțele politice a regilor de pe cele două maluri ale strâmtorii bengal și-au pus aprenta și asupra vieții religioase și a arhitecturii templelor. Regii srilankezi, buduști prin tradiție luau deseori regine indiene, astfel pentru a nu crea dispute pe teren religios, în fiecare lăcaș budist erau aplasat un mic spațiu panteonului zeităților hinduse. Atunci când turiștii occidentali vizitează aceste meleaguri pot face mii de poze cu Vișnu, Șiva și alte statui hinduse și mai puțin poze alături de statuile lui Budha, în dreptul cărora nu este permis le arăți spatele.
 Supersițiile au fost dintodeauna parte inseparabilă a mentalului colectiv și a practicilor perpetuate milenii. După o tură în jurul templului și fotografierea celor văzute, am găsit o furcă cu trei dinți destinată împlinirii poruncilor și a rugăciunilor. De jur împrejurul acestei furci creștea un copac care umbrea acest loc de la poalele unei stânci imense. Crengele lui erau pline de fâșii de material în care erau înfășurate monede iar apoi erau legate de acestea. Fiecare spațiu își are obiceiurile sale așa că mi-am pus și eu o dorință, am înfăsurat-o într-o bucatală de material și am legat-o de furcă, cand s-a împlini dorința am să dau sfoară-n țară.


 Una din cele mai mari curiozități legate de această zi totuși au fost plantele care se mișcă, da da, chiar se mișcă. Habar nu am cum se numesc aceste flor dar cer este că la simpla atingere, frunzele întinse în corolă se strâng într-un mănunchi și toată planta se contractă acțiune observabilă cu ochiul liber. Da fraților pe semne și-a dat seama că are de a afacere cu un moldovean și a vrut să se ferească din calea mea, caci vorba celor de la planeta moldova *șini sî puni cu un moldovan jiu nu iesă*




Aug 9, 2013

Bântuind între Marte și Venus


Oamenii sunt un produs social care evoluează continuu într-o direcție sau alta. Unul încearcă să-și lărgească orizonturile și experiențele cognitive, spirituale, emoționale în timp ce altul își construiește cărămidă cu cărămidă cărăruia îngustă pentru satisfacerea celor mai primare necesități fizilogicie și sociale. Acolo pe unde nu are trecere verticalitatea morală și cinstea își face locșor pupincurismul, mintea obtuză, ipocrizia și adevărul cinic formulat de Nicolo Machiaveli, scopul scuză mijloacele.
Dacă epoca consumismului arborează stindardul pe care este gravată maxima ești ceea ce mănânci, ești ceea ce îmbraci, ești ceea ce ai în posesie de la accesoriine neînsemnate și bibelouri la imobile în centre istorice, colecția de mașini de lux sau sport din garaj, aspect al realității care este completat în contrast de mințile culte, lucide, citite cu sacourile roase ăn coate, înghesuite în garsonierele sovietice tiscite cu cărți, bizarii care fac rânduri la casele de bilete la teatru, operă sau balet. Sunt ochii sclipitori si chipurile pline de emoție la primirea autografului autorului îndrăgit la o lansare de carte. Luând acedste două aspecte care apar la prima vedere antagoniste trebuie să recunoaștem că nu există în lumea asta mai mari greșeli de logică decât generalizarea iar pe de altă parte așa cum îmi spunea mie un prieten, într-o lume tot mai grăbită, trebuie să te miști rapid dar cu grația și harisma aristocratică. Ești tânăr, ești inteligent, faci banii pe care îi faci, economistești pentru o afacere, te bucuri deopotrivă de lucrurile mărunte și de zilele speciale, îți creezi viața și lumea pas cu pas cu o mână pe mouse, jucând la bursă, cu altă mână răsfoind un Eminescu, un Kant, Lao Țu, Voltaire sau vreun autor nou recomandat de o cunoștință. Peștera în care ești exilat e transformată ca prin farmec într-un colțișor al fericirii, luminată de mici lumânări și bețisoare aromate, cu două pahare de vin plasate discret pe o masă lângă un tufiș al fericirii chinezesc pe fundalul unei melodii ce desfacere cerurile aducând pacea, dragostea și împlinirea până și în cel mai uitat colțisor de lume, în jungla indiană, printre stâncile munților lui Atlas sau în bordeiele oamenilor dezbrăcați de stereotipurile civilizației contemporane.
Cărțile sunt proiecțiile realității trăite și simțite de autorii acestora, oglinda lumii ân care au trăit cu bune și rele, așa cum le-a înțeles și despletit ficare în felul său subiectiv, tu cel care citești ai pusă pe tavă o altă proiecție a lucrurilor pe care le știi, o accepți sau nu rămâne la latitudinea ta, în ceast drum mai găsești răspunsurile care deschid alte întrebări, iar atunci când nu reușești să înțelegi un autor sau o operă, e posibil să nu fi adunat punctajul suficent pentru a trece alt nivel exact ca într-un joc de calculator. Răsfoind cartea lui John Grey, Mars and Venus together forever, m-am împotmolit la propriu și la figurat într-o mlaștină de gânduri și senzații din care m-am desprin cu greu, căci practica bate gramatica iar emoțiile imaginabile sunt mai înțepătoare ca roiul de viespi al senzațiilor reale. Pentru ce continuăm să citim clasicii literaturii universale, proză poezie, cărți motivaționale, ghiduri de tot soiul, reviste ziare, cred că pentru a fi pe val la curent cu tot ce e nou și tot ce se întâmplă în jur pe de o parte și pentru a construi cu mai mulți sorți de izbândă lumea aia frumoasă în care poezia să-ți șoptească dulci cuvinte de iubire, proza să-ți lumineze cadrul de noriii cenușii  și plictisul rutinei iar toate celelalte cărți să paveze trecerea prin această viață scurtă cu deminitate și bucurie.


