Un septembie fierbinte în razele Roentgen

Drumul șerpuit care a început pentru cei mai mulți din noi într-o sală obscură de maternintate scoate în viața fiecărui îndivid momente care împletesc fericirea, deznădejdea, credința și învierea într-un tango-u nebun care are ca punct final cripta funerară. În acest cross nebun ori shopping alert adunăm în căruciorul cu rotile ale minții și inimii gânduri, concepte, etichete adunate la nimereală pentru a încropi un edificiu în care să mimăm siguranța și liniștea pierdută iremediabil din timpul celor nou luni petrecute în uterul scumpelor noastre măicuțe. Nu sunt detașat de masa oamenilor ce respiră același aer, transipiră sub razele dogoritoare al soarelului canicular și pentru a supraviețui în acest parcurs tumultos încarc bateriile trupului înfulecând la nimereală mâncare și bând lichedele ce sunt la îndemâna oricui. Privind peste umărul drept zâmbesc observând jocul de vați ascunsele și farsele tragico-comice care mi-au presărat până acum viața cu zâmbete și mi-au brăzdat cu lacrimi neînțelese chipul, ieșecurile și reușitele care mi-au aplicat sitematic corecțiile de software pentru a fi mai bun și a reuși în situațiile cu nivel sporit de dificulatate. Marea rătăcire din ultimii ani de liceu mi-au îndreptat drumul pe ulițele pietruite din Iași, unde în umbra vechilor zidiri, în care alterau imnurile bizantine cu zorii tardivi pe ritmurile chitarei fermecate de Ursuleț, Radu și atâți alții ,dilatau realitatea prin buchiile prăfuite ale cărților din sălile de lectura de la Bibilioteca Central Universitara Mihai Eminescu. Doina Carpaților și moștenirea genetică legată de tot ce ține de tradiții, folclor, intercomunicare și savoarea studenției alături de oameni care simt, gândesc și vibrează la fel ca tine, au mai adăugat o line de subiect întortocheată și asta, de nimeni altul decât de subsemnatul, deși am realizat mai târziu că lucrurile simple sunt geniale, restul e doar muncă, nervi și timp pierdut.
Oscilația nefirească între rai și iad între înger și demon, percepută fără discernământ au plantat pomul viitoarei persoane pe nisipurile mișcătoare ale incertitudinii de care a încercat să se detașeze schimbând meridiane, țări, dependențele, oameni ca într-un final să descopere soluția nicăieri în altă parte decât în propriul său buzunar. Filtrând tone de cuvinte și idei, poticnindu-se și insistând în încăpățânare, treptat a descoperit stanca necesară fundamentului edificiului pe care de atâta vreme năziua sa-l ridice instant, să fie durabil, măreț și irepetebil, dar absolut totul necesita timp, răbdare, perseverență și credința neclintită în izbândă.
Remarcabil prin ceva în liceu și datorită accentului basarabean în facultate, un reporter cu frază încâlcită și traspunere bombasitcă a ideilor simple, acceptat și încurajat de ghilda comercianților isteți cu musteața rasă, înecat în într-o morcilă fără perspective și soare, în care infidelictățle conjugale se împleticeau înmizeria materială și spirituală, am descoperit mai bine oamenii și modul în care aceștia gândesc, simt, percept datoriile și câștigurile. Dacă tot am pornit la drum am zis să schimb borsetka cu bere pe arătător, registru și tabla cu cretă, parcurs presărat cu zâmbete incocente, note din bomboane și un atașament sufletesc provizoriu de neînlocuit față de tânăra generație a Moldovei. Ultimul an, este deja clar din celelalte materila din blog cum a trecut, dar nicicând până acum nu am certitudinea că pășesc pe drumul corect spre o țintă pe care mi-o sonsolidez cu fiecare zi trecută în calendar. Decăderea și mizeria condițieii umane nu cunoaște limite, de aceasta m-am convins în scurta vizită în Sri Lanka, în SUA, în România, în Ucraina, acasă și zilnic în Emiratele Arabe Unite.Doar indivizii înzestrați cu deprinderi multiple cu mintea deschisă spre autoperfecționare emoțională dar și pragmatică, sunt vasele în care binecuvântarea succesului își revarsă darurile și deschide uslie ferecate cu sute și mii de lacăte.

