AVEM DI TĂTI!?!?

Chiar așa e, avem di tăti!?!? Cine își mai aduce aminte de povestea și dialogul porcului Prikoki cu motanul Mefi?  Noi avem acasă di tăti până apucăm să mai vedem ce-i dincolo de țarcul granițelor nostre trasate de tancurile, boldozerele și sârma ghimpată sovietică, o palmă de pământ văduvită de ținutul Hotinului, ieșirea la mare și pricopsită cu Transnistria. Doar după ce vedem ce cârnațuri, răcituri, fripturele, sactisoane, șiriocuț, catlețele și alte delicatesuri au vecinii noștri de peste gard sau dincolo de hârtop într-o Americă, Europă, Australie sau în altă parte la naiba-n praznic, mozgu, pardon materia cenușie, creierul începe să funcționeze la rotații mai mari și înțelege că într-o oare care măsură, comparativ vorbind, până la descoperirea acestei noi experiențe omuleanul nostru trăise metaforic numai în c....t și chi...et crezând că are di tăti. Uite așa se face că ce nu avem acasă căutam în altă parte în funcție de fantezia și @aspiratoarele@ fiecăruia. 

Cine n-are și ce îi pare că are i se va lua și cine are i se va mai da, acest  mesaj parafrazat din una din Evanghelii e foarte actual dupa aproape doua mii de ani deoarece dacă crapi puțin ochii te poți convinge de realitatea acestor cuvinte privind lumea din jur. Bogații devin putred de bogați iar sărăcia se acutizează mereu, iar mitul clasei de mijloc este dezmembrat și ciopârțit bucată cu bucată, dacă a existat ea vreodată cu adevărat.

La capătul geografiei în coasta Iranului și a Irakului despățiți golful persic, din nisipuri se ridică o pădure de zgârâie nori. Terra incognita și pământul făgăduinței pentru milioane de idivizi care imigrează în aceast loc. Schimbările și contrastele sunt izbitoare comparativ cu locurile natale, dar la scurt timp după ce realitatea local[ îi acaparează trupul și mintea, revine în actualitate următorul mesaj, întodeauna merele vecinului parcă-s mai coapte și mai dulci iar loc de mai bine exită mereu. Cine prinde valul și merge cu vioiucine înainte ajunge mai devreme sau mai târziu să înțeleagă că: după părerea mea atunci când ajungi să ai di tăti din ce ai vrut să-ți cumperi apre necesitatea firească și dorința să te împarți cu părerile, să schimbi o vorbă și să socializezi cu cineva despre una despre alta, dar pe lângă cele trei patru cunoștințe de la muncă sau întalnite ocazional o dată pe lună, conversațiile de pe FB și Skype au luat locul socializării reale, a comunicării inter și intra personale și parcă ai di tăti și parcă n-ai nik-nik în același timp.

De vreo săptămână mă tot gandesc să aduc la cunoștința domniilor voastre, că mult stimabilii conducători politici și religioși din împrejurimi au oraganizat o grămada de acțiuni de binefacere în timpul postului islamic, numit Ramadan.

Eu nu-s musulman și nici nu am de gând să mă convertesc, dar ideia cu mâncare oferită gratis în unele magazine, colectarea de fonduri pentru susținerea sistemului educațional din lumea a treia(țările sărace sau în curs de dezvoltare din Africa și Asia) și alte acțiuni similare inspiră respect și laudă deopotrivă. Ei și dacă în Dubai se află deocamdată cea mai înaltă clădire din lume alături de cel mai mare centru comercial, atunci să stiți că timp de vreo lună de zile, în Mall a fost expusă cea mai mare carte din lume, care nu este altceva decât un imens Coran(echivalentul Bibliei creștine pentru credincioșii lui Alah). De la butoanele tastaturii, pupitrul oratoricesc sau vorbind în fața unei oglinzi, încerc să răspund la întrebarea care se apare în viața fiecărui om cu o frecvență ce variază de la personă la persoană, DACĂ AI DI TĂTI EȘTI FERICIT sau DACĂ EȘTI FERICIT AI DI TĂTI?(întrebarea rămâne deschisă și cine are curajul să se dea cu părerea este mai mult decât binevenit). Pax vobiscum!!!