Aug 7, 2013

Back on football field...

It past already more than two century since someone invented football. From then on it become a world famous sport, a lifestyle, a way of living and thinking. People who watched al leat one time such movies as Goal, Damn United or Green Street Huligans will understand what is all about. Comparing this sport with the life situation, i always remember that magic may night in 2005 in Istanbull, where F.C. Liverpool, came back incredible in just six minutes and became for the fith time the European Champions. Everything is posible, when you have a strong will, believe and desire to win. Struggling with difficult situations at work and at the improvisation of the home, the temptation to give up was often the single way to finish with this mean living in this unfair, unreal, and ipocrit place. Only the set mind for success, belive in our allmighty posibilities of thinking positive kept my eyes looking forward to gain that few things that i use to think, and still thinking can make my life far away from home, in the midlle of stange traditions, and a multietnical place, more brighter, and more confortable psihologicaly, emotionaly and material. Nobody will make you life nice than yourself, so yesterday i've got the oportunity to make something different than i am doing on my usuall day off. One of my work mate, a nice indian guy invites me to join him at the game, between, local teams made from people from entire Goa are from India. It was a nice monday evening, it wasn't so hot as usually, i can say that there were a nice warm wing, the sky was covered with little shadows, and it was a good whether to play football for Dubai, where it's mostly in this part of the year is very hot and to much humidity. After a short jurney i meet Clay in Burjuman Metro station and from there were went to Out Metha Road. It wasn't to dificult to find the irany stadium, but on the way we descovered, the training complex and the home ground of FC Al-Nasr. Finally we get tho the stadium, there were a lot of indians suporters, couple teams who were waiting their turn to play, and a sun burned moldovian habibi, watching the game and the entire scene with a big curiosity. It was before iftar, so i didn't see nobody eating the traditional for my region the fried sun flower seeds, drinking beer, soft drinks or smoking, till 7 14 it was haram, as arabs use to say. The game, actually we watched to matches that count for the groups of one amator tournament beetween Goa Teams, first game wasn't  to excited because even the random person could understand that it is one side game, so the final result was 4-0, unfortunatly the losing team was the village of my indian friend and he get a little dissapointed becouse of that. The second match was more equilibrated and we saw 6 goals, it was a close game to some episodes of the game, especially when the losing team scored second time making 2-3. The confidence, exact paces, and more elaborated team playing and the influence of the 19 number, the team playmaker, made the diference, and established the final score 4-2, after a crazy and beautifull combination.
After the game we got one shaworma each and decided to continue the evening in the same nice rithm. It was around 11 when i got a call and leaving my guitar alone, i went to meat new night dubai's adventures. I was plesant surprised to find out that there were a person with the car, who will show us a nice place where we can play some team games, enjoying the evening. At the poin ai got in the car i become happy to see another couple guys who work with us in Cheese, so the party of bowling were really much entertaining, even i win the first place from the bottom list. This august night had an incredible end, becouse dispite my defeat, i won i partie of billiard playin one tot one with a kerla indian, and the team win with Reggi aganinst the same guys. Beer, billiard and a nice company, full with good disposition, reloaded the mind and the mood of living the life in Dubai, so thanks fellows for that.