Moldovian's heart in asian chest

It past a while since i have been invited to a party. I should admit that last timse in april it was realy funny, it was a filipino pool party with babreque, dj, good music, a lot of alchool, and couple white faces in a asian ocean. As well i remember myself every and each time i feel myself very free after i get two or three shoots of fire-water so the last party wasn't an exception. In this areea where the alchool is forbiden, whare beside work and acomodation the oportunity to hang over for some very personal reasons wasn't to generos with me, this invitation came as a blessed rain after a long and hot summer season. Despite of diferent origines, countries and culture, all human beings like to have fun, and it presume music, nice talk, couple drinks and for some special condition more then intercomunication. In a small 2 on 2 meter room couple days ago we've got around 30 persons gether together to celebrate the birthday of one our friend, bartender, nice man looking somehow like Michel Jakson, and a man that speaks with his deeds more than with his words. After a noisy beging of the party we went on the roof of that building situated in the hart of Karama getto district, with an amaizing view to burj khalifa, under the sweet oreintal three quater moon. Almost everbody knows that three levels of the drinking hang over, first: one person is talking everbody a listening, second people speaks in groups and groups, and the third everbody are speaking and no body are listening. Following this precious rulles we passed with an incedible speed to the last point and that 3 Absolut Vodka's and 2 Red Lable bottles plus one box of Red Horse beer made it's efect. Back home in Moldova i use to hear that almost every party use to finish with a fight so even my memories plays with me games of throne, apearing like a zebra in the light of past events i found aout that srilankan's and nepali at least a part of them have a truely modovian heart beating powerfull in their excited masculine bodies. Thank you people for an amaizinf september night and wish that this multicultural meetings and this kind of team buildind will be a inseparable part of our life in Dubai, and the oportunity to creat real friendships for lifetime. 

Dulce mirilor sau murgul la gratar

Uniunea Sovietica a fost mai mult decât o super putere nucleara si o tara ce ocupa o pătrime din harta lumii. Aceasta costructie politica, economică, ideologica si militara a înglobat in hotarele sale sute de naţiuni cu origini si evoluții sinuoase, un amalgam de traditii si obiceiuri care au rezistat procesului de uniformizare, rusificare si edificare a spiritului omului sovietic.
Născut in URSS in anul de gratie 1986, am prins doar prohodul marelui imperiu, pe care in timp nu l-am regretat niciodată cu toate realizările sale marete cladite peste milioanele de victime ale regimului. Republicele sovietice din Asia Centrală dea lungul timpului au avut o importanta geostrategica imsenata pentru extinderea influenteibsovietive in orientul mijlociu si ce indepartat. Lăsând la o parte chestiunile politice revenim la oamenii simpli din regiune cu ochi înguști, piele galbena si o descendență genetica întortocheată. Kirgazii pe lângă faptul ca au o tara plină de priveliști naturale exceptionale cu munți, râuri, cascade, lacuri, soluri fertile pline de zăcăminte naturale au reusit sa conserve
 anumite tradiții si obiceiuri ce aluneca tiptil in trecutul nebulos al epocii marilor migrații si a războinicilor călăreți ai stepelor. Desi s-ar părea un anacronism, spiritul tribal respira prin toti porii kirgazului fie si el rusificat din secolul XXI. Asa bunăoară marile sărbători de familie nuntile, cumatriile, ceremoniile dedicate persoanelor trecute la veșnice aduna sistematic un număr impunător de invitați. Nunta din Kârgâzstan nu e nuntă daca la ea nu asistă cel puţin 150-300-600 de invitati, neamuri de ordinul trei si chiar patru, mare e mirarea mirilor sa întâlnească oameni pe care ii vad prima data si afla cu mirare ca au in comun un strabunel sau o matusa. Kargazii au fost un popor războinic si poate de aici si provine obiceiul injughierii eiruale a unui murg in toată puterea, frumos si sprineten pentru a f servit oaspetilor in gest de recunostinta pentru suatinerea acordata tinarului cuplu abia format. In afara de canina(carnea de cal), acestia obisnuies sa bea cumas, un fel de chisleac din lapte de cal, băutură cu proprietari alcoolice si curative, ...

 

