O, simplă naivitatea

Trec zilele ca valurile marii zdrobindu-se de malurile line nisipoase sau de stâncile vesniciei, anotimpurile se dau in scrânciob schimbând frunzele verzi pe auriile lor amintiri din cărțile copilăriei, zăpezile se trec ca si curcubeiele după furtuna zapusitorului cuptor si rămânem din nou doar noi doi si dragostea noastră. Minunea ce luminează ochii si asterne pe suflet pacea si împlinirea era un vis de ieri, un plan irealizabil, era fericirea la care nici cu gândul nu puteam sa ajungem de frica sa nu strivim corola de minuni a lumii. In Parisul interbelic intr-o vreme de acalmie Scott Fitzgerlad scria poveste Marelui Gasby, Gertrude Stein caută cu tenacotate recunoașterea geniului ei artistic înconjurată de o fauna artistica din care nu lipsea Picaso si Hemingwai. Apropo de Ernest, scriitorul la început de cale pe vremea aceea care lasandu-se de jurnalism, scria cu zor in cafenelele franceze, balansand intre pasiunea pentru femeia iubita, copilasul drag, prietenii scriitori, călătoriile de vacanță, necesitatea acuta de bani, lecturile extinse din autorii buni ai epocii si clasicii care au comentat temeliile literaturii universale. Bucuriile mici mereu actuale si omniprezente au descatusat spiritul, l-au purtat in cele patru colturi ale lumii pe tatăl, pescarul, vânătorul, jurnalistul, gentilomul societății elitelor politice si artistice pentru a-si lua locul binemeritat după o viată trăită din plin in unul din jilturile scriitorilor harismatici ai literaturii americane si universale. Sfarsitul de vara deschide larg bratele lunii septembrie lăsând in urma sa, vibratiile unei lire pe fundalul valurilor dulci ai satrei, mirosul trandafirilor albi, Gustar-ul, ziua independetei cu valente geopolitice regionale după inaugurarea gazoductului Iasi-Ungheni. Împreună dar aruncati ca zarurile pe masa unui joc real întins cât harta geografică, uniti in gând dar vibrând pe frecvente diferite, inexistenti ieri, prea mici azi si uniti monumental in ziua de mâine.