Politica de lângă garduri ori viața merge înainte

Se spunea pe vremeuri ca una din marile patimi ale urbei Ieșilor sfârșitului de secol XIX , Bucureștiul dar și alte târguri mai răsărite din spațiul românesc erau zguduite în rastimpuri de spiritele încinse ale disputelor politice, lansând dicuțiile care învăluiau localitățile la fel ca prima brumă de octombrie care cuprinde vegetația intrată în letargia sfârșitului. După mai bine de un secol de atunci, mijloacele de informare a maseolor, presa scrisa, cea electronică  și televiziunile au intrat mai cu chef mai cu dea sila în solda puternicilor ai vremurilor pe care îi tămâiază, le pregătesc terenul pentru mijmașuri naționale de o amploare grandioasă, la care societatea reacționează prin proteste și încearcă să conteste ideia preconcepută a politicienilor noștri că poporul este mâna moartă și spinarea de pe care se fac averi fără ca spada dreptății să-i tulbure odihna ori somnul de sub palmierii unei republici tropicale. Acestea fiind spuse, trecem în revistă pe scurt evenimentele săptămânii trecute, societatea românească s-a coalizat și înfruntă de mai bine de o saptamînă o hotărâre de guvern care poate transforma România într-un Cernobâl ecologic cu implicații dezastruoase pentru întreaga regiune. Din câte am reușit eu să înțeleg proiectul exploatării minii aurifere din Roșia Montană aprobată de guvern aurotizează o companie străină să exporprieze terenurile și bunurile aferente regiunii și care pot fi considerate elemente ale infrastructurii miniere. Pe de altă parte exploatările se fac în baza de cianuri, un fel de lichid toxic obținut în urma forajelor aurifere, lichid ce va fi stocat într-un lac de decantare, lăsat excluziv în responsabilitatea companiei cu pricina. Specialiștii în ecologie pun la îndoială investițiile necesare pentru consolidarea si întreținerea acestui lac toxic. În caz de accident apa s-ar putea scurge în Tisa și de acolo în Dunăre, provocând astfel o catastrofă ecologică de proporții. Asta este ceea ce am priceput din relatările de la Radio Guerrilla și bucățile de interviuri ascultate de pe mixcloud legate de aceste proteste. Trecând înnot Prutul, găsim o țără în plin porces agricol, cu ploi și cer noros care își urmează firesc existența departe de giubujlîcurile politicianiste de la capitală.
Descătușați de mai bine de douăzeci de ani de călușul sovietic, scheletele încă ne mai bântuie într-un colț de coop, ba prin unele dulapuri din birourile politice, prin unele vagoane de vin sau tiruri cu fructe și legume pornite spre Moscow(Maskva, Moscova, corect capitala Federației Ruse care începe cu Mo, se termină cu oVa, ca și Moldova, păi nu degeabă milionul de omuleni de ai nostri plecați acolo la muncă mai bine de cinci sau zece ani uită să se mai întoarcă acasă, personal dacă m-aș aranja bine mersi acolo poate a-și face la fel, deci îi înțeleg perfect când mă uit la circul din viața publică). Îmbătați de ajutoarele occidentale, de promisiunile și avantajele vestului prosper din care au gustat mierea și fierea sutele de mii de moldoveni din anii nouzeci încoace, apare turbinca lui Ivan care nu-i mai place jinul nostru, nu-i plac pupăturile noastre sugubețe cu nemțoaicele și franțuzoaicele și ne arată cu arătătorul ca dascălul elecultători: pațani vedeți să nu înghețați la iarnă cu tot cu jinu, merele și branza aceia de oaie dupa care se omaoră rusnacii când ajunge-n gara șapele metalic Chișinău Moscova. Media politizată arată ceea ce le permite zgarda editorială așa că tranzacțiile Aeroportului și mijmașurile de la Banca de Economii a Moldovei(BEM) par dintr-o parte niște mutările strategice pe mașa de șah a politichiei moldovenești, lipsită de o viziune durabilă și înspământată de alegerile viitoare care cu certitudine vor partaja într-un mod diametral opus raportul de funcții și domeniile de influență în mititica noastră țară. Unchiul Sănia de peste Atlantic își zornăie armurile și se tot agită îndemnând lumea să-l ajute să mai anexeze economic o buctă de lume, dar din câte se pare nobilimea engleză i-a întors spatele deocamdată, în timp ce @urmașul@ lui Napoleon, socialistul Francois Holland în orice caz și-a arătat susținerea pentru o intervenție militară în Siria. Rusia face politică nu numai cu rachetele nucleare, valiza cu butonul roșu, vinul și produsele agricole moldovenești sau dulciurile și exporturile ucrainești, dar și cu rugăciunea și înfricoșată judecată de apoi. Vizita Prea înaltului Rus fie politică sau nu, zic că a fost o cazie specială ca oamenii simpli sa-l văda a doua oară în ultimii doi ani pe Patriarhul Moscovei în rugăciune pentru binele și presperarea poporului @moldovenesc@ în timp ce uimește faptul că niciodată în cele două decenii de (in)dependeță vladica de la București nu a trecut niciodata Prutul. Mare politică împarte și desparte destinele națiunilor iar în acest iureș meschin, corupt și ipocrit ce se învârte, timpul trece, vin ploile de toamnă, se joacă nunți, cumătrii, oameni se nasc în timp ce alții ne părăsesc pentru toteauna. Fugit ireparabila tempus

P.S. A început un nou de an de studii elevii mei din a patra au trecut deja în clasa a șasea. Corina nebunatica din anul întâi sta la taclale cu nea Dumitru și anticomunistul domn Mihai, publicând articole pentru Evenimentul zilei când dintr-un coț de țară când din altul. Pleș fotografiază fără întrerupere oamenii care se odihnesc la Gustar, chipurile delicioase în propria piele înzestrate pe deasupra și cu talent artistic; Mihai și compania clădesc cu mult entuziasm un proiect media interesant cu o mascotă amuzantă pe logo-u, spiritul punk nu a murit și Ana este exemplul cel mai elocvent al oamenilor care stiu ce să butoneze în fața calculatorului după care strângând bocceaua a petrecut zilele de vară alături de oameni inteligenți și interesanți adunați la diferite proiecte în mai toate colțurile Europei sau a lumii. În presa tipărită de la Chișinău apar tot mai des numele auzite la apeluri în timpul torentelor,  unii din ei ivindu-se pe sticlă la emisiuni televizate și la radiou. La vreo șaptezeci de km de Chișinau, burghezia noului model confirmă odată în plus că munca proslăvește omul și că a fi gospodar la tine acasă nu este o idei aberantă ci o realitate palpabilă iar de toate aceste vă puteți convinge la Festivalul Prunelor organizate la Vărzărești, după încheierea lucrărilor de sezon. Gâtuit de cravată, dar cu un mers ferm și o privire în care se oglindește cerul de iunie, batem, elaborăm proiecte, analizăm hotărâri și legi care trebie să facă Moldova mai bună pentru oamenii ei. Brazilia e țara în care mulți vor să ajungă cel puțin odată să vadă cu ochii lor minunățiile Carnavalului de la Rio de Janeiro, în timp ce alții au parte de acest carnaval zilnic, iubit și iubind, trăind viața mai ceva decât într-un serial sud-american(salutare Portugalia). Ieri student la construcții de mașini la Iași azi inginer pe la Bergamo sau undeva prin Italia, ai noștri sunt peste tot. Numai ridic privirea din cizma Europei, unde mai pretutindeni se vorbește românește și fac un popas la o cafea în Frankfurt pe Main, schimb două trei vorbe despre despre Hunday Getz, nepoței și alte povești și îl zăresc pe văru cum îmi face din mână de peste Atlantic din Țara Arțarilor roșii și a polițailor cu pălării interesant care-ți vorbesc într-o engleză-franceză americană fără cusur. Revenim pe plaiurile mioritice, creștem copiii dschidem biznes-uri și ne construim încet încet familii și nume de cinste. Dăunăzi am deveit pentru a doua oară cumătru și am căpătat un motiv în plus să pun un phar de cinste lui Osama sau unui habibi pământean dacă ne coincide preintr-un miracol  programul de lucru. Aroma coniacului de pe viaduct s-a trecut demult dar stilul povestirilor lui Ghena încă mai răsună viu și acum deși a poposit ca mulții alții în orașul cu Piața Roșie și Cetatea Kremlinului. Roma, Frankfurt, București, Chișinău, Moscova și  Dubai suntem pretutindeni dar numai în oficiul central dintre Prut și Nistru, unde se adună o dată sau de două ori pe ani omulenii noștri de pretutindeni soarele e mai soare, cerul e mai cer, vinul e mai vin, apusul mai apus, dragostea și femeile mai frumoase, toate astea dintr-un motiv sincer și discret, în Moldova ești acasă unde e familia, amintirea copilăriei și a primelor emoții și trăiri ce te-au marcat ca individ și personalitate, iar pentru celelalte exista banii, sau cum spune un spot publicitar mastercard.

Scheletul din dulap

In spatele fiecărei istorii de succes se ascunde un mister. Marile bogatii ale,lumii nu se ascund in spatele seifurilor băncilor elvetiene cu pereti inoxidabili proiectati perfect având tone si grosimi impunătoare. Mai nou ele circula cu viteza luminii prin cablurile,de fire optice sau sunt transmise prin retele fără cablu din Tokyo la Moscova apoi la New York sau Londra. Puterea si bogatia sunt asociate astăzi cu informatia cine o controlează fac ca sa răsară soarele, sa inceteze războaie si sa cada sau sa urce bursa. Mintea umana este esenta principala a ascensiunii si declinului fiintei umane. Schimbarea de mediu si spatii geografic, noul cu toate aspectele sale lunecoase si abrubte este testul de rezistenta si darmonul care cerne pleava de secara, cineva arde si mistuie, altcineva se trezeste din letargie si devine mai puternic. Acum câteva luni in urma ascultam o emisiune de weekend la Radio Guerrilla unde SGB vorbea despre cele patru etape ale perceperii realitatii, spunând ceva de,genul: prima etapa viată,e de,rahat, a doua viată mea e de cacao, a treia eu sunt specher tu nu, patra noi suntem șmecheri voi nu si ultima percepție viaţa e frumoasă. Doar pentru o clipa luați o pauza si intrebati-va in ce stadiu al vietii si a intelegerii ei sunteti la momentul de fata.
Absolut toata lumea are cate un schelet in debara, fie ca acceptă asta sau nu. Cu certitudine cred ca din moment ce am fost inzestrati cu anumite calitati si daruri odată cândva va trebui sa dam seama pentru ele fel ca in parabola talantilor. Idei sunt pentru a fi puse in aplicare trebuiesc bani, daca nu ii furi atunci trebuie sa ii castigi, daca un singur job lungește prea mult așteptarea atunci exista part time-uri, gândite pentru acei indivizi care într-o una dimineata vor sa devina proprii sefi si stăpânii propriilor destine. Prin aceasta ajungla e nelipsita maceta perseverentei, comunicarea, optimismul, voia buna si curajul. Caci pe cine il va interesa cum ai ajuns in vârful piramidei sociale, economice si politice când totk vor jindui sa-ti împărtășească compania, iar pentru pr bani se vor găsi destui.
Trebuiesc eaca de bani pentru a urni carul din loc, iar prietenii, cursurile de specialitate vor completa lapsurile tehnice pentru a reusi i, afacere. Vointa credinta si actiunea pot urni multi esential sa trecem de la idei la fapte cat mai rapid si fără echivoc.

O, simplă naivitatea

Trec zilele ca valurile marii zdrobindu-se de malurile line nisipoase sau de stâncile vesniciei, anotimpurile se dau in scrânciob schimbând frunzele verzi pe auriile lor amintiri din cărțile copilăriei, zăpezile se trec ca si curcubeiele după furtuna zapusitorului cuptor si rămânem din nou doar noi doi si dragostea noastră. Minunea ce luminează ochii si asterne pe suflet pacea si împlinirea era un vis de ieri, un plan irealizabil, era fericirea la care nici cu gândul nu puteam sa ajungem de frica sa nu strivim corola de minuni a lumii. In Parisul interbelic intr-o vreme de acalmie Scott Fitzgerlad scria poveste Marelui Gasby, Gertrude Stein caută cu tenacotate recunoașterea geniului ei artistic înconjurată de o fauna artistica din care nu lipsea Picaso si Hemingwai. Apropo de Ernest, scriitorul la început de cale pe vremea aceea care lasandu-se de jurnalism, scria cu zor in cafenelele franceze, balansand intre pasiunea pentru femeia iubita, copilasul drag, prietenii scriitori, călătoriile de vacanță, necesitatea acuta de bani, lecturile extinse din autorii buni ai epocii si clasicii care au comentat temeliile literaturii universale. Bucuriile mici mereu actuale si omniprezente au descatusat spiritul, l-au purtat in cele patru colturi ale lumii pe tatăl, pescarul, vânătorul, jurnalistul, gentilomul societății elitelor politice si artistice pentru a-si lua locul binemeritat după o viată trăită din plin in unul din jilturile scriitorilor harismatici ai literaturii americane si universale. Sfarsitul de vara deschide larg bratele lunii septembrie lăsând in urma sa, vibratiile unei lire pe fundalul valurilor dulci ai satrei, mirosul trandafirilor albi, Gustar-ul, ziua independetei cu valente geopolitice regionale după inaugurarea gazoductului Iasi-Ungheni. Împreună dar aruncati ca zarurile pe masa unui joc real întins cât harta geografică, uniti in gând dar vibrând pe frecvente diferite, inexistenti ieri, prea mici azi si uniti monumental in ziua de mâine.

Bobârnacele din augus

Dincolo de creatia mintii si a lumii create de proiectia gândirii viată clocotește ca un vulcan in jurul nostru. Penultima săptămâna de vara a fost plina de bobârnace care au reusit sa-mi provoace cucuie la propriu si la figurat. Despicarea firului in patru a emotiilor si a aspectelor de comportament care au adus corabia existentei pe recifele neliniștii si a obscuritatii existentiale si-au făcut simtita acut efectul. In acest vălmășag de lucruri muzica, soarele din zâmbetul si privirea Ei au adus o raza de lumină suficientă să arate sperantele in descompunere. Unica zi libera, plasata chiar la începutul săptămânii a fost îmbunătățită de trainingul dedicte noului meniu. Starbucks-ul la terasa din spatele Mall-ului si conversatia din atmosfera degajata au cimentat o zi promitatoare. După mai bine de jumătate de an uite că m-au chemat astia de la Altayer la interviu si după o analiza calma a celor intamplate, am realizat c-am dreso moldoveneste cu întrebările, răspunsurile si dresscode-ul la convorbire. La CCF lumea sa tot bulucit sa-si obtina certificatele pentru noul meniu, iar in ce mă priveste am luat acest test pe,ultima suma de metri o revenire in forta după un sick leave tare îndoielnic. Liverpool a bătut,in,deplasare Aston Vila lui Benteke, toate echipele,românești au,zburat din Europa League iar in Moldova a început festivalul etnofolcloric Gustar de la Orheiul Vechi. Un cinzeac în Rigga, o dușcă de pălincă ardelenească în Aurora și afterparty-ul de la World trade Center au încheiat săptămâna. Din toamna simțurilor am reuși totuși să mă desprind, mai trecând o pagină din existență și socotind invățămintele de rigoare jmacc mergem înainte cu fruntea sus și privirea îndreptată spre stele.

Peripețiile pustiului...

Niciodată până mai ieri nu pricepuse cu adevărat esența maximei pe care o întâlnise într-un colț de pagină a unei cărți prăfuite, proverbul suna ceva de genul nicodată cel sătul nu îl va înțelege pe cel flămând și bogatul nu îl va pricepe pe cel sărac.
Cel puțin aceste adevăruri stau în picioare până la un timp. Înfăsurat din cap până-n picioare în șalul de in menit să-i apere corpul de arșița zile, furtunile de nisip și răcoarea nopților pustiei, pășea lunecând încet fără grabă coborând și urcând dunele deșertului în drum spre Bagdad. Potrivit legendelor doar cei  inițiați de ispitele și probele nisipurilor mișcătoare erau vrednici de a-și încerca norocul în căutarea lămpii fermecate din muntele de foc. De la facere lumii încoace aceste legende s-au transmis prin viu grai din tată în fiu și doar întamplarea a făcut ca mitul fericirii și a belșugului absolut să ajungă și la urechile soldaților romani, debarcați întru slava eternei cetăți pe țărmurile fierbinți ale legendarei Alexandrii a faraonilor și a piramidelor. Departe au rămas caprele părinșilor pe care le păstea pe dealurile și văile împădurite, ca un vis apăreau acum prietenii de joacă, camarazii de arme sau firele de fum ale ofrandelor jertfite celui de sus în zilele de sărbătoare.
În căutarea lămpii fermecate cu djin în ea au plecat din diminețile creație mulțe suflete, o parte au urmat calea cea lată și bine pietruită, alți au ales cărăruia intortocheată, pe undeva abrupt, croită cu maceta prin jungla tropicală sau pierdută-n clepsidra sahariană. Mulți sunt chemați dar puțini aleși iar șoseau aglomerată de inșii dormici de câștig imediat sfârșește în abatorul de vite, acolu unde focul e încins si mirosul de carne la proțap face insuportabilă respirația sau consumul de mici sau frigărui. Liniștea minții, paza simțurilor, pasul mic și măsurat, credința în reușita finală și altele desprinse de aici ca niște rădăcini cu ramificații impleticite, au fost și rămân tainele principale ale introducerii în enigmele mistice are regăsirii fericirii cândva pierdute....

Oglinda

Te trezesti dimineata te speli pe fata si te uiti in oglinda. Ce vezi, imaginea unei chip, o proiectie a mintii sau reflectia profunda a gândurilor si ideilor unui suflet? Care este motorul ce ordoneaza gândurile si faptele fiecărui individ sau a unei mase, individualismul, spiritul civic, principiile morale, frica de noi insine si posibilitățile nemărginite a mintii si a spiritului sau o complexa masinarie care spală creerii, uniformizează, distruge creativitatea si otraveste gândirea cu idealuri deșarte si minciuni cu sclipici. Psihaanaliza a încercat să răspundă la aceste întrebări, la fel a cum au încercat să ne lumineze oamenii de știință, dar explicatiile lor au sucombat. Unicele interpretări ale realitatii si eului care stau in picioare rezida din cunoaşterea metafizică sau religioasă. Unica cauza a stării in care traiesti este setul de limite auto asumate conjunctural, din confort, din precautie sau frica de a risca si a crede cu toata fiinta in visele care au alimentat fantezia copilăriei. Cine se reflecta in oglinda din fata ta, imaginea perceputa de lumea din jur, chipul persoanei pe care o servesti lumii exterioare, metinand disputa interioara intre cine esti ori ce pari a fi, sau un simplu recipient de carne si oase in care e întemniţat provizoriu un colt de infinit?
Competiția e un lucru fundamental in viată, presupune risc, perseverență, credință si curaj. Iar cine invata rapidegile jocului, pot trisa si obtine practic intreaga lume
 

AVEM DI TĂTI!?!?

Chiar așa e, avem di tăti!?!? Cine își mai aduce aminte de povestea și dialogul porcului Prikoki cu motanul Mefi?  Noi avem acasă di tăti până apucăm să mai vedem ce-i dincolo de țarcul granițelor nostre trasate de tancurile, boldozerele și sârma ghimpată sovietică, o palmă de pământ văduvită de ținutul Hotinului, ieșirea la mare și pricopsită cu Transnistria. Doar după ce vedem ce cârnațuri, răcituri, fripturele, sactisoane, șiriocuț, catlețele și alte delicatesuri au vecinii noștri de peste gard sau dincolo de hârtop într-o Americă, Europă, Australie sau în altă parte la naiba-n praznic, mozgu, pardon materia cenușie, creierul începe să funcționeze la rotații mai mari și înțelege că într-o oare care măsură, comparativ vorbind, până la descoperirea acestei noi experiențe omuleanul nostru trăise metaforic numai în c....t și chi...et crezând că are di tăti. Uite așa se face că ce nu avem acasă căutam în altă parte în funcție de fantezia și @aspiratoarele@ fiecăruia. 

Cine n-are și ce îi pare că are i se va lua și cine are i se va mai da, acest  mesaj parafrazat din una din Evanghelii e foarte actual dupa aproape doua mii de ani deoarece dacă crapi puțin ochii te poți convinge de realitatea acestor cuvinte privind lumea din jur. Bogații devin putred de bogați iar sărăcia se acutizează mereu, iar mitul clasei de mijloc este dezmembrat și ciopârțit bucată cu bucată, dacă a existat ea vreodată cu adevărat.

La capătul geografiei în coasta Iranului și a Irakului despățiți golful persic, din nisipuri se ridică o pădure de zgârâie nori. Terra incognita și pământul făgăduinței pentru milioane de idivizi care imigrează în aceast loc. Schimbările și contrastele sunt izbitoare comparativ cu locurile natale, dar la scurt timp după ce realitatea local[ îi acaparează trupul și mintea, revine în actualitate următorul mesaj, întodeauna merele vecinului parcă-s mai coapte și mai dulci iar loc de mai bine exită mereu. Cine prinde valul și merge cu vioiucine înainte ajunge mai devreme sau mai târziu să înțeleagă că: după părerea mea atunci când ajungi să ai di tăti din ce ai vrut să-ți cumperi apre necesitatea firească și dorința să te împarți cu părerile, să schimbi o vorbă și să socializezi cu cineva despre una despre alta, dar pe lângă cele trei patru cunoștințe de la muncă sau întalnite ocazional o dată pe lună, conversațiile de pe FB și Skype au luat locul socializării reale, a comunicării inter și intra personale și parcă ai di tăti și parcă n-ai nik-nik în același timp.

De vreo săptămână mă tot gandesc să aduc la cunoștința domniilor voastre, că mult stimabilii conducători politici și religioși din împrejurimi au oraganizat o grămada de acțiuni de binefacere în timpul postului islamic, numit Ramadan.

Eu nu-s musulman și nici nu am de gând să mă convertesc, dar ideia cu mâncare oferită gratis în unele magazine, colectarea de fonduri pentru susținerea sistemului educațional din lumea a treia(țările sărace sau în curs de dezvoltare din Africa și Asia) și alte acțiuni similare inspiră respect și laudă deopotrivă. Ei și dacă în Dubai se află deocamdată cea mai înaltă clădire din lume alături de cel mai mare centru comercial, atunci să stiți că timp de vreo lună de zile, în Mall a fost expusă cea mai mare carte din lume, care nu este altceva decât un imens Coran(echivalentul Bibliei creștine pentru credincioșii lui Alah). De la butoanele tastaturii, pupitrul oratoricesc sau vorbind în fața unei oglinzi, încerc să răspund la întrebarea care se apare în viața fiecărui om cu o frecvență ce variază de la personă la persoană, DACĂ AI DI TĂTI EȘTI FERICIT sau DACĂ EȘTI FERICIT AI DI TĂTI?(întrebarea rămâne deschisă și cine are curajul să se dea cu părerea este mai mult decât binevenit). Pax vobiscum!!!

Curiozități din insula ceaiului

Dragă redacție și toți cei mulți, puțini care îmi citiți materialele de pe aceasta pagină virtuală, vă mulțumesc pentru curiozitatea și timpul neprețuit acordat periplului alături de mine în aventura care poartă numele sugestiv de Viață. După cum am fost învățați de mici, viața este acel proces magic care clocotește în noi oamenii, în lumea florilor și a animalelor. chiar dacă toți suntem conștienți că florile și arborii au viață în ei, datorită proceselor vegetale care variază de la o specie la alta, de la o zonă climatică sau altitudine în care le-a fost hărăzit să existe, rareori găsim tihna și clipa liberă în care să analizăm mai în de aproape acest simplu adevăr. Departe de galagia marelor metropole sau a orașelor îndustriale, într-o bună după amiază am ajuns la un Templu Budist nu departe de Galewela(satul Galei și a Valei). Sincer să fiu acesta a fost prima experiență de acest gen din Sri Lanka și potrivit instrucțiunilor prietenului meu srilankez, am pus lacat pe cuptorul cu tabac, m-am echipat cu o pereche de șlapi(nu de alta dar la tot pasul acolo trebuie să te descalți și să-ți descoperi capul) și cum era și firesc mi-am înghesuit în buzunarele blugilor aparatul de fotografiat și mobilul.
Cum și era de așteptat la o margine de sat tropical, pe malul unui iaz e amplasat templul cu pricina. Ne-am făcut intrarea triumfală pe teritoriul mănăstirii trecând pe sub o poartă decorată cu stegulețele religiei budiste, am lăsat pe dreapta câțiva pui de căprioară îngrădiți într-un țarc și am parcat în fața complexului de statui a lui Budha.

Dea lungul timpului am avut ocazia să merg la mai multe mănăstiri prin Moldova, România sau Ucraina așa că nu am descoperit nimic nou în liniștea și pacea care învăluiau acest loc exotic împresurat de bananieri și copaci de cocos. Teritoriul acetei mănăstiri este relativ restrâns așa că la întrare pe partea dreaptă sunt inghesuite câteva chiliii, casa liderului spiritual, bucătăria, casa de oaspeți și cateva acareturi pentru gospodărie.
Din câte am înțeles eu fiecare templu trebuie să aibă câte o construcție piramidală conică, numită stupa, la temelia căreia potrivit tradiției locale erau depuse bijuterii și alte obiecte din melate scumpe, cu o valaore depotrivă materialî și spirituală, de obicei prinoase ale ctitorilor. Și dacă o sămânță de adevăr există în toate legendele  acestea, atunci cele mai mari bogății ale guvernului din Colombo, în loc să fie turismul prosper, exporturile de ceai sau alte mirodenii la drept vorbin imensul tezaur de aur și argint este depozitat evlavie și credință sub stupele dea lungul și latul întregii insule.
 Deși religia majoritară este budismul aici există și comunitați de musulmani, hinduși și creștini. Potrivit tradițiilor Budha, a avut de la crearea lumii până în prezent 24 de încarnări, așa că fiecare din ele este reprezentată de câte o statuie în complexul statuar în care ne-am alftat dintr-odată la debarcarea din super transportul nostru threewheeler-ul sau tuc tucul(importul tehnologic și cultural din India).
Istoria omenirii este plină de războaie, dezastre naturale, drame personale și naționale, intrigi, trădări, spionaj și magnifice exeple de virtute, curaj și abnegație. În acest Ocean Indian, micuța insulă a fost profund influențată de cultura și politica hindusă. În timpurile în care negura se lăsa în plină zi iar ziua de mâine era un cuvânt inexistent în lupta pentru supraviețuirea fizică și metafizică, alianțele politice a regilor de pe cele două maluri ale strâmtorii bengal și-au pus aprenta și asupra vieții religioase și a arhitecturii templelor. Regii srilankezi, buduști prin tradiție luau deseori regine indiene, astfel pentru a nu crea dispute pe teren religios, în fiecare lăcaș budist erau aplasat un mic spațiu panteonului zeităților hinduse. Atunci când turiștii occidentali vizitează aceste meleaguri pot face mii de poze cu Vișnu, Șiva și alte statui hinduse și mai puțin poze alături de statuile lui Budha, în dreptul cărora nu este permis le arăți spatele.
 Supersițiile au fost dintodeauna parte inseparabilă a mentalului colectiv și a practicilor perpetuate milenii. După o tură în jurul templului și fotografierea celor văzute, am găsit o furcă cu trei dinți destinată împlinirii poruncilor și a rugăciunilor. De jur împrejurul acestei furci creștea un copac care umbrea acest loc de la poalele unei stânci imense. Crengele lui erau pline de fâșii de material în care erau înfășurate monede iar apoi erau legate de acestea. Fiecare spațiu își are obiceiurile sale așa că mi-am pus și eu o dorință, am înfăsurat-o într-o bucatală de material și am legat-o de furcă, cand s-a împlini dorința am să dau sfoară-n țară.

 Una din cele mai mari curiozități legate de această zi totuși au fost plantele care se mișcă, da da, chiar se mișcă. Habar nu am cum se numesc aceste flor dar cer este că la simpla atingere, frunzele întinse în corolă se strâng într-un mănunchi și toată planta se contractă acțiune observabilă cu ochiul liber. Da fraților pe semne și-a dat seama că are de a afacere cu un moldovean și a vrut să se ferească din calea mea, caci vorba celor de la planeta moldova *șini sî puni cu un moldovan jiu nu iesă*